Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

focus: Norman Manea:
NORMAN MANEA de ---


Norman Manea (n. 1936), cel mai tradus scriitor român contemporan, este, de aproape două decenii, profesor de literatură europeană şi „writer in residence” la Bard College, New York. A publicat până în prezent peste douăzeci de titluri, majoritatea din ele traduse în peste cincisprezece limbi de circulaţie internaţională.
A debutat în 1966 în revista „Povestea vorbei”, suplimentul literar al revistei „Ramuri”, condus de Miron Radu Paraschivescu, iar în 1969 i-a apărut volumul de povestiri Noaptea pe latura lungă. Au urmat romanele Captivi (1970) şi Atrium (1974), volumul de povestiri Primele porţi (1975), romanele Cartea Fiului (1976) şi Zilele şi jocul (1977), eseul-roman Anii de ucenicie ai lui August Prostul (1979) şi volumul de proză scurtă Octombrie, ora opt (1981). În 1984 semnează, în revista „Vatra”, o Scrisoare deschisă către Ernesto Sábato, receptată cu entuziasm de scriitorul argentinian. În acelaşi an, publică volumul de eseuri Pe contur, premiat de Uniunea Scriitorilor la doi ani după apariţie; Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste anulează premiul. În 1985 îi este publicată, în traducere, povestirea Pulovărul, în revista germană „Akzente”. În 1986 apare romanul Plicul negru, tradus, după plecarea autorului din România, în germană, franceză, italiană, spaniolă, engleză, neerlandeză, norvegiană, neogreacă şi chineză.
În 1987, Norman Manea este găzduit în apartamentele DAAD din Berlin, împreună cu soţia sa, Cella; plecarea marchează începutul exilului. În acelaşi an apare în traducere germană o parte din volumul Octombrie, ora opt. În 1988, Norman Manea primeşte o bursă Fulbright la Catholic University din Washington DC, la recomandarea lui Virgil Nemoianu. Din 1989, se mută la New York, unde soţia sa este angajată la o companie de restaurare, şi devine bursier la Bard College. Urmează câţiva ani de participări susţinute la colocvii şi conferinţe internaţionale: în 1990 participă, alături de Matei Călinescu, Nina Cassian şi Andrei Brezianu, la o seară literară a PEN American Center dedicată literaturii române; în 1989, participă la Congresul Internaţional PEN de la Maastricht şi Literarisches Colloquium Berlin, iar în 1990, la Salon du Livre de la Paris; în 1992, este invitat de onoare al Congresului Internaţional PEN din Rio de Janeiro. În acelaşi an, primeşte Bursa Guggenheim şi Premiul Fundaţiei MacArthur şi este angajat ca profesor de literatură la Bard College.
În ce priveşte apariţiile în România, Norman Manea publică, în 1991, în revista americană „The New Republic”, eseul The Happy Guilt, despre memorialistica lui Mircea Eliade, reluat de revista bucureşteană „22”, care stârnea reacţii puternice în lumea literară românească. În 1996, revista „Steaua” îl omagiază pe autor la împlinirea vârstei de 60 de ani. În 1997 Norman Manea face prima vizită în România, la zece ani de la plecarea din ţară, şi îi apare în româneşte Despre clovni: Dictatorul şi artistul (Editura Biblioteca Apostrof). În 1998 publică eseul The Incompatibilities în revista „The New Republic”, despre Jurnalul lui Mihail Sebastian – din nou o apariţie cu multiple ecouri româneşti, defavorabile în majoritatea lor. În 1999 apare în România Casa melcului (Editura Hasefer) şi autorul este invitat de onoare la Târgul de Carte de la Ierusalim.
În 2001, Philip Roth îi dedică lui Norman Manea romanul The Dying Animal. În 2002, scriitorul primeşte prestigiosul premiu italian Nonino pentru Opera Omnia, iar Paul Bailey îi dedică romanul Uncle Rudolph. În 2003 apare, simultan, în română şi în engleză, Întoarcerea huliganului (Polirom) – The Hooligan’s Return (New York), tradus apoi şi în germană, italiană, spaniolă, neerlandeză, ebraică, polonă, maghiară, cehă, neogreacă, portugheză şi turcă. În 2005, autorul primeşte Premiul Holzbrinck al Academiei Americane din Berlin şi Premiul Napoli pentru proză. Robert Boyers îi dedică volumul de critică literară The Dictator’s Dictation: the politics of novels and novelists. În 2006, apar în româneşte Plicul negru (Polirom) şi Textul nomad (Hasefer). Norman Manea este finalist la Premiul Femina şi laureat al Premiului Médicis Étranger. Primeşte şi Premiul Anfora, Premiul Lux Mundi (Italia) şi Premiul Radio România Cultural; este ales membru al Academiei de Arte din Berlin şi membru al juriului Nonino. În 2007, Norman Manea este finalist la Premiul Latinităţii şi decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor de preşedintele României. În 2008, vizitează România, împreună cu Antonio Tabucchi şi Orhan Pamuk, şi devine Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti şi al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj- Napoca. În 2009 primeşte Premiul pentru Literatură al iudaismului francez şi Premiul Opera Omnia al revistei „Observator cultural”; este finalist la Premiul Principe Asturias (Spania) şi decorat cu medalia Commandeur dans l’Ordre des Arts et des Lettres oferită de guvernul francez. Apare romanul Vizuina (Polirom). În 2010, apar în româneşte Curierul de Est – Dialog cu Edward Kanterian (Polirom) şi Laptele negru (Hasefer). Autorul participă la Târgul de Carte Gaudeamus din Bucureşti, ca invitat al ambasadorului Franţei.
În 2011, autorul primeşte Premiul Nelly Sachs (Berlin) şi devine membru al Royal Society of Literature (Londra), iar ICR New York îl sărbătoreşte printr-un colocviu cu o însemnată participare internaţională. La Editura Polirom apare volumul omagial Obsesia incertitudinii. The Obsession of Uncertainty. In Honorem Norman Manea, coordonat de Cella Manea şi George Onofrei. (A.C.)


Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara