Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Comentarii Critice:
O carte somptuoasă (II) de Gheorghe Grigurcu

Diverse personalităţi intră în scenă cu o alură inconfundabilă, joacă preţ de cîteva pagini rolul principal. Iat-o pe Carmen Sylva, care trăia în excesul darurilor sale, împingîndu-şi bunătatea în milos­tenie nesăbuită, încrederea în credulitate oarbă, entuziasmul în­tr-o rupere de natura lucrurilor, temperată doar de regele Carol I, care, lăsînd-o stăpînă peste "ţara visurilor", o oprea "suav" a se amesteca în treburile politice: "Regina-poetă era lipsită de simţul realului, al măsurii şi al vieţii practice. Exaltarea îi era temperamentală, nu-şi urca vulcanul din puterea regală, care numai cît i-o modula ori i-o îndrepta către disponibilităţile presupuse de libertatea regală. Această libertate era însă primejdioasă şi prin aceea că ambianţa curţii, infinit mai bine structurată decît elanurile ei, construc­tive şi ele, indiscutabil, putea s-o împingă la dezor­dine şi absurdităţi.(...) Aripile ei planau atît de sus, încît nu stinghereau sedimentările politice, lă­sînd dedesubt să se decanteze intrigăriile în viaţa lor scurtă şi fără idealitate. Cu o singură excepţie: aface­rea Elena Văcărescu". Sau figura excentricului conte Robert de Montesquiou, estet fanatic, rudă prin alianţă a Elenei Bibescu, asemănător în multe privinţe cu Oscar Wilde, model al lui J.-K. Huysmans pentru Jean Floressas des Esseintes din A rebours şi al lui Marcel Proust pentru baronul Charlus din A la recherche du temps perdu : "Gentilom coborîtor din una din cele mai vechi familii ale aristocraţiei franceze, care număra mareşali ai Franţei, prelaţi, miniştri etc. şi chiar pe d'Artagnan, eroul romanului Cei trei muşchetari de Alexandru Dumas, Robert de Montesquiou şi-a impus, încă din timpul riguroaselor sale studii iezuite, un stil de viaţă care să surprindă. Nu atît prin stridenţă sau singularitate, cît prin împingerea spre desăvîrşit a artificialului, în vorbire, în scris, în îmbrăcăminte, în felul de a se purta, în eleganţa excesivă a locuinţei, în îmbîcsirea ei prin lux. Detaliile vilelor sale se apropiau, se îngrămădeau, se supra­puneau ca în textura unei pîsle ce se întunecă proporţional cu dezordinea propriei sale structuri". E amintită şi aprecierea Marthei Bibescu, care afirma despre acest văr al soţului său că ar avea toate viciile cu putinţă, minus viciul de formă...

Relevantă este cu deosebire implicaţia lui Proust în viaţa pianistei românce, în salonul căreia păşeşte, tîrziu, în 1900. Cunoscîndu-i mai întîi pe Emanuel şi Anton, fiii săi, romancierul intră în relaţie şi cu perechea Alexandru-Elena, de bună seamă sub semnul muzicii, una din marile, constantele sale surse de inspiraţie. Fraţii Bibescu ajung companionii lui Proust în elaborarea producţiilor sale literare, fiind, după cum recunoaşte el însuşi "cei dintîi îndrăgostiţi de Swan şi înseamnă să travesteşti totul numind mondene relaţiile ultraintelectuale pe care le am cu Bibescu". Săritori, ei sunt cei dintîi care duc manuscrisul în cauză la Editura N.R.F., unde, după cum bine se ştie, s-a izbit de un refuz, deoarece referentul principal, André Gide, nici n-a deschis coletul ce-l conţinea, care s-a înapoiat la destinatar. În special legătura afectivă a lui Proust cu tinerii Bibeşti se manifestă cînd ştirea îmbolnăvirii Elenei ajunge la urechea sa. Decesul prematur al principesei îi produce scriitorului un veritabil "eveniment al inimii", atestat şi de tulburătoarele epistole adresate lui Anton, "în care durerea pe care o exprimă depăşeşte într-atît supărarea destinatarului, încît acesta citindu-le aproape că se crede obligat să uite de propria durere pentru a-l consola pe consolator", conform aprecierii unui mai recent biograf al lui Proust, Ghislain de Diesbach. Aşadar o revărsare de ipotetic simţămînt filial asupra Elenei Bibescu, impresionant act al sensibilităţii proustiene, şi totodată fapt ce ne îndeamnă a socoti pertinentă opinia exegetului nostru, potrivit căreia considerarea genezei marelui roman al lui Proust se cuvine a ţine seama, dincolo de amiciţia cu fiii pianistei, de prezenţa ei însăşi, precum o "idee-fundal", care e muzica, echivalînd "mai mult cu parcurgerea trecutului şi mai puţin cu plăcerea descoperirilor"...

Să recunoaştem: l-am citit totdeauna pe C.D. Zeletin, eminent om de ştiinţă, medic şi profesor universitar, cu aprehensiunea că vom fi mai mult ori mai puţin dezamăgiţi de o alunecare în diletantism, de stîngăciile improvizaţiei, atît de frecvente la autorii din această speţă. Dar surpriză, surpriză! Niciodată scrisul d-sale, fie în calitate de poet sau tălmăcitor de poezie, fie în cele de memorialist, eseist, istoriograf nu mi-a apărut altminteri decît un produs de scriitor deplin, cu o solidă înzestrare, emergenţă a muzei şi nu a vreunui compromis estetic sau de altă natură. După cum nici strădania de foarte stăruitor cercetător, aproape neverosimilă pentru un om cu altă 9specia­lizare, e departe de a-i ştirbi ţinuta literară, de a-i prejudicia emoţia subtilă strecurată între liniile tot timpul caligrafic cumpănite. Şi încă o notă bună pentru d-sa. Cu toate că extrem de ataşat de locul natal, de Bîrladul pe care nu pregetă a-l aminti mereu, fie şi prin mijlocirea unor inimoşi ai locului, fără o prea mare notorietate, căruia îi închină un excurs istoric chiar în fruntea biografiei de care ne-am ocupat, C.D. Zeletin nu face niciun rabat măruntului provin­cialism cultural, de atîtea ori stînjenitor. Legătura d-sale cu toposul de baştină care e şi cel al Elenei Bibescu e una decentă, cu o severă măsură intelectuală. Principesa Bibescu e o carte somptuoasă, care se cere nu doar citită ci şi recitită. Ea mi-a reamintit presant una din scrierile de căpătîi ale copilăriei mele, în trei tomuri, Trecute vieţi de doamne şi domniţe a lui C. Gane, plină de o sevă literară ce pulsează în arterele complicatelor restituiri istorice, însoţite ca şi "opera de evlavie" a lui C.D. Zeletin, de tabele genealogice.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara