Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Comentarii Critice:
Noile aventuri ale văduvei trandafirii de Geo Vasile

Risc|m reputatul loc comun conform căruia ultima carte e şi cea mai bună. Ne referim la Poeme de pe malul stâng (Editura Aius, Craiova, 2007, 120 p.) de Ioana Dinulescu. Chiar din primele trei versuri ale întâiului text ni se confirmă rezistenţa în postmodernitate a metaforei: "Lacrimi de sticlă mărunţită/între dinţii discursului meu/despre Dumnezeu." Poeta pendulează între dialogul şi corespondenţa cu cel Atotputernic, cu îngerul "gardian" Ion, şi epica realistă ce developează climatul craiovean şi domestic, cu petele de culoare aferente (dintre blocul 13 şi 13 bis), trăită pe fundalul unei singurătăţi elegiace căreia doar rugăciunea şi umorul amar sau incisiv îi vin de hac în chip homeopatic: "Doamne şi Tu, nu mă mai lua în balon,/nu mai face mişto de mine/de parcă-ai fi jăndarul de la colţul străzii,//motanul vecinei de la nouă, alter-ego-ul meu hlizitor!/Uite, e dimineaţa devreme,// e Mai, e pragul lui Cireşar,/ macii au înviat în poala Ta/ după ploaia de azi-noapte,// şi gardienii de la colţul străzii/par mai tineri ca Tine/, au obrazele/spălate, stau de vorbă civilizat,// occidental, cu ţiganca Mercedeza,/o lasă să le ghicească în palmă/sfârşitul lumii,// o imploră spăşiţi să le fluture/cele 666 fuste de mătase/peste epoleţii lor de aţă chinezească".(...).
Tonalitatea dominantă a cărţii este dată de străvechiul motiv fugit irreparabile tempus (de la Vergilius la Apollinaire) ce ne dezminte brutal sentimentul că suntem nemuritori. Fuga ireversibilă a anotimpurilor şi a timpului amprentează indelebil frumuseţea şi "sângele azuriu", devenind un laitmotiv aproape tragic: "Cui i-aş spune eu da,/ în noaptea aceasta primitoare/şi caldă ca propriul meu pântece/ofilit,//dac-ar fi să mă întrebe vânatul/cel fără de preţ/unde s-au ascuns umerii, şoldurile, sânii captivi în bluza de vară/de acum o mie de ierni şi mai bine?"

Odată ofilită aura tinereţii cu întreaga mitologie a eternei mirese-poete (la chair est triste, hélas, nu-i aşa?), Ioana.Dinulescu se complace acum sub acoperirea metaforei de "văduva trandafirie a nimănui" "exilată între blocuri, cu ochii pe istoria municipală" care "îşi dă poalele peste cap" rânjind mânzeşte. Noroc cu punctul absolut de referinţă al poetei, alias Cititorul, "fulger globular", "tu, cel cu o mie de feţe/ca o mie de coli nescrise ale Bibliei,/(...) vii către mine foşnindu-ţi feţele // înaripate ca o mie de viitoare/cărţi de poezie/prin care-şi plimbă, curios să le citească/încă de pe acum,//degetul drăgăstos,/muiat în propria-i salivă,/bunul, nătâng de iubitorul//Dumnezeu de pe acoperişul meu".
Poeme de pe malul stâng al Jiului constituie o biografie a sufletului de acum al Ioanei Dinulescu, o biografie literară, spirituală şi umană. Revoltată împotriva agresivităţii toxice a lumii, carnasiere, terifiante, deicide (Cerneala de mandragora), poeta nu pregetă să ne ofere un autoportret illo tempore de inspiraţie suprarealistă (Departe de oraşul coclit), dar şi scenariul unei morţi întrevăzute metamorfotic: "Veni apoi un fulger din senin/şi mă cinsti cu gheara lui divină,/de stăpân,/până ajunse valul de pământ/la fruntea şi la tâmpla mea,/la sân.//Mă-nlocui cu ierburi şi cu flori,/cu umbra păsărilor călătoare/migrând în zările confuze/sub zodiile aspre,//cu stema-n destrămare.". Cartea este spovedania şi mâhnirea unei vieţi (O mie de cutii poştale) a triadei Ion/Iona/Ioana, "poet provincial", "poet fără faimă", poetă de raftul întâi.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara