Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Lecturi libere:
O carte a cărţilor de Gabriel Dimisianu

A apărut nu demult, la Polirom, volumul V al seriei de Opere ale lui Radu Cosaşu. Conţine Logica, a treia piesă din ciclul Supravieţuirilor. Opere I (2008) cuprindeau: Maimuţele personale, Poveşti pentru a-mi îmblânzi iubita, Alţi doi ani pe un bloc de gheaţă; Opere II (2009): O vieţuire cu Stan şi Bran, Sonatine; Opere III (2009): Cinci ani cu Belphegor, Mătuşile din Tel Aviv; Opere IV (2011): Supravieţuirile, Rădăcinile mic-burgheze, Armata mea de cavalerie. În ceea ce priveşte Logica (din Opere V, 2013), despre care voi face aici câteva însemnări, Nicolae Manolescu, în prefaţă, consideră că poate fi socotită „Viaţa ca o pradă a lui Radu Cosaşu: cartea unor cărţi“.

Este, mai ales, cartea cărţilor din anii de început ai prozatorului, ani care au fost, pentru el, deloc lipsiţi de încercări. Pe unele, credem, se aştepta să le întâmpine, pe altele nu. Dedicat din adolescenţă gazetăriei, ca redactor la „Revista elevilor”, la „Tânărul muncitor”, la „Scânteia Tineretului”, Cosaşu se va încadra liniei unice din epoca proletcultistă, compunând cu fervoare reportaje şi articole de uz propagandistic. Spun cu fervoare pentru că nu o făcea formal, rece, ca destui alţii. Credea în „revoluţie” şi în efectele ei benefice, în comunismul realizabil şi benefic, credea în pofida rădăcinilor mic-burgheze de care încă se simţea prins, a emigrării unei părţi din familie, a mamei, în primul rând, în Palestina, şi a poziţiei netulburat „reacţionare” a tatălui, rămas aici. Toate acestea i-au pricinuit, nu peste multă vreme, necazuri în lanţ: excluderea din presă, interzicerea semnăturii şi nu doar atât. Până atunci îi apărea însă, în 1952, „un volumaş de schiţe ostăşeşti” intitulat, inechivoc, Servim Republica Populară Română!, ceea ce tânărul autor chiar făcea, ca militar în stagiu, la Cluj, încadrat în armata sa de cavalerie şi apoi la o redacţie ostăşească. Volumul cu servirea Republicii îl semnase totuşi Radu Costin, fie pentru că nu se fixase încă asupra numelui literar, fie pentru că, tocmai dimpotrivă, se fixase şi ţinea mult la el. Prea mult pentru a-l fi folosit ca să semneze acel Servim... de a cărui precaritate artistică era conştient. Va spune el însuşi, în Logica, peste ani, că acele încropiri erau „nule din punct de vedere literar“.
Au urmat cărţi de reportaje (Opiniile unui pământean, 1957, Energii, 1960, Lumină, 1961), pentru care Cosaşu se va documenta la Bicaz şi pe alte şantiere devenite atunci instituţii naţionale emblematice. Sunt texte marcate, neîndoielnic, de conformism, dar scrise bine, cu alerteţe narativă şi vizibilă îndemânare de a înfăţişa un mediu uman şi agitaţia de rigoare. Clişeele despre eroismul în muncă şi altele la fel nu puteau fi atunci evitate de nimeni şi cu atât mai puţin de Radu Cosaşu care avea de plătit un preţ pentru readmiterea în viaţa literară şi în presă. Fusese pedepsit în 1956, să nu uităm, el şi Nicolae Ţic, pentru ce spuseseră la Conferinţa Tinerilor Scriitori, când s-au plâns de cenzură şi, încă mai grav, au pledat pentru spunerea „adevărului integral” în literatură. Un act de disidenţă. Cărţile lui Cosaşu de după acest episod nu mai puteau fi altfel decât prudente, necritice, „de un conformism când mai vesel, când mai trist“, cum el însuşi le va vedea în Logica.
Dar Logica este „cartea cărţilor“ , este „Viaţa ca o pradă a lui Radu Cosaşu“. Ce a trăit, ce a scris, ce a crezut, ce a respins sunt chestiuni ce-i revin din nou în atenţie, acum din perspectiva unei reevaluări lucide, deseori ironice şi autoironice. Cartea se împlineşte pe o logică a implicării rezervate, atentă să redesluşească trecutul aceluia care vorbeşte acum despre sine şi despre apropiaţii săi, cu binele şi cu răul de care toţi au avut parte. Sunt evocate experienţe morale şi intelectuale, sunt reamintite lecturile din diferite epoci (din Anatole France, din Romain Rolland, din Babel, din Camus, din Malraux, din Nabokov şi din alţii), sunt recapitulate prieteniile dintre care aceea cu Lucian Raicu îmi pare a fi, şi pentru Cosaşu, una din cele mai importante. O verificase şi în vremurile în care pe el alţii îl ocoleau: „...unul din prietenii care nu trecea pe celălalt trotuar când mă vedea, ba dimpotrivă, mă chema să jucăm şah, iar seara, după multe partide, deschidea nuvelele lui Gogol şi ne citea, formidabil, Nasul - era singura ocazie când i se auzea vocea în public, altfel fiind incapabil să ia cuvântul într-o şedinţă, măcar pentru a se apăra”. Alt prieten, George Porfir (probabil G. Mărgărit), e admis ca instanţă morală: „Porfir nu-mi era un confesor, ci o instanţă, poate o sancţiune, nu puteam glumi cu el, nici a-i plânge pe umăr, şi dacă crezusem odată că singurele relaţii demne dintre doi bărbaţi sunt cele literare, Porfir îmi da primul senzaţia austerităţii lor...”
Operă de reflecţie, dar şi operă epică, roman în cel mai propriu înţeles, Logica însufleţeşte personaje şi proiectează acţiuni care, din specia banalului fiind, a obişnuitului, a vieţii zilnice, dobândesc dimensiuni de evenimente şi o aură simbolică. Scena scuturatului în casă, de pildă, acţiune în care cele două eminente gospodine, Sanseverina şi Ecaterina, îşi unesc abilităţile şi forţa este cu adevărat „o mică epopee domestică şi bufonă“ (N. Manolescu). Sau episodul îndelungatei belote jucate de Cosaşu într-o noapte de Crăciun, conducându-l la un dialog cu cartea , cu cartea de joc, desigur, dar nu doar cu aceea: „...mi-a plăcut să dialoghez cu cartea mea, s-o testez, s-o încerc pe o parte şi pe alta, să fiu când viclean, când ironic, totdeauna suspicios cu ea, ştiind prea bine cine e mai puternic dintre noi doi“.
La fel ca oriunde în proza axată pe cotidian a lui Radu Cosaşu, generată de contactele cu viaţa banală, rutinieră, cititorul negrăbit va distinge un înţeles mai înalt al faptelor, sensuri care, depăşesc cotidianul cu mult.


Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara