Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Generaţii literare:
Moartea foloseşte Gillette de Andrei Dósa


Andrei Dosa (n. 1985, Braşov) este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice şi masterand la Facultatea de Utere a Universităţii Transilvania din Braşov şi membru, din 2007, al atelierului de scriere creatoare „Lumina de Avarie", în jurul căruia s-a format un grup ce merită urmărit. Poet deopotrivă ludic şi grav (capabil să exclame "Lasă epuizarea sexuală să te acopere / ca cearşaful cu care se acoperă morţii!"), tentat câteodată de scenarii ce amintesc de Cristian Popescu (Lucrurile părintiloi), alteori de măştile unui elegiac sarcastic din familia lui Alexandru Muşina, Andrei Dosa îşi conturează cu fiecare nou text o voce inconfundabilă. Direct şi caustic, tânărul poet scrie cel mai bine, făcând un arc peste timp, în spiritul „subiectivităţii angajate" a lui Rolf Bossert („îşi încep ziua de muncă / nerăbdători / zâmbetele lor seamănă cu / o conservă deschisă cu cuţitul // ei vorbesc doar / despre lucruri serioase / de parcă limba lor ar fi fixată/ cu un ac de cravată"). Cu astfel de poeţi, literatura deceniilor următoare nu are cum să arate rău. Andrei Dosa a citit la Clubul de lectură „Instittutul Blecher". (Claudiu Komartin)

Lucrurile părinţilor

Până vine mama şi tata de la serviciu, mai am timp să mă uit şi în noptiera mamei. La tata am găsit cutii verzi, pe care sunt desenaţi fluturi de toate culorile. Înăuntru nu sunt fluturi, sunt baloane. Sunt bune şi baloanele. Se umflă cam greu şi alunecă. Am să le leg de colţurile casei. Dar numai când o să fim acasă toţi trei. Sau când se ceartă, fără ca ei să-şi dea seama. Tata mai are şi o busolă în sertar. O desfac şi în locul lui N scrijelesc un M. Busola va arăta întotdeauna spre mama. Aşa sigur nu o să ne rătăcim. În noptiera mamei găsesc o cutie albastră plină cu pastile albe de forma unor submarine. Pe folia de aluminiu e un calendar. O să vorbesc cu mama. Pe furiş, mama şi cu mine o să-i dăm în fiecare zi lui tata o pastilă. După ce tata o înghite, pastila devine submarin, iar mama şi cu mine vom vedea înăuntrul lui tata cu ajutorul periscopului. Vom vedea de ce e supărat. Pe fundul sertarului e o cutie neagră, lucioasă. Înăuntru e împărţit în cubuleţe, ca un calculator, numai că în loc de numere sunt culori. Mama nu mai ştie cum trebuie să înmulţeşti culorile ca să fii fericit. Nici cum trebuie să citeşti rezultatul din oglinda care e pe cealaltă parte a cutiei. Mama nu mai foloseşte cutia neagră. Zice că e inutilă. O să vorbesc cu tata. O vom ajuta noi pe mama să înmulţească culorile. Tata e foarte bun la matematică. Dar toate aceste lucruri le vom face în timp ce casa noastră, luată pe sus de baloanele lui tata, va pluti deasupra oraşelor ţării şi oamenii ne vor zâmbi şi ne vor face cu mâna. Uite o familie fericită, îşi vor spune.


Într-un sul de linoleum

ai mei se uită la ştiri de douăzeci de ani în colţul dreapta-sus al ecranului pâlpâie cuvântul RELUARE

ne aşezăm la masă ca o familie deşi niciunul dintre noi nu suportă să fie văzut mâncând

degajăm o vitalitate intolerabilă în efortul de a asimila ceva servit de-a gata

smulg linoleumul mă înfăşor în el mă rostogolesc ca un cilindru compactor din bucătărie în bucătărie până la capătul lumii

Moartea foloseşte Gillette

îşi încep ziua de muncă nerăbdători

zâmbetele lor seamănă cu o conservă deschisă cu cuţitul

ei vorbesc doar despre lucruri serioase de parcă limba lor ar fi fixată cu un ac de cravată

ei vor fi fresh până la pensionare circulă atât de rapid între birouri încât simt în nări o briză cu miros de after-shave

în zilele noastre moartea foloseşte gillette

Euforia sufocării

Capul meu este plin de cutii mici de sidef

care alcătuiesc, aşezate perfect una peste alta,

un zgârie nor plin de birouri.

Acolo sunt funcţionari care privesc

iarba, cerul, oamenii

în locul meu şi îmi trimit rapoarte

despre ce am văzut.

Pe vârful clădirii pâlpâie o reclamă uriaşă: Outside is cool!

Alţi angajaţi născocesc tot felul de îndemnuri: Transformă-ţi atacurile de panică în ceva plăcut! Ţopăie când auzi muzica dj-ului care mixează sunete

pe corzile vocale ale sălbăticiunilor

prinse în capcană!

Cumpără-ţi o cutie în care să stai

şi una cu care să te deplasezi!

Lasă epuizarea sexuală să te acopere

ca cearşaful cu care se acoperă morţii!

Şi încă ceva ce nu mi se spune:

trupul meu e o panglică sângerie care

leagă,
răsucită cu eleganţă, cutia în care mă sufoc încet.

Şi aşa mai departe, vorba lui Vonnegut

Hubble-Bubble

ai crede că sunt stelele călăuzitoare ale poporului

ai crede că sunt comete

aşa de frumos cad

şi acoperă pământul nostru

rouă colorată strident

made in west

sunt hale şi hipermarketuri

împachetate în folie de plastic cu băşici

învăţătoarele şi profii

trimit copiii la practică

să strângă foliile de pe hale

îi învaţă cum să îşi facă din ele

haine şi perne

îi pregătesc pentru viaţă

părinţii sparg băşicile la locul de muncă

şi se gândesc la salariile lor mari

apoi într-o zi halele şi hipermarketurile

dispar ca nişte ozeneuri

şi oamenii rămân cu fâşii întregi

de aer şi plastic aer şi plastic

familiile stau în bucătăriile lor

sparg băşicile şi tac

aşteaptă să se întâmple ceva

încă o minune doar una

Loading... Please wait

boxele bubuie proptite în ferestrele căminului la duşuri băieţii fac ski nautic pe săpunuri luminile oraşului o colonie de bacterii sub

microscop hei! ne vedem la 10 la teleferic? pe cer trece un satelit şi prin el se descarcă acum o enciclopedie a sărutului sau poate kama sutra un loc nedefinit din pântecul tău intră în fibrilaţie sâni pufoşi atârnă deasupra oraşului luminile de pe furnalul CET pâlpâie intermitent un montagne russe undeva sinusoida ţipetelor descompusă de vânt pe segmente cu tuburi de spray cât nişte extinctoare studenţii şi studentele îşi s ting corpurile

incandescente apoi sărută posterele lipite pe uşă pe monitoare scrie game loading. please wait acum paznicul doarme telefericul va fi doar al

nostru

cablurile vor şuiera vom urca pe spinarea acestui

animal adormit în poziţie fetală acolo sus mă voi scufunda în tine ca un mormoloc în culcuşul său de mâl lipicios carnea ta va visa lichefiere dezintegrare

luminile oraşului ne vor învălui trupurile istovite într-un strat de cristale mâzgă şi miere