Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Lecturi la zi:
Miniaturi în proză de Catrinel Popa


Volumul Întâmplări al lui Alex. Ştefănescu reuneşte texte amuzante, foarte diverse, în aparenţă greu de clasificat, al căror numitor comun rămâne umorul de bună calitate. Elementul anecdotic deschide însă adeseori calea meditaţiei profunde asupra realităţii şi, indirect, asupra procesului misterios prin care viaţa devine literatură, şi viceversa. Totuşi autorul nu ţine cu tot dinadinsul să încurajeze verva speculativă a cititorilor săi, căci într-o notă succintă ne avertizează că, deşi toate întâmplările povestite sunt reale, amănuntul nu are nici o importanţă. Desigur, este şi acesta un mod de a atrage atenţia asupra respectivului amănunt, dar esenţial rămâne hazul copios, instrumentul principal care ţine laolaltă aceste secvenţe disparate desprinse din comedia existenţei.
Totul în această carte ne conduce spre concluzia că, până la urmă, lumea în diversitatea ei, este de un comic imens şi de un mister infinit. Adevărul acesta simplu nu poate să scape privirii unui ochi atent, care ştie să vadă latura amuzantă a fiecărui lucru (oricât de grav) şi să desluşească, dincolo de capriciile hazardului, o anumită logică "jucăuşă". Cu atât mai tulburătoare devine întâlnirea neaşteptată a tragicului într-un asemenea univers ludic (O crimă).
Secvenţe din copilărie (istorioare pescăreşti avându-i ca protagonişti pe autor şi pe fratele său, Florin; uciderea involuntară a unui pui de găină din găoace; turnura iniţiatică a unui joc de-a v-aţi ascunselea), anecdote din culisele vieţii scriitoriceşti (ca, de pildă, episodul antologic cu pisica de mare prinsă de Mircea Dinescu într-o vară, la Neptun), paradoxuri din realitatea comunistă, impresiile de călătorie ale lui Hans, prietenul venit din Germania, mostre de mentalitate ante- şi postdecembristă, scenete ale căror eroine sunt, pe rând, o bătrână chinezoaică, Madam Capot, o ziaristă, o tânără cu ambiţii literare, o pasageră din troleibuz, o valiză ş.a.m.d.; dramolete (episodul Evdochia), fantezii ale hazardului ("conversaţia" dintre George Arion şi o uşă de autobuz), mici miracole ale scrisului şi aventuri ale scriiturii (pulverizate, la modul propriu, din paginile unei copii xerox, prin nu se ştie ce capriciu al întâmplării), istorioare cu un anumit coeficient de senzaţional ("întâlnirea" cu Ştefan cel Mare), sunt doar câteva din decupajele ce alcătuiesc substanţa acestei cărţi. Nu lipsesc nici accentele maliţioase, umorul alunecă adesea în sarcasm, iar ironia devine muşcătoare. În acest sens, episodul intitulat Castronul cu căpşuni poate fi edificator:
"Octavian Paler stătea la un birou pe care se aflau teancuri de cărţi de o înălţime ostentativă şi o lampă electrică menită să sugereze scrisul nocturn (...). Trecuseră trei sferturi de oră de când ascultam un discurs despre Oedip şi Sfynx şi tot nu găseam prilejul să-mi iau rămas bun şi să plec. Deodată, în încăpere şi-a făcut apariţia Mariana, secretara lui Paler, cu un castron de căpşuni în mână. Peste căpşunile proaspăt şi bine spălate fusese presărat zahăr din abundenţă. Nu mi-a mai venit să plec. Mariana a aşezat castronul pe birou, în faţa lui Paler şi a părăsit tăcută încăperea.
Spre marea mea dezamăgire, Octavian Paler a început să mănânce căpşunile de unul singur, continuându-şi dizertaţia. Lua câte o căpşună cu două degete, o băga voluptuos în gură şi o strivea cu abilitate exact în pauza dintre două fraze. Mustoasele fructe deveneau astfel un fel de semne de punctuaţie ale interminabilului său discurs. Timp de alte trei sferturi de oră, oratorul infatigabil din faţa mea a înghiţit astfel, una după alta, toate căpşunile din castron, fără să mă servească şi pe mine măcar cu una" (p. 6o).
Dincolo de orice parti-pris, trebuie să recunoaştem savoarea incontestabilă a acestei pagini, care ne demonstrează, o dată în plus, că autorul ştie să mânuiască tehnica detaliului semnificativ şi să o pună în slujba obţinerii efectelor de umor.
În altă parte este istorisită aventura unui amic jurnalist, care, ajuns într-un oraş de provincie (R.) reîntâlneşte o fostă colegă de facultate, căsătorită cu un inginer cam plicticos. Invitat la cină, jurnalistul sfârşeşte seara - ca într-una din acele "tales of the unexpected" - în braţele frumoasei sale gazde. Scena erotică - bogată în amănunte picante - pare desprinsă dintr-un "Decameron" sui-generis.
În ansamblu, Întâmplările lui Alex. Ştefănescu (acompaniate de ilustraţiile amuzante ale lui Linu), alcătuiesc o carte delectantă, care poate constitui o excelentă alegere pentru orice cititor.



Alex. Ştefănescu - Întâmplări, Institutul European, Iaşi, 2000, 95 pag., preţ 30.000 de lei.