Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Noi contribuţii la biografia poetului Ion Moldoveanu de Nicolae Scurtu


Unul dintre poeţii însemnaţi ai Transilvaniei interbelice este, desigur, şi Ion Moldoveanu (1913–1939), autorul unei plachete de versuri, Zbor peste ape1, care a suscitat interesul şi aprecierile, unanim favorabile ale lui Perpessicius, Octav Şuluţiu, Ion Chinezu, Ion Şiugariu, Mihai Beniuc, Ion Agârbiceanu, George Popa şi Ion Apostol Popescu.
Poetul şi publicistul Ion Moldoveanu a avut ca mentor pe profesorul său Dimitrie Goga, care l-a stimulat să scrie şi să publice, facilitându-i debutul în presă2, iar peste ani îi dedică3 întâia sa carte de poeme.
O contribuţie, esenţială, la apariţia acestei cărţi o are pictorul şi prozatorul Ion Vlasiu (1908–1997) care, în urma solicitărilor lui Ion Moldoveanu şi ale lui Horia Stanca (1909–2002) concepe şi elaborează una dintre cele mai interesante şi mai sugestive coperte.
Această bijuterie grafică ce simbolizează două mari păsări ce zboară pe un cer albastru, una în sus şi alta în jos, a fost realizată cu un desăvârşit talent numai după confesiunile poetului din epistola ce se publică, acum, întâia oară.
Poetul, în mărturiile sale, izbuteşte să se obiectivizeze şi, astfel, emite primele judecăţi de valoare estetică asupra creaţiilor incluse în această carte ce a reţinut atenţia unora dintre confraţi.
Remarcabilă, sub multiple aspecte, e şi epistola lui Horia Stanca4, din gruparea literară Symposion, care, în urma unor considerabile eforturi materiale, a făcut posibilă tipărirea acestei cărţi devenită, astăzi, o raritate bibliofilică.
Regretabil e faptul că, după şase decenii de la apariţia acestei cărţi, nici poetul Dimitrie Danciu5 şi nici istoricul literar Teodor Tihan6 nu menţionează în contribuţiile lor colaborarea lui Ion Vlasiu la această izbândă grafică7.

*

Cluj, 28 febr[uarie] 1939 San[atoriul] Săvădisla, jud[eţul] Cluj

Iubite domnule Vlasiu,
Ne cunoaştem prea puţin. Preocupări comune, însă, sub scutul artei, o apropiere pe cale de afinitate deci, precum şi îndemnul prietenilor Horia Stanca şi Titu Valea, mă fac să-ţi scriu şi, totodată, să-ţi solicit ceva.
Volumul meu de versuri Zbor peste ape, poeme, va apărea, în sfârşit, în colecţia revistei noastre clujene, Symposion.
Este volumul meu de debut, care la 26 ani de viaţă şi 6 de publicistică (Gând românesc, Lanuri, Symposion, Eu şi Europa etc.) va aduce 48 bucăţi, suficient cântărite, sper.
Tehnica va fi ireproşabilă, hârtie şi execuţie grafică. Cunoşti, sper, revista.
Ceea ce mi-ar trebui, e coperta. Ne-am gândit la d[umnea]ta şi aş fi fericit dacă ai consimţi să colaborezi cu mine la reuşita cărţii, executându-mi coperta.
Desigur, e greu aşa pe necunoscute. Îţi voi da însă câteva noţiuni despre poezia mea pentru a-i pătrunde semnificaţia generală.
Aceasta împreună cu arta dşumiţtale sper vor da o intuire echivalentă unei simple lecturi sau a unei mici convieţuiri.
Volumul cuprinde patru cicluri aproape egale ca piese:
1. Ev pur e o poezie de incantaţie şi sonorităţi, ecou al unui nostalgic ev ancestral. Sunt piese de început.
2. Schimbare la faţă e poezia destinului în care o nelinişte metafizică, o tristeţe reţinută şi un, de asemeni, reţinut zbucium, predomină.
3. Fata pe dealuri e poezia dragostei, ceva umanizată, discret exprimată. Chipuri şi momente.
4. Zbor peste ape este ciclul morţii. În poezia mea moartea este o obsesie. O moarte pământeană, care nu te înspăimântă. O trecere discretă.
Uneori o plâng Măriuţele satului (din Lechinţa mea din Năsăud, nu cea pomenită de dumneata), alteori e prezent doar un cer cu înţelegătoare frumuseţi.
Pentru că, alături de Schimbare la faţă, e ciclul de greutate al volumului îmi permit să citez ceva fragmente: „Despărţirea-n fond a fost frumoasă,/ Primăvara izbucnise tare, / Numai soare şi porumbi în raze / Străjuiau plecarea de mătasă...” (Moartea poetului) sau: „Uite cum amurgurile toate / S-au topit pe ape. Şi în seara gravă ca o rugăciune/ Sufletul e apă sau tăciune...” (Ultima dăruire).
De fapt sunt amurguri multe, mulţi hulubi (Hulubi albi era să fie titlul volumului). Multe stele şi suficient azur în poezia mea.
Formula sub care lucrez e o fuziune între ermetism, mai bine zis poezia pură, şi lirismul direct, cu preponderenţa când a unuia când a altuia.
În privinţa copertei, eu nu prea văd plastic. Am făcut însă unele prezentări prin reviste lui Brana8, care au plăcut.
Lui nu pot să-i cer întrucât arta lui cu viziunea sa dură, nu se potriveşte deloc azurului şi tristeţii mele, totuşi, olimpiane.
Aş zice, totuşi, un desen sau scris albastru pe un fond alb. Am şi ape multe în volum. Am zis numai. Simplă sugestie. D[umnea]ta eşti însă suveran.
Dragă domnule Vlasiu, nu ştiu cum ai primit rândurile mele. Dacă nu ţi-au convenit, cer cele mai umile scuze. Dacă eşti dispus şi consimţi mă va bucura.
Eu de azi reintru la sanatoriu în tovărăşia lui Titu. Te rog să răspunzi lui Horia St[anca]. El va avea un rol în editarea volumului.
Şi te-aş ruga să ne răspunzi neîntârziat întrucât tipărirea volumului e chestie de zile.
Cu cele mai frăţeşti salutări,
Ion Moldoveanu

*

Symposion Revistă de cultură
Redacţia Cluj,
Str[ada] Vânătorilor, nr. 18

Cluj, la 1 martie 1939

Dragă Vlasiu,

Ceea ce îţi scriu aci nu are nevoie de prea multe adausuri pentru un om sensibil cum eşti tu. Este vorba de prietenul nostru Ion Moldoveanu, căruia noi, colegii lui de grupare, ne-am gândit să-i facem o bucurie editându-i volumul de versuri Zbor peste ape.
Nu e vorba de o bucurie oarecare, cum vezi. Cu atât mai mult cu cât prietenul nostru Moldoveanu e grav bolnav având o avansată tuberculoză la gât.
M-am gândit chiar eu că în disperarea lui o bucurie pe care i-am putea-o face i-ar alina în bună măsură suferinţele.
Băieţii din Symposion au convenit să facă fiecare câte o danie personală în bani pentru ca să putem da camaradului nostru Moldoveanu această mare satisfacţie.
Editând primul volum în colecţia noastră Symposion ne-am gândit la tine pentru o copertă. Adaug chiar că punând chestiunea promovării tale în grupare nici nu putea fi vorba de altcineva.
Ştiindu-te, apoi, un om sensibil la durerile confraţilor şi în plus cunoscându-ţ i talentul la asemenea chestiuni, care reclamă, de fapt, destul de puţină osteneală, viziunea ta plastică nefiind legată de eforturi materiale, n-am stat la îndoială că vei fi alături de noi să-i dăm fratelui Moldoveanu bucuria unui volum.
Gândeşte-te câtă bucurie ar fi avut Pavel Dan, săracul, să-şi fi văzut volumul, în viaţă fiind.
Ei bine pentru această mare bucurie pe care vrem să i-o facem lui Moldoveanu, Doamne fereşte, nu vrem să credem într-o soartă cumplită pentru prietenul nostru, ne grăbim să-i dăm obolul nostru.
Ai libertatea să alegi coperta. Moldoveanu însuşi îţi lasă această libertate, cum vei vedea din scrisoarea alăturată. Dacă nu te poţi decide între două coperte vom alege noi dintre ele una. Totul e să mi le trimiţi cât mai repede.
Nu pot să cred că n-ai accepta serviciul ce ţi-l cerem. Nici nu vreau să cred.
Ai un suflet Vlasiu şi el trebuie să decidă aci. Aşadar, nu întârzia.
Revista apare în zilele viitoare. Eşti cuprins în ea. Am citit cronicile lui Emil Gulian din Facla şi Perpessicius9 din România. Cum vezi te laudă toată lumea. Într-o bună zi o să te laude şi Paginile literare, deocamdată ocupate să se laude exclusiv în familie.
Tribuna face ce face şi ne reţine cu fiecare lună câte un nou „la sută” din leafă, ca şi când am trăi sub fiscalitatea din Italia.
Fă-ţi şi tu o idee, să-ţi reţină 2000 lei la suma de 8000. Nemaipomenit. Ţi-o spun asta pentru că abia adineauri am primit leafa. Motiv de indignare deci!
Prin Cluj plictiseală. Martie a venit cu mărţişori de fulgi. După nostalgia zilelor însorite de primăvară pretimpurie, iată altă nostalgie, iarnă întârziată.
Îţi vine să te iei de păr şi să-ţi spui: ce dracu, chiar atât să fii de sentimental? Vorba aia: ce să-i faci? N-ai ce-i face!
Al tău,
Horia

[Domniei sale domnului Ion Vlasiu, profesor, Timişoara, Şcoala de Arte Frumoase; Expeditor: Dr. Horia Stanca, Cluj, Strada Iuliu Maniu, nr. 31].

Note
Originalele acestor scrisori, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureşti.
1. Ion Moldoveanu - Zbor peste ape. Poeme. [Coperta volumului este lucrată de domnul Ion Vlasiu]. [Cluj, Tipografia „Cartea Românească”], 1939, 72 pagini. (Colecţia revistei „Symposion”).
2. Debutează cu două poezii, Cărăruie, cărăruie şi Lacrimi, în paginile revistei Hyperion.
3. Lui Dimitrie Goga, întâiul meu îndrumător în literatură, închin întâia mea carte. Autorul.
4. Horia Stanca îl evocă pe tânărul poet Ion Moldoveanu în cartea sa, Fragmentarium clujean. Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1987, p. 243–245. (Anii de presă).
5. Ion Moldoveanu - Zbor peste ape. Versuri. Ediţie îngrijită de Dimitrie Danciu. Prefaţă de V. Fanache. Cluj, Editura Dacia, 1972, 152 pagini.
6. Teodor Tihan - şIon Moldoveanu – fişă de istorie literarăţ în Dicţionarul general al literaturii române. Volumul 4. L–O. Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2005, p. 432, col. 1–2.
7. Se cuvine să precizez că Ion Vlasiu a realizat şi o mască în lut a lui Ion Moldoveanu. A se consulta, în acest sens, placheta lui George Popa – Poetul Ion Modoveanu şi destinul său linosian. Cu o mască în lut de Ion Vlasiu şi un facsimil. Sibiu, Editura „Gazeta ilustrată”, 1942, 19 pagini + 2 foi planşe. (Extras din Gazeta ilustrată, 10, nr. 1-2, 1941, Sibiu).
8. Nicolae Brana (1905–1986), pictor şi gravor, autorul memorabilelor albume: Mioriţa şi Meşterul Manole.
9. Perpessicius - Ion Vlasiu – „Am plecat din sat” în România, 2, nr. 70, miercuri, 1 martie 1939, p. 2, col. 3-5, sus. (Menţiuni critice).



Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara