Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Dans:
Încheierea primei stagiuni de dans contemporan de Liana Tugearu




Una dintre directiile dinamice ale dansului românesc, în stagiunea care abia s-a încheiat, a fost cea sustinută de Fundatia Culturală PROIECT DCM. Ultima realizare a acestei fundatii, creată de Cosmin Manolescu, a fost organizarea unei stagiuni permanente de dans contemporan, pe scena Teatrului "Lucia Sturdza Bulandra", în sala "Toma Caragiu", cu o frecventă lunară. În acest cadru si-au putut prezenta creatiile cei mai tineri coregrafi, unii dintre ei debutanti.
Dincolo de diversitatea motivelor inspiratoare, ceea ce îi uneste este căutarea unor modalităti noi de expresie, sincronizarea cu miscarea internatională de dans contemporan, pornirea pe drumuri nebătute încă. Toate aceste date s-au putut regăsi în creatiile prezentate în acest an, pe scena de lângă Grădina Icoanei, de Vava Stefănescu, în lucrarea Despre tine, de Cosmin Manolescu în Incursiune 2 si în dans X, de Florin Fieroiu în Înaripat, de Eduard Gabia în microrecitalul ce a cuprins piesele Solutia extremă, Drum, Solo si de Maria Baroncea în Piesa pentru mai târziu.
Indiferent de faptul că unele lucrări au rămas la stadiul de schite experimentale iar altele s-au rotunjit, devenind creatii împlinite - toate au un spirit comun, care ne îndreptăteste să putem vorbi de o generatie cu aceleasi aspiratii.
Unul dintre dezideratele si totodată una dintre realizările Fundatiei PROIECT DCM a fost organizarea de rezidente pentru coregrafi străini si colaborarea dansatorilor nostri cu acestia. Ultimul spectacol prezentat în cadrul stagiunii de dans contemporan de la sala "Toma Caragiu", a fost tocmai rezultatul unei astfel de colaborări: o coproductie a companiei DCM (România) si SILENDA (Franta), rezultat artistic al întâlnirii între trei coregrafi si dansatori veniti de la Paris, dintre care doi de origine italiană, si cinci dansatori români.
Spectacolul a fost alcătuit din trei piese coregrafice. Prima intitulată Baking, a fost un recital miniatural, constituit dintr-o suită de momente create si interpretate de Olivier Renouf, care fiecare în parte încântau ochiul pentru câteva clipe si descumpăneau apoi prin lipsa de finalitate, ca o propunere promitătoare nedusă la bun sfârsit.
În cea de a doua lucrare, Personne, interpretată de asemenea de creatorul ei, Damiano Foa, singurele elemente de miscare si totodată de culoare care se ofereau pe scenă privirii erau un corp gol, într-un pardesiu negru descheiat, care, antrenat de miscarea corpului, aluneca într-o parte sau alta, acoperind si dezgolind pe rând trupul. O imagine în alb si negru, ca o lucrare grafică în tus, scrisă cu nervozitate, uneori chiar cu dramatism. Goliciunea socantă era echilibrată de plasticitatea expresivă a miscării.
Comuniunea artistică între coregrafii veniti din Franta si dansatorii români s-a concretizat în piesa Jurnal. Necunoscând dinăuntru, adică din laboratorul de creatie, modul cum s-a constituit lucrarea nu este posibil să stim ce apartine fiecăruia dintre cei trei coregrafi, Laura Simi, Damiano Foa si Olivier Renouf. Oricum însă, interpretii români s-au lăsat modelati de cei trei creatori, răspunzând solicitărilor cu acuratete, cu concentrare si dăruire. De la derizoiu la dramatic, de la automatism la patetism, ceva din complexitatea vietii contemporane străbătea partiturile coregrafice interpretate de Maria Baroncea, Emiliana Ciobanu si Mateea Stănculescu, cât si cele ale interpretilor Mircea Ghinea si Cosmin Manolescu, toti foarte buni dansatori.
Stagiunea de dans contemporan 1998-1999 desfăsurată la Teatrul "Lucia Sturdza Bulandra" si-a atins astfel telul în bună parte, nu însă în totalitate. Pentru impunerea acestui gen în fata publicului larg, trebuie gândite mijloace mai eficace de publicitate.