Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Muzică:
În sălile bucureştene de concert de Dumitru Avakian


Indiscutabil, orice debut de sezon artistic se doreşte a fi spectaculos, atractiv. Se oferă promisiuni, certitudini, mult optimism, sunt revelate direcţii. Iar managerii instituţiilor în cauză au prilejul de a etala munca unui întreg an, anul anterior, cel al pregătirilor stagiunii viitoare, pregătiri făcute cu grija cheltuielilor, a raportului pe cât posibil eficient imaginat dintre acestea şi calitatea producţiilor artistice. în mod firesc, o instituţie ce dispune de un buget mai consistent, cum este spre exemplu Societatea Română de Radiodifuziune, îşi poate permite organizarea unei stagiuni de concerte în parte dinamice în care sunt antrenate inclusiv nume de rezonanţă ale circulaţiei europene a valorilor. La Filarmonică, la Opera bucureşteană, în schimb, instituţii ce depind de fondurile modeste oferite de la bugetul Ministerului Culturii, situaţia este alta. În acest caz, manageriatul artistic trebuie să facă dovada unor veritabile virtuozităţi în a gestiona puţinătatea mijloacelor de care se dispune. Nu exagerez considerând că existenţa acestor instituţii este una de-a dreptul eroică, în condiţiile unei tranziţii dureroase, prelungite, spre o normalitate pe care fiecare ne-o imaginăm nuanţând-o în chip diferit.

Şi totuşi, în aceste condiţii, în mod surprinzător pentru noi toţi, la Bucureşti, în această toamnă, a luat naştere un nou colectiv simfonic, anume Orchestra Europeană "Unisono". Este marele eveniment al actualului debut de sezon muzical. Orchestra este formată din tineri instrumentişti, este susţinută de fundaţia cu acelaşi nume, de Corporaţia MTS Leasing, şi este animată prin consecvenţa Sylviei Schlie-Petre, ea însăşi muziciană. Domnia sa înţelege faptul că activitatea economică profitabilă se umanizează, literalmente, atunci când întâlneşte valorile cu totul speciale oferite de mulţi dintre tinerii noştri artişti muzicieni. Câţiva au fost protagoniştii acestei spectaculoase seri de muzică. În primul rând dirijorul Horia Andreescu, acest muzician de excelentă mobilizare, de mare eficienţă în actul de constituire a ansamblului orchestral, pe de-o parte, de realizare a programului propus, pe de alta. Ateneul Român a găzduit astfel lucrări din repertoriul şcolilor naţionale de secol XIX, de primă jumătate a secolului XX. Marea surpriză? Evoluţia în adevar seducătoare a violonistei Rusanda Panfili, originară din Chişinău, actualmente cea mai tânără studentă a Conservatorului din Viena. O evoluţie seducătoare graţie vivacităţii interioare pe care o deţine cântul violonistic al acestei minunate adolescente de şaisprezece ani! Prezenţe cu totul remarcabile, pe parcursul aceluiaşi concert, au etalat tenorul Răzvan Săraru şi violoncelistul Răzvan Suma, tineri muzicieni deja cunoscuţi publicului nostru.

Tot la Ateneul Român, Filarmonica bucureşteană a omagiat personalitatea celui mai important director şi şef de orchestră care, vreme de decenii, în mijlocul secolului trecut, a condus destinele primului colectiv simfonic al ţării. S-au împlinit patruzeci de ani de când ne-a părăsit maestrul George Georgescu, personalitate proeminentă a artei dirijorale europene, unul dintre şefii de orchestră care a ştiut a continua la noi marea tradiţie a artei dirijorale de filiaţie germană, de sfârşit de secol XIX, de început de secol XX. Casa de discuri "Electrecord" a lansat cu acest prilej primele două imprimări în variantă CD ale seriei integrale a simfoniilor beethoveniene, imprimări ale anilor '60 realizate de maestrul Georgescu în compania Filarmonicii al cărei părinte spiritual a fost. De această dată, la sfârşit de septembrie, colectivul orchestrei filarmonice bucureştene, dirijorul Cristian Mandeal, au închinat memoriei lui George Georgescu un întreg concert. A fost preluat unul dintre programele îndrăgite ale maestrului, anume, pagini semnate de Beethoven, Ceaikovski, Ion Dumitrescu. Şi-au dat concursul trei dintre soliştii Filarmonicii, violonista Anda Petrovici, violoncelistul Marin Cazacu, pianistul Nicolae Licareţ. Sub aceeaşi conducere dirijorală a fost preferată şi o formulă mai spectaculoasă realizată cu concursul Corului Academic al instituţiei, ansamblu admirabil condus de maestrul Iosif Ion Prunner. A fost prezentat marele oratoriu romantic Paulus de Felix Mendelssohn Bartholdy, creaţie amplă, admirabil susţinută şi organizată de Cristian Mandeal. Cultură stilistică, un excelent simţ al culorilor vocale, am observat în cazul evoluţiei sopranei Mihaela Stanciu, a basului George Emil Crăsnaru, artist a cărui experienţă în domeniul vocal simfonic rămâne exemplară.

Tot la Ateneu, debutul stagiunii camerale a adus în atenţia noastră evoluţia unui cuplu cameral format din muzicieni ce aparţin unor generaţii diferite, muzicieni ce se întâlnesc în dorinţa susţinerii unor comunicări cordiale cu caracter colocvial, aceasta pe parcursul unui program de atractive piese cu caracter miniatural. Mă refer la minunatul clarinetist Aurelian Octav Popa, artist de o cuceritoare dezinvoltură, secondat de această dată de mai tânăra pianistă Valentina Sandu Dediu, muzician ce probează remarcabile direcţionări atât în domeniul performanţei scenice, cât şi a celei muzicologice.

Pe aceeaşi scenă, un concert de o cu totul altă trimitere stilistică - concertul "Grupului de percuţionişti din Haga" - a fost organizat de Asociaţia A.R.F.A., de Ambasada Olandei la Bucureşti, de Fundaţia olandeză "Gaudeamus", un concert ce a probat profesionalism şi imaginaţie timbrală. Alături de creaţii ale muzicienilor olandezi, am putut reaudia Interferenţele africane ale Mihaelei Vosganian, o pagină de un cuceritor dinamism, de o temeinică aşezare a spaţiilor sonore.

La Radio, în Studioul "Mihail Jora", concertele celor două ansambluri simfonice ale Formaţiilor Muzicale au pus în evidenţă o cu totul altă concepţie privind organizarea debutului de stagiune. Mai puţin obişnuit în cazul marilor instituţii similare europene, primele concerte au fost încredinţate nu oamenilor casei, ci unor dirijori invitaţi. Este posibil atunci când aceştia sunt - pe de-o parte, în cazul Orchestrei Naţionale - dirijorul finlandez Leif Segerstam şi - pe de alta, în cazul Orchestrei de Cameră - dirijorul de origine bulgară Milen Nachev. Exemplară s-a dovedit a fi alcătuirea primului program ce a inclus celebre pagini simfonice şi concertante din literatura finlandeză, în particular lucrări semnate de Jan Sibelius, de asemenea, prima Suită în do major de George Enescu.

în al doilea caz, ne-am fi dorit, am fi urmărit cu sporit interes un program mai puţin static, care să fi inclus şi lucrări din creaţia compozitorilor bulgari. Ne-au fost oferite creaţii ale compozitorilor romantici de secol XIX, precum şi o lucrare de un agreabil pitoresc ce vine din ţara de adopţie a dirijorului, anume Suita compozitorului american Aaron Copland, Appalachian Spring. Trebuie menţionat, ambele concerte au fost prezentate la nivelul unui profesionalism cu totul remarcabil, cu o implicare temeinică a membrilor celor două formaţii, aspecte ce susţin funcţionalitatea şi personalitatea distinctă a celor două colective simfonice în viaţa noastră de concert.

Soliştii celor două seri de muzică au fost tânărul violonist Alexandru Tomescu, entuziasmant prin dinamica interioară a evoluţiei sale pe parcursul Concertului de Sibelius, de asemenea violonista Cristina Anghelescu, un muzician a cărui maturitate artistică conferă stabilitate, coerenţă, realizării Concertului de Mendelssohn Bartholdy.

Cum era firesc, la Opera Naţională, în debutul actualului sezon, ne-a fost prezentat marele opus enescian care este opera Oedipe. O creaţie copleşitoare, amplă, etalată şi de această dată, la un an după premiera actualei producţii, în regia cunoscutului realizator parizian Petrika Ionescu. Trebuie remarcat, spectacolul se dovedeşte a fi în continuare o realizare de impresionantă coerenţă în toate dimensiunile sale, atât cea scenică, cât şi cea muzicală, un spectacol de mare consistenţă la împlinirea căruia a participat întregul colectiv al teatrului, colectivul orchestral, neobositul dirijor Cornel Trăilescu, basul Ştefan Ignat în rolul titular, corul condus de maestrul Stelian Olariu. O problemă restantă ce trebuie a fi ameliorată este aceea a dicţiunii în limba franceză. Se dovedeşte a fi pusă dificil la punct într-o comunitate ce se consideră a fi francofonă!

în sfârşit, la Opera Comică pentru Copii, instituţie susţinută de municipalitatea bucureşteană, cea de a şaptea stagiune a debutat cu spectacolul Fata moşului şi fata babei, după Ion Creangă, o realizare a coregrafului şi regizorului Mihai Babuşka. Un spectacol adresat celor mici, un spectacol dinamic, pitoresc, de suculentă atracţiozitate, aspecte împlinite cu participarea scenografului Viorica Petrovici, a inginerului de sunet Alexandru Istrate, realizator al coloanei muzicale orientate prioritar pe momente preluate din creaţia enesciană.

Trebuie să o recunoaştem, debutul stagiunii bucureştene a fost spectaculos, a fost atent pregătit de instituţiile noastre de concerte, de spectacole. Dacă adăugăm la aceasta marile momente ale primei ediţii ale evenimentelor grupate sub genericul "Festivalul Artelor", atunci trebue să acceptăm că melomanii bucureşteni au avut satisfacţia unor momente pe care le-ar fi invidiat mulţi dintre cei ce locuiesc în zonele vestice ale continentului nostru. Putem avea speranţe pentru o toamnă muzicală bogată!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara