Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Note despre prozatoarea Irina Lecca de Nicolae Scurtu

Biografia şi bibliografia jurnalistei, prozatoarei şi memorialistei Irina Lecca (n. 7 ianuarie 1881, Piatra-Neamţ – m. 30 noiembrie 1953, Mănăstirea Văratec) suscită interesul unor cercetători şi istorici literari pasionaţi de cunoaşterea, în detaliu, a vieţii literare şi culturale din primele decenii ale secolului trecut.
Admiratoare constantă a istoricului şi cărturarului Nicolae Iorga, în care fiinţau trăsăturile fundamentale ale românismului, Irina Lecca încă din tinereţe se ataşează de ideile pe care le propagau ziarele, revistele şi cărţile marelui învăţat.
Se impune să precizez, chiar de acum, că Irina Lecca colaborează cu articole, note, însemnări şi proze la ziarul Neamul Românesc şi la revista Neamul Românesc Literar, publicaţii arhicunoscute conduse de profesorul Nicolae Iorga.
Aici, în paginile acestor gazete, îi sunt menţionate şi recenzate primele două romane de însuşi Nicolae Iorga.
Există un interesant fond epistolar, insuficient cercetat, ce conţine optzeci de misive, pe care i le-a trimis Irina Lecca lui Nicolae Iorga din Tarcău, Mănăstirea Văratec şi Piatra-Neamţ.
Epistolele acestea, de dimensiuni diferite, cuprind informaţii şi însemnări, extrem de preţioase, privind atmosfera culturală, literară şi politică din ţinutul Neamţului la începutul secolului ce tocmai s-a încheiat.
Epistolele ce se transcriu aici, încă necunoscute, conţin note şi precizări privind publicarea primelor cărţi ale Irinei Lecca, activitatea acesteia în cadrul Ligii Culturale din Piatra-Neamţ, precum şi unele ştiri despre statuia lui Cuza-Vodă din Iaşi şi admiraţia, necondiţionată, a oamenilor din Neamţ pentru imensa personalitate şi operă a lui Nicolae Iorga.

*
Tarcău, 26 dec[embrie] 1908

Stimate domnule Iorga,
Vă trimit mica încercare literară1, ce n-a avut noroc să fie publicată la Neamul Românesc.
N-am râvnit numai să-mi văd numele în fruntea unui volum, e mai mult darul de a zugrăvi o fire superioară de femeie, care, încercată de dragoste, în clipa celei mai mari exaltări sufleteşti, îşi aminteşte îndatoririle de mamă, de soţie.
Iar, când lovită în această dragoste ascunsă, se crede pe moarte, află că va fi bunică. În ea se trezeşte iubirea pentru copilul copilului ei, şi nădejdea, dorul de viaţă îi revin şi cu dânşii, sănătatea.
Am vrut să combat întrucâtva acel ton de romane, că numai lăsându- te în voia dragostei, poţi fi fericit.
Tipografia a strecurat neiertate greşeli de punctuaţie şi cuvinte, pe cât le-am observat, le-am îndreptat în alăturatul exemplar.
Primiţi, vă rog, asigurarea stimei ce vă păstrez.
Irina G. Lecca

*
Tarcău, 2 sept[embrie] [1]909

Stimate domnule Iorga,
Îmi pare foarte rău că nu mi se va putea lua volumul în Editura Neamului Românesc, cum aş fi dorit atât de mult.
Dar singura condiţiune ce-mi puneţi e tocmai cea mai grea. De m-aş bizui pe 300 cumpărători siguri, fără nici o grijă aş fi tipărit acest al doilea volum2 pe socoteala mea.
Interesul ce mi-am dat cu răspândirea primei cărţi, ni l-am da şi acum.
Dacă nici atuncea nu am desfăcut, prin mine, 300 exemplare.
Persoanele care au citit celălalt roman, se arată nerăbdătoare a-l citi şi pe acesta.
Totuşi prefer să nu vă port cu asigurări acuma şi să rămân de minciună apoi, ca să pară că aş fi vrut numai să-mi văd romanul în volum.
Primiţi, vă rog, stimate domnule Iorga, asigurarea distinsei mele consideraţiuni.
Irina G. Lecca

*
Tarcău, 15 ianuarie [1]910

Stimate domnule Iorga,
Cu toate că cumplita răceală mă ţine încă în casă, totuşi, ca să nu mai trăgăneze lucrul, am scris dşoamţnei Bogdan o scrisoare lămuritoare, alăturând şi carta de la dşumneaţvoastră.
Imediat dşoamţna Bogdan m-a chemat la telefon să-mi spuie că vine numaidecât la Piatra să luăm înţelegere.
Am hotărât întrevederea pe la 25 ianuarie, sperând că până atuncea să fiu cu totul însănătoşită.
Vă rog însă tare mult să dispuneţi să mi se trimită două broşuri de statute ale Ligii, unul va trebui să-l las dşoamţnei Bogdan, iar unul mă va însoţi când voi cutreiera oraşul să adun membre.
Voi fi întrebată poate dacă ne veţi onora cu o conferinţă şi pe când? Aş vrea să ştiu ce să răspund.
Am marea nădejde în succesul demersului început astfel. Şi veţi vedea ce secţie cu viaţă, harnică, va fi! Roi de albine!
Rog dispuneţi să mi se răspundă la cele două întrebări de mai sus, precum să mi se trimită cele două broşuri.
Primiţi, vă rog, distinse salutări, împreună cu doamna.
Irina G. Lecca

*
Tarcău, 31 dec[embrie] [1]910

Stimate domnule Iorga,
N-am înapoiat lista de subscripţie pentru întregirea fondului Cuza-Vodă, deoarece la apelul meu făcut prin Neamul Românesc au răspuns numai doi, şi la nişte liste răspândite de mine în acelaş[i] sens cu apelul, mi se răspunde să mai le las, un timp.
Probabil că la înapoierea lor, statuia lui Cuza-Vodă va fi de mult ridicată.
Însă dacă în cursul acestei săptşămâniţ am vreun rezultat satisfăcător, nu e prea târziu să mai trimit suma ce ar fi? Şi tot la d[umnea]voastră?
Cât priveşte listele ce mi se vor restitui mai târziu, dacă suma adunată va îngădui aceasta, voi pune în Tarcău bazele unui atelier de ţesătorie, a[l] cărui profit material să fie numai a[l] sătencelor, şi al cărui nume să fie al d[umnea]v[oastră], atâta cult ce prind a avea pentru acest nume, aici, în Tarcău!
Şi ştiţi adevărata izbândă morală e aceea care răzbate prin atâtea straturi sociale şi parvine să lumineze şi să încălzească stratul cel mai din adânc şi care părea cel mai întunecat şi cel mai rece! Să ne trăiţi!
Salutându-vă cu deosebită consideraţie atât pe d[umnea]voastră, cât şi pe doamna, rog, dispuneţi să am răspuns la întrebările de mai sus.
Irina G. Lecca

*
Tarcău, 16 ianuarie 1912

Mult stimate domnule Iorga,
Părintele Matasă3, preşedintele Ligii din Piatra a trecut azi pe la noi, fiind trimis într-o anchetă la Bicaz.
Neavând timp să scrie el, am luat asupra mea să vă spun următoarele: în carta d[umnea]v[oastră] poştală anunţaţi sosirea cu trenul de dimineaţă.
Dacă rămâne stabilit astfel, părintele v-ar ruga să-i faceţi marea cinste şi bucurie să luaţi dejunul la el, la Mănăstirea Bistriţei, 20 minute depărtare de oraş.
Va fi o masă intimă, cu gazda, noi doi din Tarcău şi încă un membru din comitet.
Rugându-vă mult să nu ne refuzaţi, vă mai rugăm ca până joi să binevoiţi a ne răspunde.
Primiţi, stimate domnule Iorga, salutările noastre cele mai distinse.
Irina G. Lecca

*
Tarcău, 6 august [1]912

Stimate domnule Iorga,
Am terminat un nou roman – Însemnările unei urâte4. O urâtă, căreia natura a dat din belşug sufletului ceea ce a refuzat chipului.
Zgârcenia firei o face însă să sufere multe. Şi la urmă când se credea că va rămâne zdrobită de cea mai cumplită lovitură, se ridică în ea glasul milei pentru nenorocirile celor umili, şi în asta îşi găseşte mângâiere, putere de viaţă până vine şi clipa ca necredinciosul care o făcuse să sufere să se reîntoarcă, pocăit, la dânsa.
E şi aci o tendinţă, aceea de a arăta femeilor, că, în cele mai mari decepţii, în ele şi-ar găsi alifia, alinătoare, dacă ar fi înzestrate cu mai multă energie.
Îmi pare că, în acest roman, personalitatea mea se desluşeşte mai bine. Am simţit-o scriindu-l chiar, căci am pus foarte scurt timp ca să-l scriu. Şi frazele, în forma simplă, ce ţin să-mi deosebească scrisul.
Întrebarea este, stimate domnule Iorga, dacă acest volum5 ar fi mai norocos, şi ar putea fi luat în Editura „Neamului Românesc”.
Văd că şi celelalte două volume au fost peste aşteptări gustate de public, şi singura vină ce li se dă, e că sunt prea scumpe, mi-au scris unele librării.
Încât, nemaiavând cusurul acesta, odată ce ar fi editat, cred că tipografia n-ar rămâne în pagubă.
Rugându-vă a avea bunătatea să dispuneţi a mi se răspunde, primiţi, vă rog, cele mai deosebite salutări.
Irina G. Lecca

N.B. Am colectat pentru d[umnea] voastră nişte admirabile specialităţi de muşcate. Totul este să ştiu cum să fac să parvină în stare bună la destinaţie?

Note
Originalele acestor epistole, inedite, se află la Biblioteca Academiei Române. Corespondenţă primită de N. Iorga. Volumul nr. 117, f. 141–142; nr. 121, f. 11–12; nr. 155, f. 60–61; nr. 166, f. 215–216; nr. 198, f. 220–221; nr. 201, f. 429–430.
1. Irina G. Lecca – Dreptul vieţii. Roman. Bucureşti, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, 1908, 211 pagini.
2. Irina G. Lecca – Pe urma dragostei. Roman. Bucureşti, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, 1910, 186 pagini.
3. Constantin Matasă (1878–1971), publicist, prozator, arheolog şi memorialist. Preşedinte, încă de la înfiinţare, al Ligii Culturale din Piatra-Neamţ.
4. Cred că se referă la romanul Slutica ce se va publica, abia în 1925, la Botoşani.
5. Nu s-a publicat în Editura „Neamul Românesc”.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara