Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Întregiri la bibliografia lui Matei Călinescu de Nicolae Scurtu

O diviziune majoră a bibliografiei teoreticianului şi criticului literar Matei Călinescu (1934–2009) o constituie, desigur, literatura sa epistolară, bogată şi extrem de preţioasă, aflată în arhive şi biblioteci, publice şi particulare, din România şi America.
Remarcabile sub multiple aspecte, sunt epistolele trimise, în timp, lui Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Tudor Vianu, Mihail Ralea, Demostene Botez, Al.Dima, Liviu Rusu, Al. Piru, Const. Ciopraga, Gelu Ionescu, Cezar Baltag, Marin Bucur şi mulţi, foarte mulţi alţii. După stabilirea, definitivă, în America a întreţinut un foarte incitant dialog epistolar cu Mircea Eliade, personalitatea cea mai însemnată a exilului literar românesc. Astăzi, graţie lui Mircea Handoca, se cunosc douăzeci şi trei de epistole1 trimise de profesorul de Literatură Comparată de la Universitatea din Bloomington, Indiana, celui mai important istoric al religiilor din toate timpurile.
Revelatoare şi demnă de reţinut este confesiunea pe care i-o împărtăşeşte lui Mircea Eliade privitoare la patria lor comună: „România pe care am cunoscut-o eu îmi apare, metaforic, dar nu numai metaforic, ca o parcelă dintr-un vast «univers concentraţionar, din care am avut norocul, nemeritat ca orice noroc, să pot evada: de aceea exilul e pentru mine doar în parte exil, iar în parte o formă de supravieţuitor.“2 Demne de reţinut sunt şi cele patru misive trimise cercetătorului şi istoricului literar Mircea Handoca (n. 1929), excelent cunoscător al biografiei şi operei lui Mircea Eliade.

*

Bloomington, Indiana 47401
1028 East Wyle St. U.S.A
14 ianuarie 2000

Dragă domnule Mircea Handoca,

Răspund la scrisoarea d[umnea]vostră din 27 decembrie 1999 în legătură cu ediţia corespondenţei emise de Mircea Eliade, vol[umul] 2, în curs de apariţie în anul 2000.
Am găsit 15 scrisori de la Mircea Eliade, poate mai sunt 2-3 rătăcite printre hârtii vechi, dintre care am selectat trei pentru publicarea în volşumulţ 2, datate 15 noiembrie 1978, 17 martie 1979, cea pe care o aveţi în xerox, şi 7 iulie 1979, trimisă de la Paris3.
Cât despre scrisorile mele către Mircea Eliade, nu e, înţeleg, nici o urgenţă. Editorul corespondenţei primite de Mircea Eliade va solicita, la timpul potrivit, aprobările necesare.
M-ar bucura dacă mi-aţi trimite volumul 1 al corespondenţei, în aşteptarea volumului 2.
În schimb, dacă vă interesează, v-aş putea trimite două sau trei monografii despre Eliade apărute în Statele Unite în ultimii ani.
Poate că-mi indicaţi d[umnea]voastră titlurile care v-ar interesa, dacă nu, vă voi trimite eu cele mai recente apariţii.

Cu deosebită stimă,
Matei Călinescu

*

Indiana University – Comparative Literature,
Ballantine Hall 402 Bloomington, Indiana 47405-6601,
18 februarie 2000

Stimate domnule Handoca, Mii de mulţumiri pentru cărţi şi pentru scrisoarea cu reminiscenţe despre bunul nostru prieten Cezar Baltag4.
Întâmplarea face că acum două săptămâni l-am avut aici, pentru câteva zile, pe Alexandru5, venit din Amsterdam în legătură cu două posibile oferte de angajare ca asistent universitar, una din ele la University of Chicago, la catedra de filosofie; rezultatul se va cunoaşte peste două trei luni.
Sunt impresionat de volumul 1 al corespondenţei lui Mircea Eliade şi-mi imaginez, cu admiraţie, imensa muncă editorială care stă în spatele fiecărei pagini.
Deocamdată mai ţin scrisorile „neimportante” de la Eliade – odată le voi dona, împreună cu alte documente, Academiei Române.
Mie mi se pare interesantă şi scrisoarea din 7 iulie 1979, nu numai cea din martie 1979 în legătură cu 19 trandafiri 6.
Evident, ideea lui Eliade că „psihoza colectivă” a românilor de a părăsi ţara devastată de comunism ar justifica interzicerea plecărilor, până la recucerirea libertăţii, poate de naştere la controverse, deşi o lectură atentă, în context istoric, nu lasă nici o îndoială asupra patriotismului profund al autorului.
Oricum, aşa gândea Eliade atunci, şi pentru a face opera lui nuanţat inteligibilă e bine să cunoaştem cât mai exact felul cum gândea el, în desfăşurarea dramatică a istoriei, a propriei sale biografii intelectuale.
Peste ani, răspunsul pe care l-a dat el „teroarei istoriei” a fost o operă monumentală, care, cel puţin pentru români, va rămâne indiferent de vicisitudinile sau noroacele care ne aşteaptă.
În sfârşit, vă strâng mâna cu căldură, şi încă o dată felicitări pentru contribuţiile d[umnea]voastră la studiul lui Mircea Eliade.
Sper să vă cunosc într-un viitor nu prea îndepărtat.

Matei Călinescu

*

5 decembrie 2006

Stimate domnule Mircea Handoca,

Aş vrea, în primul rând, să vă mulţumesc că v-aţi gândit la scrisorile mele către Mircea Eliade şi-mi cereţi permisiunea să le publicaţi.
Întrucât nu ştiu ce conţin aceste scrisori, înainte de a vă spune „da”, v-aş ruga să-mi trimiteţi copii xerox.
În acelaşi pachet, mi-ar face mare plăcere să primesc volumele II şi III din seria Mircea Eliade şi corespondenţii săi7, pe care nu le am. De asemenea, când vor apare, volumele următoare.
Din păcate, eu n-am păstrat decât incidental copii după scrisorile trimise de mine şi nu vă pot da permisiunea să le publicaţi, deşi, în principiu, n-aş avea nimic împotrivă, înainte de a le vedea. Sper că nu vă creez dificultăţi prea mari.
În altă ordine, am citit punerile d[umnea]voastră la punct, în România literară 8, în legătură cu recenta ediţie a Jurnalului portughez.9
E uimitor cât de neglijent a putut fi editată o carte atât de importantă şi de îndelung aşteptată.

Cu cele mai bune urări de sărbătorile care se apropie, rămân al d[umnea]voastră
Matei Călinescu

*

7 ianuarie 2007

Stimate domnule Handoca,

Am găsit, într-un dosar pe care-l credem rătăcit, o seamă de scrisori ale mele către Mircea Eliade, unele copiate din colecţia bibliotecii Regenstein, altele pe foiţă cu indigo, bătute la o maşină de scris veche.
Am selectat 10 zece dintre ele, pe care, împreună cu cele pe care aţi avut bunăvoinţa să mi le trimiteţi, vă dau permisiunea să le publicaţi. Sper că nu veţi avea dificultăţi în descifrarea lor. Mi-ar face plăcere, dacă nu vă cer prea mult, să le pot vedea în prima corectură, după ce sunt culese, sau, dacă vor fi trecute pe un CD-Rom de computer, să rugaţi editura să mi le trimită prin mail electronic (adresa mea electronică e: calinesc@indiana. edu).
Vă urez şi eu un 2007 cu sănătate, împliniri şi multe bucurii, inclusiv de natură editorială.
Cu cele mai bune gânduri, rămân al d[umnea]voastră,

Matei Călinescu


Note
___________________________________
Originalele acestor scrisori, inedite, se află în biblioteca profesorului Mircea Handoca din Bucureşti.
1. Mircea Eliade şi corespondenţii săi. Volşumulţ 5 (?–Z). Ediţie îngrijită, note şi indici de Mircea Handoca. [Bucureşti], Criterion, 2007, p. 238–266. [Epistole din anii 1973–1981 au fost publicate în Addenda tomului 5].
2. Fragmentul face parte din ultima epistolă, cea din 25 noiembrie 1981, inclusă în cartea mai sus menţionată, pagina 266.
3. Mircea Eliade, Europa, Asia, America... Corespondenţă. Volumul al 3-lea (R–Z). Îngrijirea ediţiei şi indice de Mircea Handoca. Bucureşti, Humanitas, 2004, p. 433–442. (Addenda).
4. Cezar Baltag (1939–1997), poet, eseist şi traducător. A transpus în limba română câteva cărţi esenţiale ale lui Mircea Eliade.
5. Alexandru Baltag, fiul poetului, unul dintre cei mai instruiţi tineri intelectuali, stabilit în America.
6. Mircea Eliade, Nouăsprezece trandafiri. Roman. Paris, Ethos, Ioan Cuşa, 1980, 139 pagini.
7. Mircea Eliade şi corespondenţii săi. Volşumulţ 2 (F–J) şi Volşumulţ 3 (K–P). Edi- ţie îngrijită, note şi indici de Mircea Handoca. Bucureşti; Editura Minerva şi Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 1999 şi 2003, 363 pagini (2) şi 381 pagini (3).
8. Mircea Handoca, Jurnalul portughez al lui Mircea Eliade. şIstoria unor pagini lipsăţ în România literară, nr. 34, 25 august 2006, p. 16-17. (Cronica ediţiilor).
9. Mircea Eliade, Jurnalul portughez şi alte scrieri. Volumul 1–2. Prefaţă şi îngrijire de ediţie de Sorin Alexandrescu. Studii introductive, note şi traduceri de Sorin Alexandrescu, Florin Ţurcanu, Mihai Zamfir. Traduceri din portugheză şi glosar de nume de Mihai Zamfir. Bucureşti, Humanitas, [2006], 503 pagini (1) şi 507 pagini (2).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara