Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Prin anticariate:
Modernitatea lui Coşbuc de Simona Vasilache

Sfârşitul lui Coşbuc, ca scriitor care publică, se leagă de un sfârşit de februarie din anul Unirii, şi de o poezie, modestă, apărută în Scena: „cu zborul greoi/ Încet ni se stinse vederii./ De-atunci nu-l văzură nici alţii, nici noi/ Rotind în luminile serii.” (Vulturul).

Dispariţia va fi mai oarbă decât o presimţeau aceste rânduri, fiindcă posteritatea şi-l va aminti pe autorul lor, cel mai adesea, ca pe un scriitor de divertisment şcolar. Există, însă, oarece motive de a deranja, pe ici, pe colo, o asemenea, puţin măgulitoare, etichetă.
O fac, acum, din unghiul unui divertisment mai aproape de gusturile (post)modernităţii. E bine ştiută păţania Lordului John, din poezia ce-i poartă numele şi care începe cu un foarte à la page „se zvonise prin ziare”. „Leii punţii la Lo-kù” sunt o altă prinsoare fără sorţi de izbândă. „Stau la rând, dar încurcat”, ispitindu-şi privitorii cu o numărătoare care nu iese niciodată. „Numărând tot dai din umeri,/ Blestemi, şi înjuri, şi numeri,/ Până stai prostit ca ei./ Dar începi dacapo truda,/ Şi te-apucă-n urmă ciuda,/ C-un ciomag să dai în lei.” E, şi aici, în cheie hazlie, o trântă cu misterul.
Se ştie că poeţii mai revin, schimbând, poate, registrele, asupra propriilor teme. O face şi Coşbuc, cu una din poeziile lui cele mai cunoscute, Decebal către popor. Originalul e de prin 1893 şi publicat în 1896, parodia, Pierirea dacilor, tot de pe-atunci, şi publicată în Universul Literar zece ani mai târziu, în 1903. Nu în luptă dreaptă, cum scrie izvodul oficial, au murit strămoşii, ci de sete de vin: „Deci luaţi învăţătură,/ Regilor, în viitor:/ Dac-aveau ce soarbe dacii,/ Poate şi-azi trăiau săracii.” Neculce, nici el foarte cucernic, e răstălmăcit în Cetatea Neamţului. Timpul, spaţiul şi legenda se deformează, de dragul unei istorii nu întotdeauna vrednice: „Rex atunci: – «Vă tai grămadă!»/ Dar a stat cu mâna-n sus,/ Căci aminte şi-a adus/ Că-i e teaca fără spadă:/ În Liow zălog şi-a pus/ Spada cea cu steme duble/ Pentr- un pol şi două ruble!”. Şi regii păcătuiesc uneori...
Complice, cu clin d’oeil, amestecând tragedia cu bucătăria, e Actul al cincilea, o adaptare după un poet german, Edwin Bormann, publicată la Sibiu. Chinurile operei dramatice sunt susţinute, burghez, de o soţie serviabilă: „Matildă, nu-mi aduci cafeaua?”; „Matildă, ce-i cu limonada?”. Momentul ei va veni, ca-n Conu’ Leonida, la final: „Toţi plâng şi aplaudează toţi;/ O piesă clasică! Socoţi/ Ce bine-a mai jucat şi trupa./ Şi toţi, toţi cheamă pe poet – / – «Bărbate, haid’, că-i rece supa!»”. Dacă n-ar fi stângăciile de exprimare şi prozodie, dubla măsură a creaţiei, între ambiţii mari şi tabieturi mici, ar ieşi bine la iveală.
Nu e, în aceste câteva exemple dintr-o operă cu alte stasuri – sentenţ ioasă şi, de aceea, puţin rezistentă în timp, tonul ironistului Coşbuc, mai valoros, de obicei, decât poetul. Nu pentru polemică, precum sonetele cu adresă, sunt scrise aceste glume. Probabil că le va fi înţeles ca simple divagaţii, risipite din loc în loc, şi de obicei neculese în volume. Nişte exerciţii de atelier, care să mai destindă coardele pe care poetul îşi cânta temele „grele”. Ceva mai mult decât întâmplarea face ca aceste resturi să fie mai plăcute urechii noastre de azi decât majoritatea poeziilor care-l definesc pe Coşbuc. Prea după natură – care s-a schimbat cu totul, ca să ne mai spună mare lucru.
N-aş spune că poate fi recuperat, de partea modernităţii, un poet de obşte, din abia câteva încercări, nu toate reuşite, de a scrie altfel, de a râde de mentalitatea cronică rească, pe care şi el o ilustrează şi o împărtăşeşte. Poate fi, însă, recitit, alegând nu ceea ce alege şcoala, ci tocmai acele cărări strâmbe de care gustul ei se fereşte. Ele pot reface, întrucâtva, calea spre cititori a unui poet uitat.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara