Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Începuturile literare ale lui Ion Breazu de Nicolae Scurtu

Biografia şi bibliografia istoricului literar, comparatistului şi jurnalistului Ion Breazu (1901–1958), descoperit de Gh. Bogdan-Duică şi impus, graţie meritelor sale, de Sextil Puşcariu, au fost cercetate cu minuţie şi pasiune de Mircea Curticeanu, care, în anii grei ai comunismului, a restituit, în două tomuri1, o parte esenţială din opera învăţatului transilvănean. Aceluiaşi sagace cercetător, dispărut prematur, i se datorează şi un excelent tom epistolar2, în care adună şi adnotează corespondenţa primită de Ion Breazu de la plurivalentul creator, Lucian Blaga.
Tânărul Ion Breazu, la propunerea argumentată a lui Sextil Puşcariu, urmează, în perioada 1926–1928, cursurile Şcolii Române din Franţa, condusă de Nicolae Iorga.
Epistolele ce se transcriu aici, necunoscute încă, se constituie într-o emoţionantă confesiune a unui intelectual, care simte acut povara recunoştinţei faţă de profesorul tuturor profesorilor, una dintre minţile cele mai strălucite ale acestui popor şi, mai ales, faţă de extraordinara capacitate a acestei singulare personalităţi de a intui resurse tinerelor generaţii.
Elaborate la Fontenay-aux-Roses, Mihalţ şi Cluj, aceste epistole întregesc imaginea unui tânăr intelectual dornic să se instruiască în Paris, oraşul lumină al Europei şi al lumii întregi.
Epistolele trimise lui Nicolae Iorga sunt, de fapt, nişte pilduitoare lecţii despre cuviinţă, iubire, devotament şi modestie.

*

Fontenay-aux-Roses, 9 august
1927

Stimate domnule profesor,

În urma unui consult medical, făcut în ultimele zile, sunt nevoit să mă reţin de la orice muncă fizică sau intelectuală, cel puţin în decursul acestei luni.
Faptul acesta mă împiedică de a înainta lucrarea pentru Mélanges la sfârşitul acestei luni aşa cum plănuisem înainte.
Vă rog deci să binevoiţi a-mi permite prezentarea ei pentru sfârşitul lunii septembrie.
După cum v-am anunţat la timp lucrarea mea va trata raporturile lui Quinet cu românii3. Cred că voi da şi material necunoscut.
Pentru a fi deplin sigur de noutatea unei părţi a lui, apelez, totuşi, şi la resursele inepuizabile ale memoriei d[umnea]v[oastră].
Vă rog să-mi comunicaţi dacă aveţi cunoştinţă despre publicarea vreunei scrisori de-a compatrioţilor români către Quinet din fondul de la Bibliothèque Nationale? Aş vrea să dau vreo câteva în Anexe.
Vă rog să-mi iertaţi incomodarea.
Cu deosebită consideraţie şi devotament,
Ion Breazu
Membru al Şcolii Române din Franţa

*

Fontenay-aux-Roses, 30 ian[uarie] 1928

Domnule director,

Vă cer iertare că nu v-am înaintat încă lucrarea pentru Mélanges4. Dacă n-ar fi fost nevoie de unele puneri la punct, v-o trimiteam încă din septembrie, pentru că de atunci e terminată.
Aveam trebuinţă îndeosebi de scrierile lui C.A. Rosetti. Pentru aceasta am intrat într-o lungă corespondenţă cu Clujul, al cărei rezultat e cu totul negativ: la nici una din bibliotecile de acolo nu se găsesc aceste scrieri. Răspunsul acesta abia cu o săptămână înainte l-am primit.
Îndată după primirea lui am dat manuscrisul la maşina de scris, aşa cum îl aveam. Lucrarea nu v-o pot însă înainta pentru că mă tem că, fără de consultarea acelor scrieri, nu se va putea publica. Părerea d[umnea]voastră va decide.
Cu toate că m-am purtat rău şi merit ceartă, totuşi îndrăznesc să vă fac o rugăminte. Iată despre ce e vorba: Ştiu că aveţi una dintre cele mai bogate biblioteci din România. Oare nu se găsesc printre cărţile ei şi următoarele: C.A. Rosetti - Scrieri din juneţe şi exil. Bucureşti, 1886; Scrierile aceluia[şi] (în 2 volume), 1887; Pagini din trecut. Note intime 1844–1859, tot ale lui, publicate de Vintilă C.A. Rosetti. Bucureşti, 1902 şi Lui C.A. Rosetti la o sută de ani de la naşterea lui. Bucureşti, 1916. (Articole de E. Costinescu, Bibicescu şi alţii)?
Dacă printre plăcutele surprize, pe care mi le faceţi, la sosirea dşumneaţvoastră aici, alăturea de ultimele d[umnea]voastră volume, ar fi şi aceste cărţi, v-aş fi foarte recunoscător.
Totodată vă mai rog, de astădată în numele Şcolii, să ne aduceţi pentru bibliotecă, dacă le aveţi şi nu vă incomodează, următoarele cărţi: A d[umnea]voastră Istorie a literaturii române în sec[olul] XIX; 2. Comunicarea asupra lui Ion C. Brătianu, făcută de d[umnea]v[oastră] la Academie în 1930; 3. Comunicarea din anul trecut asupra lui Bălcescu şi 4. Scrierile lui Ion C. Brătianu (editate din prilejul comemorării lui).
Cred că toate acestea vor fi de neapărată trebuinţă pentru viitorii membri ai Şcolii, care vor cerceta relaţiile franco-române.
Vă rog să primiţi, domnule director, asigurarea deosebitului meu devotament.
Ion Breazu
Membru al Şcolii Române din Franţa

*

Mihalţ, 11 septşembrieţ 1928
Jud[eţul] Alba

Mult stimate domnule profesor,
Regret foarte mult că, fiind silit să mă prezint la armată, nu am putut să mă abat pe la Văleni, pentru a vă mulţumi cu grai viu pentru bunăvoinţa ce aţi avut-o de a mă fi primit printre membri Şcolii ce cu onoare conduceţi.
Mai mult decât oricând am apreciat măreţia ideii, de care aţi fost condus când aţi întemeiat instituţia de la Fontenay-aux-Roses, atunci când am părăsit-o.
Măsurând cu o privire cei doi ani petrecuţi acolo, cântărind mulţimea cunoştinţelor şi experienţa cu care mi-am îmbogăţit sufletul în cursul lor, mi-am promis să vă fiu recunoscător întreaga viaţă.
La Şcoala de la Fontenay-aux-Roses am simţit doi ani de-a rândul zvâcnind pulsul Europei, am fost introdus în tainele unei mari culturi şi am îndrăgit o specialitate.
Toate acestea Parisul nu mi le-ar fi putut da în măsura în care mi le-a dat Fontenay-ul.
Simplu faptul de-a fi membru al instituţiei, condusă de d[umnea]v[oastră], dă o demnitate, care-ţi impune înalte datorii; atmosfera de la Fontenay e apoi o neîntreruptă reconfortare a nervilor, atât de hărţuiţi de haosul parizian.
Tot cu acest prilej vă mulţumesc pentru publicarea întocmai a lucrării mele pentru Mélanges.
Aş fi dorit doar să am cuvântul d[umnea]v[oastră] asupra ei, dar poate mi-l veţi da odată, drept şi sincer, ca întotdeauna.
De la Paris mă întorc cu un material pentru o a doua lucrare asupra lui Michelet şi românii5, cu mult mai importantă, cred, decât cea dintâi.
Am copiat tot ceea ce se putea găsi printre manuscrisele de la Carnavalet (de care amintea profesorul Carré) şi am făcut multe cercetări la Biblioteca Naţională.
Aş fi redactat-o la Paris, dar am avut mare nevoie de informaţia românească, informaţie a cărei lipsă se simte şi în întâia lucrare, şi pe care numai în ţară o puteam găsi.
În timpul ce mi-a mai rămas am făcut cercetări pentru un portret al celor trei admirabile românce – cele mai strălucite exemplare feminine ale generaţiei Unirii: Maria Cantacuzino, Dora d’Istria şi Ermiona Asachi.
Fiind nevoit să părăsesc Parisul, n-am putut să strâng tot ce s-ar fi putut găsi acolo; sper însă că voi avea, odată, prilej de completare.
M-aş fi bucurat mult să mă pot întreţine cu d[umnea]v[oastră] asupra lor; de bună seamă că informaţia mi s-ar fi îndoit.
Vă rog, încă o dată, să binevoiţi a-mi comunica dacă doriţi să trimit uneia din revistele d[umnea]v[oastră] cele 14 scrisori ale Dorei d’Istria6 către Quinet.
Le-am copiat pe toate şi vi le-aş expedia cu mare plăcere. Le cred cu mult mai importante decât cele cunoscute până acum.
Vă mulţumesc pentru extrase. Îmi pare rău că n-am primit, până eram la Fontenay, decât douăzeci de exemplare şi n-am putut să împart mai multe la Paris, unde lucrarea interesează.
Dacă restul de optzeci nu s-a expediat încă, vă rog să fie expediate la Cluj pe adresa d[omnu]lui Olimpiu Boitoş (Universitate) , eu neştiind încă unde mă voi stabili. Costul lor mi-e imposibil să-l achit acum. Neavând nici o resursă de trai, voi fi nevoit să-mi fac stagiul militar cu datorii.
Vă rog să primiţi, domnule profesor, asigurarea desăvârşitului meu devotament,
Ion Breazu

*

Note

Originalele acestor scrisori, inedite, se află la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti.
1. Ion Breazu – Studii de literatură română şi comparată. Volşumulţ 1-2. Ediţie îngrijită, bibliografie şi indice de nume de Mircea Curticeanu. Cluj, Editura Dacia, 1970 şi 1973, 575 - 463 pagini.
2. De amicitia Lucian Blaga – Ion Breazu. Corespondenţă – Addenda: Ion Breazu – Note de jurnal. Carte gândită şi alcătuită de Mircea Curticeanu. Cluj, [Imprimeria „Ardealul”] 1995, 348 pagini. (Biblioteca „Apostrof”)
3. Jean Breazu – Edgar Quinet et les Roumains. Paris [Vălenii-de-Munte]. Datina Românească, 1928, 195 pages. [Extrait des Mélenges de l’Ecole Roumaine en France, VI, 1927]
4. Mélanges – publicaţie a Şcolii Române din Franţa. Au apărut 9 numere.
5. Ion Breazu - Michelet şi românii. Studiu de literatură comparată. Cluj, 1935, 163 pagini - 2 planşe. [Universitatea „Regele Ferdinand I” Cluj. Biblioteca Dacoromaniei, nr. 9].
6. Ion Breazu – Dora d’Istria şi Edgar Quinet în Închinare lui Nicolae Iorga. Cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani. Cluj, Editura Institutului de Istorie Universală, 1931, p. 63-73.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara