Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Note despre cărturarul Basil Munteanu de Nicolae Scurtu

Bibliografia şi, evident, biografia istoricului şi criticului literar, poetului, traducătorului şi memorialistului Basil Munteanu (1897–1972), surprind printr- o sumă de necunoscute ce se impun a fi cercetate şi elucidate cu maximă atenţie atât în România, cât şi în Franţa.
Profilurile propuse de Marin Bucur1, Florin Manolescu2 şi Cristian Florin Popescu3 sunt clare, convingător conturate şi au capacitatea de a ne invita la o lectură profundă şi integrală a operei unuia dintre cei mai însemnaţi istorici literari şi comparatişti pe care România i-a trimis într-un lung, dureros şi parcă nesfârşit exil, de unde trebuie să-l recuperăm şi să-l restituim.
Un instrument excepţional, care ne facilitează cunoaşterea biografiei, bibliografiei şi a lumii universitare şi culturale în care a trăit şi a creat Basil Munteanu, îl constituie cartea Corespondenţe4, gândită şi restituită de soţia şi colaboratoarea sa, Emmanuela Munteanu.
Astăzi, la aproape opt luştri de la dispariţia lui Basil Munteanu, nu avem, încă, o carte sau două care să cuprindă epistole trimise de profesorul şi istoricul literar.
De asemenea, nu s-au publicat numeroasele misive primite de la cărturarii, savanţii şi erudiţii învăţaţi ai Europei, pe care i-a cunoscut şi i-a apreciat, aşa cum rezultă din mărturiile contemporanilor şi ale sale.
Epistolele trimise prozatorului Mihai Niculescu (1909–1994) şi care se publică, acum, întâia oară, se constituie în câteva pilduitoare mărturii privitoare la exil şi condiţia exilatului, precum şi la activitatea de cercetare ştiinţifică şi academică, pe care o desfăşurau unii dintre intelectualii români.
Opiniile, sugestiile şi informaţiile privind antologia Omul şi pământul românesc în lumina literaturii noastre5 sunt obiective, juste, iar Mihai Niculescu a operat în consecinţă.

*

Paris, 19 oct[ombrie] 1952

Iubite prieten,

Iată îndoielile şi sugestiile pe care mi le inspiră ultimele capitole ale cărţii şi pe care ţi le supun frăţeşte, ca şi până acum.
Cartea III, cap[itolul] 5 – Meşterul Manole este, cred, adevăratul titlu al baladei lui Alecsandri – să se adauge în paranteze, ca subtitlu la Mănăstirea Argeşului.
În loc de Legenda Sf[ântului] Nicodim (Vlahuţă) să se pună ca titlu: Nicodim, ctitorul Tismanei, ca să se răspundă mai direct la obiectul capitolului (Sanctuare). Să se aşeze înainte de Tismana lui Iorga.
Mă întorc la cap[itolul] 4, de care vorbirăm deunăzi. Cred că e nevoie să se îmbogăţească noul cap[itol] de Portrete tipice cu alte tipuri de cărturari (Rizescu), de boieri (Pană-Trăsnea etc.), de funcţionari, pensionari, mahalagii, filfizoni, învăţători (Herdelea al lui Rebreanu, alături de Iorga), de burghezi în general, negustori etc., cu ajutorul suplimentar al lui Caragiale, Br[ătescu]-Voineşti etc.
Actualul cap[itol] 6 – Părintele Niculai de Pillat să se pună la Portrete tipice. Să se elimine Floarea neuitării de Odobescu. Colind – de unde? de cine? – Descântec de deochi – de unde? – Strigături de horă – de unde? – Doine, descântece – Izvorul!
Să se aşeze Creangă după Cantemir, pe cât se poate, cred, încă o dată, în necesitatea cronologiei.
Nu văd nicăieri pe Păcală! E mare nevoie de el, aici! Bocete – Izvorul?
Acest cap[itol], prea amestecat, trebuie scindat, ca şi precedentele. Sau, mai bine, rămâne aşa cu titlul Traiul ţăranului (iar restul în subtitlu), dar se scot din el, pentru a se aşeza în alte cap[itole], anumite bucăţi, de pildă: Mama (Coşbuc), Herdelea (cu noi note portretice extrase din roman), Bunica lui Delavr[ancea] şi, poate, şi alte bucăţi ar merge mult mai bine la Portrete tipice.
Sara pe deal, de Emin[escu], n-ar merge mai cu folos la Ore şi Anotimpuri? Etc. Astfel uşurat, capşitolulţ poate merge, cu condiţia să se grupeze bucăţile mai riguros, conform afinităţilor.
Actualul cap[itol] 7 poate rămâne aşa, cu rezervele următoare – Bucureştii lui Macedonski pot să sară. Nu s-ar găsi un loc mai potrivit, în alt cap[itol], pentru Interior-ul lui Pillat? Ospăţul hoţilor de Filimon ar fi mai bun la cap[itolul] Portrete tipice.
Podul lui Vlahuţă ar putea să sară, fără mare pagubă. (Prea mult Vlahuţă, de altfel).
Să se adauge ceva despre Balcic, din Pillat. Ocnele de sare de Cantemir n-au rost aici. Drum nou de Dan ar merge mai bine Dealuri. Drum rucărean de Iorga, tot cam pe acolo.
Ultimul cap[itol] – propun titlul – Recapitulări şi Învăţăminte. În subtitlu – Judecăţi etc.
Cap[itolul] ar rămâne aşa cum e, cu excluderea lui Petrovici6. Poate s-ar mai afla ceva de adăugat, cu mare relief şi semnificare?
Exprim din nou, pentru întregul volum, preferinţa mea pentru maximum de grupare, de organizare şi de cronologie, nu de dragul didacticismului, ci pentru a spori unitatea şi organicitatea volumului.
Poate afli ceva despre războiul întregirii, de adăugat la cap[itolul] de Fapte memorabile (sau aşa ceva).
Gândeşte-te din nou, te rog, la Voronca, Peltz. Turdeanu îmi spune că posedă ambele vol[ume] de Br[ătescu]-Voineşti. Oraşul cu salcâmi îl poţi afla la d[octo]r[ul] Hechter, medic la Sceaux.
Atât, deocamdată... Omagii d[oam]nei Boulay (sau Baillet). Iar d[umi]tale, noroc şi curaj, cu o caldă strângere de mână,

B. Munteanu

*

REVUE
DE
LITTÉRATURE COMPARÉE
dirigée par
J.-M. CARÉ et M. BATAILLON
Rédaction: B. Munteano 15, Rue du Docteur Jacquemaire- Clemenceau
PARIS-XVe

[Paris], vineri, 26 martie 1954

Dragă Mihai,

Îmi telefonează Maurice Noël de la Figaro, cerându-mi, pentru poimâine, duminică, un articol.
Şi iată-mă la mare încurcătură, ca să nu mai vorbesc de obligaţia de-a vorbi săptămâna viitoare la Sorbona despre Paul Hazard, şi altele, şi altele.
Aşa încât, prezenţa mea, mâine seară, printre voi este nesigură: atârnă de situaţia articolului.
Deci, cu sau fără mine, vă doresc o şedinţă înălţătoare şi vă cer iertare în cazul absenţei.
Al d[umi]tale prieten,
Basil Munteanu

[P.S.] Despre perspectivele de viitor ale iniţiativei d[umi]tale vom mai vorbi.

*

REVUE
DE
LITTÉRATURE COMPARÉE
dirigée par
J.-M. CARÉ et M. BATAILLON
Rédaction: B. Munteanu 15,
Rue du Docteur Jacquemaire- Clemenceau
PARIS-XVe

Paris, 12 august 1954

Iubite prieten,

Iartă-mă că răspund cu întârziere. Dar în această „vacanţă“ fluvială, nu-mi mai văd capul.
Cât priveşte cartea, e simplu – nu au bani. Dacă „am înţeles şi acceptat“, am făcut-o din silnicie – ce să răspunzi când ţi se spune că lucrarea e în deficit cu nu ştiu câte sute de mii şi că orice franc în plus e o dramă?
Încurcătura vine, iniţial, de la tipograf, care trebuia să calculeze riguros, din capul locului, întinderea şi preţul. Dar pas’ de te înţelege cu un olandez nezburător.
În faţa unor argumente băneşti peremptorii, nu se putea spune decât – faceţi ce se poate. Dar de „acceptat“ nu am acceptat, fiindcă absenţa lui Teodoreanu e gravă. Dar m-am resemnat, neputând altfel.
Nu e asta singura neplăcere încercată. A fost şi alta, tot aşa de gravă. M-am resemnat şi acolo, de guerre lasse7, şi ca să nu întârzii lucrurile.
Pentru a-ţi linişti conştiinţa, spune-ţi că lupta cu fatalităţile şi cu instituţiile de exil n-au, în ultimă analiză, alt rezultat decât cel pe care-l constatăm cu durere.
Eu n-am putut pleca din Paris, unde plouă neîncetat de 10 zile. Şi nu mai pot.
Îţi doresc soare, lumină. Şi te îmbrăţişez frăţeşte,
Basil Munteanu


Note

Originalele celor trei scrisori, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureşti.
1. Marin Bucur – Basil Munteanu (1897, Brăila – 1972, Paris) în Istoriografia literară românească de la origini până la G. Călinescu. Bucureşti, Editura Minerva, 1973, p. 267-272. (Comparativiş tii în dispută).
2. Florin Manolescu – Basil Munteanu, istoric literar, poet în Enciclopedia exilului literar românesc 1945-1989. Scriitori – Reviste – Instituţii – Organizaţ ii. Ediţia a doua revizuită şi adăugită. [Bucureşti], Editura Compania, [2010], p. 521–525 + un desen de Eugen Drăguţescu.
3. Cristian Florin Popescu – Basil Munteanu, contemporanul nostru. Studiu monografic, Bucureşti, Editura Muzeul Literaturii Române, 2003, 257 pagini.
4. Basil Munteanu – Corespondenţe. [Ediţie îngrijită de Emmanuela Munteanu], Paris, Ethos-Ioan Cusa, 1979, 679 pagini.
5. Mihai Niculescu – Omul şi pământul românesc în lumina literaturii noastre. Prefaţă de Basil Munteanu. Paris, Fundaţia Regală Universitară Carol I, 1955, XXV+765 pagini + 23 foi planşe + o hartă a României Mari.
6. Rămâne, deocamdată, inexplicabilă atitudinea faţă de profesorul şi filosoful Ion Petrovici, care, în acel moment, se afla încarcerat în temniţele comuniste.
7. Am renunţat la luptă.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara