Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Lecturi libere:
Moralistul blajin de Gabriel Dimisianu

Am în față o carte masivă de documente istoricoliterare alcătuită de Ion Brad și prefațată de Eugen Simion: Comorile unui prieten tânăr: George Corbu-Junior. A apărut în 2016 la Editura Muzeului Literaturii Române.
Implicat în acțiune a fost, cum se poate bănui, și personajul menționat pe copertă, George Corbu-Junior, prietenul tânăr al lui Ion Brad de la care acesta a primit teancul de documente și încuviințarea de a le publica. Acestora Ion Brad le-a adăugat, în carte, încă altele deținute de el, legând totul prin comentarii care însuflețesc o elocventă imagine a mișcării noastre literare postbelice, cu evenimente și protagoniști. Unii dintre aceștia sunt încă în viață și s-ar putea îngrijora în legătură cu felul în care au fost înfățișați, poate negativ. Autorul prefeței liniștește însă pe toată lumea: „...n-au de ce să se teamă: ardeleanul Ion Brad este un moralist blajin, tolerant, alege mai ales partea frumoasă a lucrurilor, trece cu ușurință peste asperități (...), crede că literatura are încă un rol misionar în lumea ce se globalizează și că scriitorul trebuie să rămână un profet al neamului său”.
Dar să spun ceva despre sursa documentelor încredințate spre publicare lui Ion Brad de către George Corbu- Junior. Acesta le moștenise de la tatăl său, George Corbu („senior”, desigur), poet și epigramist, animator de cenacluri în deceniul 6 al veacului trecut, frecventator pasionat al „maeștrilor anticari” de odinioară. De la aceștia ar fi achiziționat o parte din „comorile” de care azi, datorită lui Ion Brad, luăm cunoștință. Brad își amintește de vestitul anticar de altădată, Radu Sterescu, de la care și eu am cumpărat cărți vechi.
Substanțial este capitolul dedicat în carte lui Geo Dumitrescu și revistei „Albatros”, cu scrisori inedite ale poetului, cu reproducerea unui interviu pe care i-l luase acestuia Ion Biberi și cu expresivul portret pe care i-l schițase acesta autorului Libertății de a trage cu pușca. Încă în anii de început ai afirmării lui Geo Dumitrescu, Biberi îi deslușise „ambivalența” manifestării literare, expresie a celei sufletești: „Anii lui Geo Dumitrescu sunt lirici, spumoși și gratuiți. Poetul închide în el sfieli paralizante, rușinări ferite, dar și bravări violente, care-și depășesc adesea ținta; e ambivalent, nesigur pe sine, dar caută compensări energice. Amintește pe timidul îndrăgostit, nedestoinic de a-și face declarația, dar sărutându-și femeia pe care o adoră în tăcere, în mijlocul balului sau al grădinii publice. Echilibrându-ș i compensațiile, poetul va cultiva alternativ izolarea și fronda, înclinarea ipocrit respectuoasă și pirueta dezinvoltă, apărându-și rând pe rând stingherit și teribil inocența”.
Ambasador mai mulți ani la Atena, Ion Brad va fi vizitat acolo de confrați călători în Grecia, printre ei aflându-se și Marin Preda. Îi înlesnește acestuia întâlniri cu scriitori greci prieteni (Menelaos Ludemis, Dimos Rendis), cu alți scriitori sau cu diplomați, soldate nu o dată, aceste întâlniri, cu eșecuri. Aceasta din pricina comportării capricioase a marelui confrate literar, nu o dată de-a dreptul necivilizate. Într-un rând, la o astfel de reuniune, pentru el organizată de ambasadă, Preda întârziase mai bine de o oră.
Numeroși alți scriitori români de ieri și de azi ne vorbesc din această carte. Ne vorbesc este un fel de a spune, desigur, căci la propriu între ei au vorbit, prin epistole. Dar și nouă, cititorilor nescontați, ni se adresează, chiar dacă nu ne-au avut în vedere.
Evenimente cândva de răsunet petrecute în lumea scriitoricească postbelică, personaje proeminente ale acelei lumi, azi multe dintre ele uitate, renasc din paginile cărții lui Brad cu o pregnanță care e drept să fie remarcată. Petru Dumitriu, Nina Cassian, Ion Caraion, George Munteanu (istoricul literar clujean), Maria Banuș, Pericle Martinescu, Gellu Naum sunt nume importante readuse în atenție de cartea lui Ion Brad, după ce fuseseră aproape uitate. Să sperăm că demersul său va avea ecouri.
Să mai spun că nu este vorba de elogierea convențională a scriitorilor amintiți, ce ar fi decurs dintr-o inițiativă recuperatoare confraternă. Poetul Ion Brad acțonează aici cu instrumentația istoricului literar, definește climatul în care se manifestă cutare autor, factorii de influențare. Nu evită să atace și unele cazuri complicate, cum fusese acela al lui Ion Caraion, compromis de Securitate prin publicarea denunțurilor acestuia în „Săptămâna”.
Un caz poate nu la fel de complicat dar angajând, în ce-l privește pe Brad, și o participare afectivă, este acela al lui Adrian Păunescu. Îl prețuiește, aș spune, în exces. Poet puternic, orator de mare vocație, posesor al unei fenomenale memorii, acestea sunt însușiri reale ale lui Adrian Păunescu, dar nu și aceea de a fi fost „ajutat de cultura sa vastă” ( vezi p. 157). Aspira către vasta cultură, e adevărat, dar nu aș spune că o și dobândise.
Referirile la Trasilvania, la confrații ardeleni, era de așteptat să le întâlnim în mare număr în cartea lui Ion Brad, definitorii pentru ambianța intelectuală și sufletească în care acest scriitor s-a format, pentru mediul de care îl leagă atâtea filoane sufletești. În anii 1950, Geo Dumitrescu, viitor prieten al lui Ion Brad, editase la Cluj, în compania altui muntean, Miron Radu Paraschivescu, „Almanahul Literar” („Steaua” de mai târziu), publicația de care sunt legate începuturile scriitoricești ale lui Brad. Va evoca acel moment pentru a vorbi și despre înființarea ulterioară a filialei clujene a Uniunii Scriitorilor, despre „Steaua” și despre A. E. Baconsky, cel din epoca clujeană, despre George Munteanu. Dar și, prin asociere explicabilă, despre înaintașii ardeleni pe care generația sa și-i luase modele: Octavian Goga, Liviu Rebreanu, Emil Cioran și, desigur, Lucian Blaga, pentru el „ardeleanul cel mai important”. Nu poate ocoli, vorbind despre Blaga, istoria nefastă a persecuțiilor suportate de acesta din partea lui Mihai Beniuc, alt ardelean văzut însă de Brad cu ochi critici. „Manifesta o aversiune oarbă față de Lucian Blaga” , ne spune despre Beniuc, șeful scriitorimii alături de care, ne amintim acum, Ion Brad va îndeplini totuși, mai târziu, unele funcții.
O mulțime de alți scriitori contemporani sunt evocați în carte, unii din generația veche (Tudor Mușatescu, Pericle Martinescu, N. Crevedia ,tatăl presupus al lui Eugen Barbu, Mihnea Gheorghiu, Ștefan Baciu, Valentin Lipatti, Emil Giurgiuca), alții din mediile apropiate ale autorului, confrați și prieteni (Dumitru Micu, Ion Horea, Al. Andrițoiu), alții, în fine, din promo- țiile următoare în care iarăși a legat prietenii (Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Marin Sorescu și, înainte de a-i fi cunoscut pe aceștia, Nicolae Labiș).
Prin cartea despre care am făcut aici aceste câteva însemnări, Ion Brad intră decis pe tărâmul nostru, al istoricilor literari și al criticilor. Să-i urăm bun venit.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara