Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

 
Între timp podul de Alexandru Dohi


(trecerea prin cap)


Da noi suntem chiar telefonul
Cu o tăcere irascibilă cum o fervoare de băutor
Din ce în ce mai bun la beţie bătea la toate uşile
Dar nu mai intra să facă scandal nu mai culegea pietre
Să spargă geamurile víorii ci doar tăcea cu o tăcere
Mai irascibilă apoi dimineaţa pe la vreo două adormea
Pe treptele umede dintr-o scrisoare abia începută
Pe treptele unei priviri de meloman pe treptele dintre
Biblie şi poezia unui vin la telefon cu un prieten oriental
Treptat adormea în aparenţe sau iluzii sau realitate sau
Fantasme vedea vedenii se vedea la fabrica de funii
Din Manila împletind aparenţe iluzii realităţi şi
Fantasme de în palme avea trăsături de Edmond Dantés poate
Pentru că spera că acele funii vor înălţa vele albe în
întuneric prielnic apoi vedea acel marionetist ce extrăgea
Sfori din urzicile la a căror îmblânzire a trudit atâta
îşi ieşea din minţi când vedea cum sarea mărilor
Se risipeşte într-un râs de commedia dell arte
Tiptil îşi ieşea din minţi de vedea acolo lângă uşă
O pisică neagră o sticlă de lapte albă şi un ziar alb-negru
Lângă capul lui îndantelat cu vomitură din ziar se desprindeau
Evenimente şi treceau prin capul lui mărşăluiau prin jungla
Aşa de verde a capului ca o ispită de a deveni conte suna
Da aveţi telefonul acolo sus că eu vreau să intru pân la baie
Să joc şah gândeam în timp ce pe timpuri mai erau ţigănci
Ce mă plimbau cu tomberonul pe sub tei de le dădeam ţigări
Aveam pe vremuri nişte iniţiative de fier azi doar
Cheia de la o floare şi o unghieră taoistă şi o groază
De moarte şi preocupări legate de mâini şi de picioare
Neîntâmplat în platitudine sfera nu mă lăsa să plâng pe
La colţuri de stradă cu fete grămadă... de comunişti geniali
îmi aţin calea cu fel de fel de metafizici de le dau ţigări
Da de aici din strana beţiei de a fi extrem de singur mărul
Sfera para influenţelor se vede cu ochiul liber ori a hăitui
Un biet rege cu o damă şi un nebun nu e chiar uşor dar cu o
Damă şi un cal ajungi la mal frumuşel înviorat de explicaţii
O explicaţie ar putea fi sânii guru experţi într-ale gurii de
Rai diagonalizând dialogul peste zidurile adunăturii mure
Fragi zmeură la malul mării ca predica de pe ape a
Muntelui Cristo învelind în cearşaf alb parlamente calcar
Prin care lumea vorbea deşi de nenumărate ori am spus că
Nu prea aş vrea să iasă discuţii zvonul că aş fi Plimbă-
Piatră se împletea cu zvonul că aş fi plimbă-ursu dar
îmi ziceam tot ce se întâmplă este bun dar oamenii sunt
Ocupaţi cu ceea ce nu se întâmplă gândeam în timp
Ce m-am aruncat din miezul acelui cuvânt într-o mierlă
Cu DULCINEEA de gât am aterizat exact în submarinul
întraripatului Maestru care imediat m-a recunoscut de
Pe vremea când eram călugăriţă şi el aducea lemne
la mănăstire de urla în sobe îndrăgostirea de nu
Puteam dormi în nici un cer sau în altă moarte când
întraripatul era arthur verlaine şi eu paul rimbaud
Când a intrat Ligia toată soare de întreba de mândra-mi
întraripatul a lăsat-o să stea acolo în colţ sub bancă
Să se odihnească dar însorita abia a ridicat-o de a pus-o
Pe masă iar pisicile cât ai zice
peşte au sărit lângă ea
Şi vroiau să fie fotografiate de tot
ce se întâmplă
Este bun mie îndeobşte mi se
întâmplă poduri de unul singur
Dar îNTRARIPATUL părea el ieşit
din propriile poheme
Ci nu invers cum îndeobşte se
întâmplă de apoi am jubilat
La o gură de metrou împreună cu
un Cocor din tinereţe ca
Doi copii teribilizaţi în efluvii de
finlandia deşi mie
îndeobşte mi se întâmplă poduri de
unul singur şi fluier
Sibelius din opere ce n-au fost
spuse e mai frumoasă ca oricare
Biserica lacrimă din miezul acelui cuvânt într-o mierlă
O adolescentă sau o teorie sau porumbel sau eternitate
Şi prin capul meu trecea metroul fără să mă doară staţia soţia
Timpuri noi doar un arabesc de parfumuri şi foşnet de
Ziare-arbori mă dezîndrăgosteau de democraţie şi orice direcţie
Cu o repeziciune uluitoare doar o lebădă roşie mă mai
Ţinea în erecţie de dansam pe acele geamuri transpirate
Cu o piatră de mormânt tango talentul teama era tema de casă
La voia întâmplării de valuri de vorbe ce mă scoteau din
Largul meu în curţi interioare arabesc de duhori urina de câine
Şi cea de om dădeau târcoale intelectuale frumoasei frunze
De ricin când UNIVERSUL şi-a pus mâna pe mine
Deja în cuvintele rugăciunii se adunase mult pământ
Să demonstreze împotriva unanimităţii onaniei ne ştiam
Din vedere eu şi UNIVERSUL de ani de zile ne plimbam la
Aceleaşi ore eu pe malul cu ceai şi femei extrem de goale
Cocoţate în pini UNIVERSUL uneori era fată cu joben şi
Baston alteori bătrânel cu câine de fier se plimba pe
Malul celălalt cu stradivarius mesteceni şi biblioteci
între noi fâşia de baltică nu ne puteam auzi dar ne salutam
Eu cu un gest de parcă mă simţeam în tren plecând spre front
Dânsul cu joben fluturat de magician părăsit de porumbei
Un timp nu l-am mai văzut poate a murit sau doar a
Plecat în lungă călătorie tare mă păştea gândul
Să înot Dincolo dar m-a oprit o fărâmă de ambalaj
Pe care poate în chip de reclamă scria să te încadrezi
în timp altfel nu poţi fi liber decât... celor din jur
Auzeam în clipocit mersul lucrurilor la culcare în
Poveste când brusc de pe celălalt mal o mireasmă de tei
Cânta la vioară numele meu de m-am apucat să construiesc
Podul gândind cum un pod se poate construi concomitent
Doar simultan de pe ambele maluri din partea mea treacă
Meargă deja mi-am pus toate mâinile şi tot ce mişca
în mine în arc apropiindu-mă de albie vedeam cum UNIVERSUL
Şi dânsul trebăluia acolo printre mesteceni nu puteam să
Disting de era ocupat cu podul sau ce? într-o zi părea
A ridica o sinagogă în alta arăta o moschee apoi catedrală
Sau templu sau piramidă sau crematoriu sau adolescentă
Sau teorie sau porumbel sau eternitate clipocit DA
Noi suntem chiar telefonul prin noi se poate intra la baie
Şi cânta