Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Însemnări despre epistolograful Artur Gorovei de Nicolae Scurtu

O dimensiune definitorie a activităţii literare a folcloristului, prozatorului, memorialistului şi eruditului cărturar Artur Gorovei (1864–1951) o constituie paraliteratura.
Bibliografia, incompletă şi, uneori, cuprinzând erori inexplicabile, nu înregistrează literatura epistolară a unui învăţat aşa de punctual şi atât de responsabil în relaţiile cu prietenii, colaboratorii şi colegii săi.
În 1970, Maria Luiza Ungureanu a întreprins o restituire1, parţială, a unora dintre epistolele primite de Artur Gorovei de la cei mai importanţi scriitori şi cercetători români şi străini.
Cartea, impunătoare prin ceea ce conţine şi prin dimensiuni tipografice, a fost receptată doar de câţiva istorici şi critici literari.
Biograful lui Artur Gorovei aşteaptă, cum e şi firesc, adunarea, adnotarea şi publicarea celor câteva mii de epistole trimise de cărturarul de la Fălticeni, în ţară şi străinătate, spre a-i contura profilul în complexitatea lui.
Epistolele lui Artur Gorovei, deloc convenţionale, conţin preţioase informaţii literare şi culturale, precum şi o imensă sumă de note şi precizări care contribuie la clarificarea unor necunoscute ale vieţii artistice şi ştiinţifice din România.
Revelatoare sunt, în acest sens, şi cele patru epistole trimise istoricului Constantin Turcu (1903–1980), un discipol fidel al cărturarului din Neamţ, G.T. Kirileanu.
Lectura acestor epistole demonstrează, fără tăgadă, pasiunea pentru studierea şi cercetarea unor aspecte de istorie locală cu adevărat esenţiale.

*
Fălticeni, 21 octombrie 1947

Dragă domnule Turcu,

Am primit scrisoarea d[umnea]v[oastră] şi vă mulţămesc pentru gentileţea ce aţi avut de a-mi oferi ospitalitatea pentru cazul când aş veni la Iaşi.
Când voi putea să vin am să profit de bunătatea d[umnea]v[oastră], dar văd că Direcţia Căilor Ferate ne face nişte greutăţi, parcă nu i-ar plăcea să vie lumea la Iaşi: 12 ceasuri ca să ajungi pe la 9 noaptea.
La noi este iarnă în toată puterea cuvântului, de trei zile ninge, viscoleşte, s-a pus un omăt de peste un sfert de metru, şi e mare nenorocire, au rămas pe câmpuri multe recolte, nu se poate semăna grâul şi pomii şi-au lepădat cracii.
Cu două zile înainte de a primi scrisoarea d[umnea]v[oastră] am citit cele ce am scris despre Al. Lambrior2, şi de atunci caut foile, şi nu le găsesc, dar le voi găsi.
În legătură cu aceasta, v-aş ruga să cercetaţi dacă s-a trimis la arhiva d[umnea]v[oastră] un dosar al Tribunalului nostru, pe care nu l-am putut vedea aici, dar l-am notat în hârtiile mele, anume: Dosarul nr. 386 din 1848, intitulat – Epitropia lui Dimitrie Lambrior, pe care eu îl cred că este tata lui Alexandru. De-l găsiţi, vă rog să-mi scrieţi ce aţi găsit în el. De nu-l găsiţi, aş crede c-ar trebui să întrebaţi la Arhivele din Bucureşti, dacă nu este cumva acolo şi să cereţi să vi-l împrumute.
Cu această ocazie, vă rog să cercetaţi dacă nu sunt, la d[umnea]v[oastră], următoarele dosare de la Trib[unalul] Suceava (astăzi Tribunalul Baia), care mă interesează: Dosar nr. 2456 din 1864: Epitropia lui N. Istrati; Dosar nr. 107 din 1837: Costache Horhas şi Dimitrie Borş din Horodniceni pentru clironomie3; Dosar nr. 3601 din 1866: Moţoc Catinca cu Smaranda Borş, pentru înapoierea garanţiei de 200 galbeni; Dosar nr. 2120 din 1842: Radu Sacară cu clironomii defunctului Fotache Ciurea, pentru nişte documente cu privire la Moşia Lămăşeni; Dosar nr. 8440 din 1872: Neculai Tabără pentru injuria prefectului; şi, în fine, un dosar al cărui număr este distrus din 1944 în lista mea, dar este din anul 1845 sau câţiva ani mai târziu, intitulat: Mezatul4 moşiei Bâdiliţa a def[unctului] Iancu Borş (acesta este bunicul meu de pe mamă).
Poate că şi aceste dosare să fie trimise la Arhivele din Bucureşti, unde s-au trimis mai multe documente de-ale Fălticenilor, pe care le-am avut copiate, şi le-am depus la Muzeul Fălticenilor5, dacă vor mai fi.
Vă rog să arătaţi respectuoase sărutări de mână doamnei, salutări sincere d[omni]lor Ungureanu6 şi Costăchescu7 şi vă rog să primiţi prieteneştile mele salutări,
Artur Gorovei

*
Fălticeni, 28 oct[ombrie] [1]948

Dragă Domnule Turcu,

Întors acasă din Dorohoi şi de la Mănăstirea Gorovei, ctitoria unui străbun al meu, am găsit un plic în care erau mai multe lucrări din publicaţiile Institutului de Istorie Naţională „A.D. Xenopol”, cinci broşuri.
Am bănuit că mi le-aţi trimis d[umnea]v[oastră] şi vă mulţămesc foarte călduros, că vă mai aduceţi aminte de mine.
Sunt foarte bucuros că se mai poate tipări, în ţara noastră, cărţi ca acestea, şi mă întreb dacă între publicaţiile Institutului de Istorie Naţională pot să fie numai istorie pură, şi dacă nu ar putea intra şi lucrări de istorie literară.
În asemenea caz aş putea să vă trimit şi eu o lucrare preotul Iftimie Stamati, fondatorul spitalului din Fălticeni, care-i poartă şi astăzi numele, anume testamentul lui, foarte frumos, cu mărturisiri sincere despre viaţa lui, despre durerile ce i-au pricinuit doi copii pe care i-a desmoştenit şi alte lucruri.
Iftimie nu a fost un sfânt, ci un „şoltic”, care a scris în testament că s-a însurat cu nepoata mitropolitului Gavril Callimachi, ceea ce nu era tocmai adevărat; a luat numele de Stamati, pentru că a fost vechilul8 poetului Basarabiei, Const. Stamati, şi deşi ajunsese protopop, la 1821 a fost scos din protopopie, pentru fapte necorecte, a cumpărat de la Mihalache Sturza rangul de boierie, căminar, ceea ce a motivat pe consulul rusesc din Iaşi să intervie pentru anularea decretului; în fine a fost un om care merita tot dispreţul, şi toate faptele lui, câte s-au putut afla, le dau în lucrarea mea, pe care aş putea să v-o trimit, dacă credeţi că s-ar putea tipări în colecţia aceasta.
Mai am două lucrări mai mari: Istoria familiei Borş de Budafalva, scrisă numai după documentele pe care le am eu, cum şi Istoria familiei Gorovei.
Prima lucrare începe de pe la anul 1.000 (una mie) după Hristos, cu documente pe care le-am publicat în Ierothei,episcopul Huşului9, trebuie să cunoaşteţi această lucrare, premiată10 de Academia Română, iar a doua lucrare începe cu anul 1560. Aceste două lucrări trebuiesc recopiate, cred că la maşină, şi aş putea să vi le trimit.
Am citit, cu mult interes, monografia d[umnea]v[oastră] despre Davidel11. Sunt şi eu înrudit cu el, din păcate, şi aş putea să vă trimit câteva informaţii despre el, dacă nu se publică Istoria familiei Borş de Budafalva.
Nu ştiu dacă aţi găsit în revista lui Ibrăileanu articolul12 meu despre ororile săvârşite pe la Hangu de doi arendaşi ai moşiei. Eu nu-l am şi revista am dăruito Universităţii din Cernăuţi. Dacă-l găsiţi, vă rog puneţi pe cineva să-l copieze şi vă rog să-mi scrieţi cât trebuie să-i plătesc.
Aş veni la Iaşi dar trenurile nu au nici o legătură omenească pentru a face acest drum.
Leca Morariu13 îmi scrie, din Râmnicul Vâlcii că a primit numai două din broşurile tipărite de Institutul din Iaşi, a lui Costăchescu şi a d[umnea]v[oastră].
Dorindu-vă mult, vă rog să primiţi cele mai bune sentimente de la devotatul d[umnea]v[oastră],

Artur Gorovei

*
Fălticeni, 3 dec[embrie] 1948

Dragă domnule Turcu,

V-am scris, în octombrie, din Piatra- N[eamţ], unde am stat trei zile la Kirileanu, şi apoi din Fălticeni, după ce m-am întors din Dorohoi şi de la Mănăstirea Gorovei, dar neprimind vreun răspuns de la d[umnea]v[oastră] am crezut că nu aţi primit scrisoarea mea ultimă.
Am primit, acum câteva zile c[artea] p[oştală] a d[umnea]v[oastră] prin caremi anunţaţi că mi-aţi trimis, prin d[omnu]l prof[esor] Zirra, un pacheţel şi, mai cu seamă, o scrisoare, pe care o aştept cu nerăbdare, dar... în oraşul nostru nu este un Zirra profesor, şi nu am primit nimic. Ce să fie?
Plănuisem să fac Crăciunul la Bucureşti, cu fiul meu de acolo, dar a trebuit să renunţ din diferite motive.
Respectuoase sărutări de mâini doamnei şi salutări d[omnu]lui Ungureanu, iar pe d[umnea]v[oastră] vă salut cu toată dragostea prietenească,

Artur Gorovei [Domnului Constantin Turcu, Arhivele Statului, Iaşi, Mănăstirea Golia; Expeditor – Artur Gorovei, Fălticeni].

*
Fălticeni, 20 oct[ombrie] [1]949

Dragă domnule Turcu,

Kirileanu îmi scrie că i-aţi trimis programul cursului de folclor ce-l va face, la Universitate, d[omnu]l prof[esor] Dan Simonescu14, când scria la Şezătoarea iscălea Simionescu, şi că se va face, la seminar, referate despre cartea mea, Naţiuni de folclor15.
V-aş fi recunoscător dacă aţi putea să căpătaţi, şi pentru mine, un exemplar din program, şi dacă v-ar fi posibil să- mi spuneţi care sunt concluziile referatelor. Este, şi aceasta, o curiozitate foarte explicabilă.
Eu sunt bine şi lucrez mereu. Ce mai lucraţi? Dar d[omnu]l Ungureanu şi d[omnu]l Costăchescu? Salutări la amândoi.
Aţi aranjat materialul luat de la Trib[unalul] Baia? N-aţi găsit nişte condici intitulate Videmortii?
Respectuoase sărutări de mână doamnei Turcu, şi pentru d[umnea]v[oastră] toată dragostea prietenească,
Artur Gorovei

[Domnului Constantin Turcu, Arhivele Statului, Iaşi, Strada Golia, Biserica Golia; Expeditor Artur Gorovei, Fălticeni.]

Note
z Originalele acestor epistole, inedite, se află la Arhivele Naţionale ale României – Iaşi. Fondul Constantin Turcu. Numere de inventar: 2066, 2067, 2068 şi 2072.
1. Scrisori către Artur Gorovei. Ediţie îngrijită şi introducere de Maria Luiza Ungureanu. şBucureştiţ, Editura Minerva, 1970, 545 pagini + 20 pagini cuprinzând iconografie şi facsimile.
2. Alexandru Lambrior (1846–1883), lingvist, filolog şi folclorist. Membru al Academiei Române.
3. Drept de moştenire a unui bun. Provine din limba neogreacă.
4. Vânzare publică a bunurilor unor datornici. Provine din limba turcă.
5. Înfiinţat în 1914 de către arheologul şi numismatul Vasile Ciurea (1883–1973). Din anul 1916 apare Buletinul Muzeului Sucevei din Fălticeni.
6. Gheorghe I. Ungureanu (1907–1975), istoric, publicist şi arhivist. A publicat contribuţii esenţiale despre Ion Creangă.
7. Mihai Costăchescu (1884–1953), profesor, istoric şi epistolograf. Autorul unor cărţi însemnate privitoare la epoca lui Ştefan cel Mare.
8. Persoană care supraveghează şi administrează munca de pe o moşie. Provine din limba turcă.
9. Artur Gorovei – Ierothei, episcopul Huşului. Bucureşti, 1934, 33 pagini. (Academia Română. Memoriile Secţiei Literare. Seria a III-a. Tomul VI. Memoriul 11).
10. N.M. Popescu – Artur Gorovei – Ierothei, episcopul Huşilor. Monografie, 21 file în manuscris. (Analele Academiei Române, Şedinţa generală publică solemnă, de la 28 mai 1932, p. 257).
11. Constantin Turcu – Ştiri noi despre pretendentul Alexandru Davidel. Iaşi, 1948.
12. Artur Gorovei – Comisia de la Buhalniţa. Documente cu privire la istoria ţăranului român în Viaţa Românească, 7, nr. 1, ianuarie 1912, p. 17-30 şi nr. 2, februarie 1912, p. 203–218.
13. Leca Morariu (1888–1963), profesor universitar, istoric şi critic literar, folclorist. La Râmnicu-Vâlcea s-a refugiat după ocuparea de către armata rusă a Bucovinei şi Basarabiei.
14. Dan Simonescu (1902–1993), istoric literar, folclorist şi bibliolog. A colaborat şi la revista Şezătoarea.
15. Artur Gorovei – Noţiuni de folclor. Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1933, 74 pagini.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara