Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
Motivul incestului în folclorul românesc de Iordan Datcu


Despre motivul incestului în literatura populară se adunaseră, la români, începând cu balada publicată de V. Alecsandri în 1853 şi de Fr. W. Schuster în 1862, şi la slavi numeroase atestări, iar o serie de opinii semnalaseră, la noi, situaţia de excepţie, ca vechime, semnificaţie mitică şi ca valoare poetică a baladei Soarele şi Luna. Lucian Blaga atrăsese atenţia că plăsmuiri de asemenea anvergură conţin virtualităţi ale unor creaţii majore: "Recitiţi, de exemplu, legenda poetizată Soarele şi Luna din colecţia şG. Dem.ţ Teodorescu şi veţi găsi viziuni prin nimic inferioare celor mai admirate din marile poeme ale omenirei, de la Divina Comedie până la Faust". G. Călinescu a considerat că balada amintită face parte din "temele cele mai vaste, mai adânci în sens universal". Mai târziu, poetul Nicu Caranica, reluând comparaţia lui Lucian Blaga, observă că între felul cum apar iadul şi raiul în balada românească şi în capodopera lui Dante există trăsături comune, uneori paralelismul fiind "uimitor". Balada fusese raportată, tot aşa în sumare constatări, la eposul grec, îi fuseseră depistate "reminiscenţe antice", Grigore Silaşi, spre exemplu, la 1876-1877, văzând în balada românească "întregul mit despre Apoline" (Apollo), iar în Sora Soarelui - o "reminiscenţă a Elenei Troiane". Sebastian Stanca, în articolul Legenda "Soarele şi Luna" ca document despre originea romană a poporului român (1898-1899), a opinat că în legenda românească există un "amalgam de creştinism şi păgânism", iar peste un secol, poetul Nicu Caranica spunea că amintita creaţie "reprezintă în balada noastră momentul unic în felul său al fuziunii sufletului mitic păgân cu sufletul creştin al nostru", elementele mitice păgâne din balada examinată fiind mai greu de identificat. Petru Caraman fusese convins că acest cântec românesc, care "ţine de substratul roman", reproduce fidel mitul greco-roman al lui Apollo şi al Dianei (Artemis). N-au lipsit nici opiniile contrare, care au negat substratul greco-roman al baladei, Th. Fecioru, în Poporul român şi fenomenul religios (1939), declarând ritos: "Nu vedem nicăieri urme de mitologie păgână, ci, din contra, elemente creştine şi o atmosferă religios-morală tranşant deosebită de a celor vechi". Elementele acestea păgâne şi creştine, spune P. Caraman, nu sunt în baladă atât de categoric departajate.

Existau, cum am amintit, numeroase atestări şi câteva aprecieri teoretice asupra motivului incestului în folclorul românesc, dar o cercetare aprofundată a lui întârzia să apară. Evenimentul a avut loc la sfârşitul anului 2004, când a apărut impunătoarea monografie a lui Ion Taloş, Cununia fraţilor şi nunta Soarelui. Incestul zădărnicit în folclorul românesc şi universal (Editura Enciclopedică, 959 p.), impunătoare atât prin importanţa, cât şi prin întinderea ei (1-371 p. studiu, p. 373-916 texte). Este un studiu exhaustiv atât asupra versiunii Cununia fraţilor (cu 283 documente), cât şi asupra Nunţii Soarelui (245 documente). Prima versiune are circulaţie cu deosebire în judeţele Maramureş, Cluj, Bistriţa Năsăud, Sălaj, Hunedoara, Suceava, Argeş, Sibiu, Alba, Bihor, Braşov, Satu Mare, Mureş, iar cea de-a doua Nunta soarelui (cu subversiuni în legende, credinţe, balade, pluguşoare şi colinde), are răspândire cu deosebire în judeţele Arad, Hunedoara, Sibiu, Caraş-Severin, Mehedinţi, Dolj, Gorj, Vâlcea, Olt, Argeş, Teleorman, Dâmboviţa, Prahova, Ialomiţa, Constanţa, Tulcea, Brăila, Buzău, Galaţi, Vrancea, Bacău, Vaslui, Neamţ, Iaşi, Botoşani, Suceava, fiecare din aceste spaţii beneficiind de examinări aparte, despre geografia şi istoria temei.

Un amănunţit demers critic disecă multitudinea aspectelor materialelor româneşti: aria geografică a temei, densitatea punctelor anchetate, tipologia şi funcţia textelor, examen scrupulos şi nuanţat, Cununia fraţilor având nu mai puţin de nouă subversiuni. Urmează analiza protagoniştilor şi a psihologiei lor, a încercărilor la care este supus Soarele, a variantelor mai semnificative (V. Alecsandri, S. Fl. Marian ş.a.).

Studiu de foclor comparat, monografia confruntă materialele româneşti cu cele sud-slave, unde se cunoaşte doar motivul căsătoriei Soarelui cu o pământeancă, la bulgari tema fiind "aceeaşi cu a legendelor româneşti din Moldova centrală". în zona slavilor de sud se întâlneşte incestul dintre frate şi soră, dar nu ca în balada românească, între cei doi aştri, ci între un crai şi sora sa, ca în materialele sârbeşti, în care lipsesc probe esenţiale, ca podul peste mare, şi motive esenţiale, ca vizitarea iadului şi raiului; în schimb, există motive comune ale versiunilor româneşti din sud-est cu ale slavilor: "întrebarea adresată feţelor bisericeşti dacă e permisă căsătoria între fraţi, construcţia bisericii pe mare, săparea fântânilor, numărul mare de preoţi, numele personajului feminin". în privinţa spaţiului în care s-a născut cântecul despre nunta Soarelui, autorul opinează că la origine, şi la români, şi la slavii de sud, au existat "scurte povestiri despre dorinţa unui fecior de împărat de a se căsători cu sora sa".

Altă secţiune a cărţii examinează motivele universale din balada românească, în speţă fie incestul ca dorinţă care nu se înfăptuieşte, fie incestul săvârşit. Sunt amintite motivele iraniene despre crearea prin incest a celor două astre, legende indiene, "în care fratele şi sora devin Soare şi Lună, ca reacţie, dureroasă, de căinţă, la incestul săvârşit", sunt semnalate, în continuare, legende din Groenlanda, apoi sunt inventariate motive, gesturi, semne constatate şi în alte arealuri etnofolclorice. Comparatistul îşi spune cuvântul şi în privinţa aliajului de elemente păgâne şi creştine din balada studiată, semnalează pe lângă cele ştiute alte elemente fie din Vechiul Testament (visul lui Iacob, toiagul), fie din Noul Testament (plânsul Maicii Domnului, apariţia lui Iisus, a Sf. Petru, a Sf. Ioan), fie, în fine, apariţia unor personaje din zona religiei populare (Moş Crăciun, Sf. Vineri), a unor motive din acelaşi creştinism popular: "scara de ceară şi toiagul, drumul drept, vămuirea mortului, fântâna cu apă sălcie, chilia cu tămâie, podul de trecere dintr-o lume într-alta".

Pe lângă valoarea în sine, de a monografia un esenţial motiv al folclorului românesc, cartea lui Ion Taloş are, totodată, meritul de a contribui, implicit, la mai buna cunoaştere a altor trei mari creaţii ale eposului românesc, Mioriţa, Meşterul Manole şi Voichiţa, pe care le apreciază ca foarte înrudite.

Lucrarea lui Ion Taloş, substanţial informată în toate secţiunile ei, convinge în demonstraţia şi în demersul ei comparatist (autorul îşi arătase virtuţile de comparatist şi în Meşterul Manole. Contribuţie la studiul unei teme de folclor european, I-II, 1973-1997), că aceste creaţii, prin ideile lor poetice, filozofice şi etice, prin originalitatea faţă de legendele extraeuropene şi faţă de cântecele sud-slave înrudite tematic, prin bogatul fond de cunoştinţe culturale datând din primele secole ale Evului Mediu, prin marea lor circulaţie pe un areal mai mare decât acela al Mioriţei, constituie unul dintre "pilonii de bază ai templului arhaic al culturii române". Preţuirea monografistului pentru balada Soarele şi Luna este atât de mare încât el nu ezită s-o compare, din perspectivă estetică, cu Cântarea lui Ghilgameş, epopeile homerice şi tragediile grecilor antici, cu Cântarea lui Roland şi cu Divina Comedia, care, fireşte, "au atins nivelul maxim al perfecţiunii literare".

Lipsesc din monografie referirile la latura muzicală a baladei Soarele şi Luna şi a colindelor despre cununia fraţilor, temă pe care a abordat-o muzicologul Adrian Vicol în Recitativul epic al baladei româneşti (Bucureşti, 2004), lucrare apărută cu puţin timp înaintea cărţii lui Ion Taloş, fapt care explică nemenţionarea ei. în fine, şi monografia, şi autorul ei vor reţine şi atenţia specialiştilor din străinătate, de aceea în întâmpinarea acestora ar fi trebuit să fie inclus un rezumat într-o limbă străină.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara