Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
Mix de Rodica Zafiu


Mix - cu sensul de „amestec", „ansamblu de elemente diferite" - este un cuvânt de negăsit în dicţionarele noastre generale, dar extrem de folosit în ultima

Termenul are utilizări „tehnice", concrete, mai ales în muzică („v-am pregătit un nou mix cu piese noi şi exclusive", djdark.ro) şi în domeniul culinar („mix de legume umplute", bucatarul.ro), dar este extrem de prezent în contextele cele mai variate, adesea cu referire la noţiuni abstracte: „modă: mix de stiluri marca Banana Republic" (Adevărul, 8.05.2010), „mix de sentimente" (romeoman.wordpress. com, 24.04.2010), „profesia de consilier juridic - un mix între creativitate şi rigoare" (cariereonline.ro); „este un mix între opulenţă şi sărăcie maximă greu de imaginat..." (imperatortravel.blogspot. com). Termenul intră şi în componenţa unor formule din limbajele de specialitate: sintagma mix de comunicare (sau promoţional) este definită ca „ansamblu de mijloace promoţionale folosit de firmă în cadrul strategiei promoţionale: publicitate, promovarea vânzărilor, marketing direct, relaţii publice ş.a." (iqads.ro). În ultima vreme, cuvântul a apărut frecvent în mass-media prin reproducerea unei declaraţii a guvernatorului Băncii Naţionale: „Corectarea deficitului bugetar se va face probabil printr-un mix de măsuri" (Ziarul financiar, 18.05.2010); şi moţiunea de cenzură înaintată de opoziţie în Parlament, în aceeaşi perioadă, cuprindea formularea „loc liber construirii unui mix de soluţii".

Termenul este, evident, un anglicism: engl. mix, substantiv care corespunde verbului to mix. Ca în multe alte cazuri, termenul englezesc are o mai îndepărtată sursă latină: verbul este refăcut din adjectivul mixed, care provine, prin intermediul francezei vechi (mixte), din latinescul mixtus, participiul lui miscere „a amesteca" (explicaţia etimologică este indicată de dicţionarele englezeşti uzuale, de exemplu de Concise Oxford Dictionary, 1999). Anglicismul recent este, astfel, înrudit cu termeni deja existenţi în română, moşteniţi din latină sau împrumutaţi din franceză. Împrumuturi mai vechi din franceză sunt termenii mixt, mixtură, mixaj şi a mixa; unele dintre surse (fr. mixer, mixage - verb şi nume de acţiune) sunt de fapt adaptări, din prima jumătate a secolului al XX-lea, ale englezescului mix - termen tehnic în cinematografie şi în înregistrarea şi prelucrarea sunetului radiofonic (cf. Trésor de la langue française informatisé). În română mai există şi substantivul tehnic mixer,intrat în uzul comun ca denumire a unui aparat electrocasnic, explicat de dicţionare ca provenind din engleză prin intermediar francez. Nu în ultimul rând, verbul de bază a amesteca provine din latinescul neatestat *ammixticare, din familia lexicală a lui mixtus; aşadar, amestec şi mix sunt dublete etimologice, sinonime care au o îndepărtată origine comună.

Această densă reţea etimologică, în care sensul de bază (ideea de „amestecare") s-a păstrat, explică în bună măsură uşurinţa cu care a fost acceptat în ultima vreme anglicismul mix, a cărui formă este transparentă: permite să se facă imediat legătura cu termenii pomeniţi mai sus. În favoarea anglicismului a mai acţionat şi neutralitatea sa semantică, de termen tehnic. Echivalentele sale mai vechi au pierdut-o: cuvântul amestec are în uz o uşoară conotaţie peiorativă (rezultată probabil din sistemul profund de valori, care privilegiază puritatea şi condamnă hibridul); componenta negativă este şi mai evidentă la derivatul amestecătură. Şi franţuzismul melanj (din mélange) e conotat negativ; anglicismul mix pare însă a-şi păstra caracterul pur descriptiv. Transparenţa şi neutralitatea semantică sunt avantaje care pot conduce la impunerea în uz a anglicismului: chiar dacă, deocamdată, acesta ne apare ca inutil, pretenţios şi chiar derutant (ca o abreviere ad-hoc de la mixt, mixtură sau mixaj).