Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Noi contribuţii la bibliografia lui Mircea Eliade de Nicolae Scurtu

Nu de mult s-a încheiat publicarea corespondenţei emise de Mircea Eliade, personalitate plurivalentă a literaturii şi culturii române, ce aparţine secolului abia trecut, de către Mircea Handoca, un cercetător literar tenace şi cu oarecum deschideri spre istoria literară.

Cele trei ample tomuri, Europa, Asia, America... Corespondenţă A-Z, Bucureşti, Editura Humanitas, 1999-2004, conţin un impresionant număr de epistole trimise, în răstimpul 1923-1986, celor mai diverse şi, totodată, importante personalităţi.

Lectura, sistematică şi atentă, a misivelor lui Mircea Eliade procură satisfacţii de ordin intelectual, iar autorul lor evită, cu străşnicie, locul comun sau derizoriul.

Fiecare scrisoare surprinde prin informaţiile pe care le conţine, prin nararea unui eveniment, prin evocarea unui segment biografic sau prin sugestiile, observaţiile şi opiniile despre unele cărţi şi, uneori, despre anumiţi oameni, ce se cuvin reaşezaţi în locurile de unde au fost izgoniţi de semenii lor şi de vitregia istoriei.

Sunt omise, din varii motive, din structura celor trei volume, amintite aici, epistolele expediate de Mircea Eliade lui Sorin Alexandrescu, Marin Bucur, Sorin Popa (fiul lui Victor Ion Popa), Paul Simionescu, Dan Smântânescu, Vasile Spiridonică, Petru Vintilă şi, desigur, mulţi alţii.

Notele şi precizările de istorie literară, culturală şi politică sunt insuficiente, neconvingătoare şi, uneori, complet eronate. Şi de aici, o anume stare de superficialitate şi, chiar, de confuzie.

După aceste câteva consideraţii, privitoare la literatura epistolară a lui Mircea Eliade, transcriu, aici, încă două epistole, necunoscute până azi, trimise istoricului, criticului şi eseistului literar Marin Bucur (n. 1929 - m. 1994), autorul a două1 inteligente şi nuanţate microexegeze despre destinul celui mai cunoscut cărturar din a doua jumătate a veacului trecut şi, implicit, al culturii române.

History of Religions

[Chicago], 5 aprilie 1978

Mult stimate Coleg,

Câteva cuvinte ca să-ţi mulţumesc pşenţtşruţ scrisoare şi pşenţtşruţ cărţi. (Am citit, azi noapte, aproape în întregime volşumulţ închinat lui Ovid Densusianu2).

În privinţa articolelor mele din ,revistele culturale de odinioară", am impresia că aproape tot ce mi s-a părut, atunci, valabil a fost retipărit în volumele de eseuri... În orice caz, nu trebuie să ne facem iluzii în ce priveşte reeditarea acestor volume din tinereţe.

Şi un detaliu, pşenţtşruţ mine, greu de înţeles (deşi e savuros...): cum ai putut aprecia producţia mea eseistică, fiind elevul lui G. Călinescu? Acest fabulos enciclopedist, pe care eu îl admiram încă de la Viaţa lui Eminescu3 - nu mă putea suferi...

Îţi trimit un volum, recent, de nuvele (În curte la Dionis4).

Dacă vei găsi la Biblioteca Universităţii Cahier de L'Herne5, care mi-a fost dedicat, vei putea parcurge bibliografia 6 mea din anii 1940-ş19ţ77.

Spune-mi, te rog, ce cărţi ai vrea să-ţi trimit.

Al dşumiţtale cu cele mai sincere sentimente,
Mircea Eliade

[Profesor Marin Bucur, Laerholzstrasse, 73, Bochum, 4630, W. Germany].

Unele precizări de ordin literar şi cultural se impun. Epistola a fost trimisă lui Marin Bucur la Bochum, unde, fiind invitat de rectorul Universităţii, era profesor de limba, literatura şi civilizaţia română, în perioada 1977-1978 şi de unde i-a putut scrie şi trimite câteva din cărţile sale, căci de la Bucureşti era imposibil de întreprins aşa ceva.

Ideea că G. Călinescu nu îl agreea e o pură cochetărie ce nu şade bine unui intelectual de talia şi forţa creatoare a lui Mircea Eliade.

E, însă, adevărat că G. Călinescu a făcut o sumă de rezerve faţă de unele aspecte ale prozei lui Mircea Eliade, care nu au fost spulberate de ceilalţi critici literari, nici până acum, ceea ce demonstrează că intuiţiile şi judecăţile de valoare ale celui mai contestat istoric literar sunt valabile şi astăzi.

Şi, în fine, cealaltă epistolă, ce se constituie într-o vibrantă recunoştinţă faţă de un gest, colegial, al lui Marin Bucur.

History of Religions

[Chicago], 15 decşembrieţ, 1978

Mult stimate coleg,

Sincere mulţumiri pentru articolul din Luceafărul7. Mi-au scris mai mulţi cititori din ţară, încântaţi că au aflat, măcar în parte, conţinutul Caietului L'Herne.

Cu cele mai bune urări,
Mircea Eliade

[Monsieur Marin Bucur, Str. Avrig, 9-19, sc. 3, apt. 97, Bucureşti III, România].

Rândurile acestea, deloc comune, adresate cu simpatie şi preţuire mai tânărului său coleg, evocă un temperament şi un anume comportament specific, de altfel, unui autentic intelectual şi creator din stirpea celor foarte aleşi.

O caracteristică, esenţială, a omului Mircea Eliade e, desigur, generozitatea, pe care o întâlnim şi în puţinele şire trimise istoricului şi criticului literar Marin Bucur, care vin să augmenteze literatura sa epistolară.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara