Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

însemnări muzicale:
Încă o orchestră a tinerilor? de Dumitru Avakian

De ce nu? De-ar fi mai multe ansambluri de acest fel ar fi şi mai bine! În fiecare re- şedinţă de judeţ, în fiecare dintre marile centre de cultură, în fiecare comunitate locală, comuniunea întru muzică a tinerilor poate instaura un climat al aşezării relaţiilor, un climat al echilibrului, al bunăstării interioare.

Şi nu numai. Treptat, depăşind contorsiuni, trecând peste povârnişuri de tot felul, ne îndreptăm spre o normalitate de tip european inclusiv în domeniul muzicii de ansamblu destinate tinerilor instrumentişti, al muzicii de cameră, al muzicii de ansamblu orchestral.
Ultimele evenimente ce au avut loc la Bucureşti în această direcţie sunt semnificative, sunt însemnate. A luat fiinţă Fundaţia Română pentru Excelenţă în Muzică. Iniţiativa îi aparţine dirijorului Christian Badea, muzician cu vastă experienţă, capabil a construi un ansamblu. Este şeful de orchestră care conferă o versiune sculpturală muzicii pe care o prezintă. Relaţia cu sponsorii, demersuri organizatorice importante, audiţii şi selecţii susţinute în diferitele oraşe ale ţării, la Bucureşti, Cluj, Iaşi, Sibiu, de asemenea în Moldova, la Chişinău, au premers perioada repetiţiilor, concertul propriu-zis. Două aspecte trebuiau definite concomitent, anume construcţia însăşi a ansamblului considerat drept un organism viu de specificitate aparte şi, în alt sens, realizarea muzicală a programului propus. Studenţi şi elevi, tineri absolvenţi ai instituţiilor universitare de învăţământ muzical, au definit împreună London Bucharest Festival Orchestra. Li s-au alăturat maeştri de primă mărime ai scenei muzicale din Regatul Unit, şefi ai partidelor de instrumente de suflat din marile colective instrumetale londoneze, din London Symphony Orchestra, din BBC Symphony Orchestra, din English Chamber Orchestra, pedagogi ce activează în marile instituţii de învăţământ muzical, la Royal Academy of Music, la Royal College, la Guildhall School; cu toţii au fost invitaţi să participe la constituirea ansamblului într-o relaţie funcţională dinamică cu tinerii lor colegi din România. În calitate de concert-maestru al întregului ansamblu a fost invitat Bogdan Zvorişteanu, primul violonist al cunoscutei orchestre geneveze a Elveţiei Romande, muzician de extinsă formaţie artistică atât în domeniul solistic cât şi cameral. Există o particularitate a demersului privind constituirea orchestrei tinerilor muzicieni din România. Muzica de ansamblu este privită în integralitatea acesteia, pe o relaţie firesc stabilită între muzica de cameră şi cea orchestrală. Ambele aspecte sunt importante. În ambele domenii aportul profesional individual trebuie atent corelat cu cel al colegilor de ansamblu, trebuie integrat acestuia în funcţie de indicaţiile maestrului, de concepţia dirijorală. Participarea tânărului instrumentist nu este un simplu act al unei individuale performanţe, este un act de responsabilitate profesională atât individuală cât şi în ansamblu.
În mod cert, momentul supremei realizări a întregului program s-a dovedit a fi prezentarea Octuorului pentru dublu cvartet de coarde de Felix Mendelssohn Bartholdy, lucrare al cărui protagonist a fost minunatul violonist Remus Azoiţei, profesor al Academiei Regale de Muzică de la Londra; evoluţia virtuoză a primului violonist a antrenat definirea pe ansamblu a unei expresii cordiale de esenţă romantică, aspect ce a potenţat participarea entuziastă, coerentă, a tinerilor săi coechipieri. Serenada pentru suflători şi corzi grave de Antonin Dvorak a constituit momentul semnificativei implicări a maeştrilor londonezi, a oboistului Richard Simpson, a clarinetistului Chris Richards, a fagotistei Julie Price, a cornistului Martin Owen. Cu toţii, sub conducerea dirijorului Christian Badea, au participat la realizarea Simfoniei a 7-a, în La major, de Beethoven; este opus-ul care a constituit terenul fertil al colaborării maeştrilor cu mai tinerii lor colegi din România. Nu, nu se poate afirma că am fost martorii unei realizări capabile a atinge limitele perfecţiunii; nu asta s-a urmărit. Dinamica mare, tempo-urile cu totul alerte ale finalului, spre exemplu, au depăşit posibilităţile tinerilor instrumentişti în ce priveşte grija pentru calitatea sunetului de ansamblu. Exemplară a fost însă coerenţa concepţiei asupra lucrării, de asemenea spiritul antrenant al relaţiilor maeştrilor cu tinerii noştri instrumentişti; este de menţionat, de asemenea, participarea strălucită a maeştrilor Michael Cox, la flaut, şi a trompetistului Rod Franks.
Peste tot în ţările de mare tradiţie privind exerciţiul actului cultural artistic, muzica practicată de tineri în ansamblu este apreciată a fi mai mult decât un act artistic profesional; este considerată drept un act de socializare, de comunicare interumană, de apropiere dintre tineri; iar aceasta în vederea definirii unui scop comun, a unui proiect comun, anume dobândirea unei eficiente susţineri a valorilor umaniste ale civilizaţiei noastre. Este de amintit faptul potrivit căruia în fiecare dintre landurile din Germania, din Austria fiinţează câte o orchestră simfonică reprezentativă. Un ansamblu similar există la nivelul întregii ţări. Este o iniţiativă realizată în baza parteneriatului public-privat. Mai mult, o ştim cu toţii, a concertat la Atheneul Român Orchestra Simfonică a Comunităţii Europene, instituţie la finanţarea căreia contribuie inclusiv ţara noastră. Beneficiile pentru noi, pentru viaţa noastră de concert, pentru tinerii muzicieni români se dovedesc a fi minore. Cu sau fără temei, tentaţia atitudinii solistice este, din păcate, covârşitoare la noi. În mod firesc, vârfurile solistice se constituie în situaţii de excepţie ce pot fi susţinute de instituţii, de fundaţii speciale. Banul public – eventual în parteneriat cu cel privat – trebuie orientat către muzica de ansamblu, spre domeniul muzical cameral, spre formaţiile orchestrale ale tinerilor muzicieni. Solistica este „cireaşa de pe tort”; o voi numi sugestiv astfel; se aşază temeinic, firesc, în contextul larg, generos, al muzicii de ansamblu, sporind preţiozitatea acesteia. Stagiile de pregătire şi concertele propriuzise se constituie în veritabile cursuri de înaltă măiestrie profesională, cursuri susţinute cu participarea maeştrilor scenelor europene de concert. Voi aminti în acest sens Festivalul anual susţinut în fiecare toamnă, la noi, de Fundaţia „Sonoro”, de stagiile de pregătire profesională, de concertele organizate prioritar în luna august, la Sinaia, pe Valea Prahovei, în vederea susţinerii Orchestrei Române de Tineret. Educaţia profesională, artistică a tinerilor muzicieni îşi dă mâna în mod firesc cu procesul dificil privind formarea, educarea publicului de concert.

O premieră absolută ce nu poate fi trecută cu vederea a avut loc săptămânile trecute în Studioul de Concerte al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. Pentru prima oară tinerii instrumentişti, elevi ai celor două colegii bucureştene de muzică, Colegiul „George Enescu” şi Colegiul „Dinu Lipatti”, s-au constituit într-un unic organism orchestral sub bagheta maeştrilor lor, profesorii Gheorghe Iliuţă şi Andrei Racu. Momentul a fost prilejuit de acordarea distincţiilor ediţiei din acest an a Olimpiadei Naţionale de Muzică. Să o recunoaştem, comuniunea întru muzică atenuează asperităţile, dramele şi tragediile vieţii cotidiene!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara