Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
O epistolă necunoscută a poetei Alice Călugăru de Nicolae Scurtu

Biografia şi opera poetei şi prozatoarei Alice Călugăru (n. 4 iulie 1886, Paris – m. 1933) nu sunt cunoscute, în întregime, deoarece autoarea plachetei Viorele1 a fost parcimonioasă în ceea ce priveşte itinerariile şi izbânzile ei.
Unica sursă, credibilă, privind activitatea literară a acestei enigmatice scriitoare, o constituie epistolele pe care le-a trimis mentorilor şi prietenilor săi, printre care amintim pe Titu Maiorescu, G. Ibrăileanu, G. Topîrceanu2 şi Ilarie Chendi3.
Biografii şi exegeţii operei poetei Alice Călugăru sunt, de asemenea, puţini, dar temeinici în cercetările lor: N. Iorga, G. Ibrăileanu, Const. Ciopraga, Gheorghe Agavriloaiei, Ecaterina Săndulescu, Vasile Netea, C. Popescu-Cadem, Pavel Ţugui şi Maria Platon.
Relevante sunt şi epistolele, recent descoperite, pe care Alice Călugăru le trimite istoricului şi criticului literar Ilarie Chendi şi în cuprinsul cărora întâlnim o sumă importantă de note, ştiri şi precizări referitoare la colaborarea sa în paginile revistei „Viaţa literară şi artistică”(1906–1908).
Una dintre aceste epistole, pe care o transcriu aici, conţine informaţii deosebit de preţioase despre biografia poetei Alice Călugăru, care, cu dezinvoltură şi o anume tehnică de a se confesa, face observaţii exacte şi aprecieri judicioase.
Concepută şi elaborată la Paris, în mai 1907, această epistolă se constituie, de fapt, într-o riguroasă şi amplă analiză a unui număr din revista „Viaţa literară şi artistică” condusă de Ilarie Chendi.

*

[Paris], 11 mai 1907

Frate bun, te-ai întors din excursie ca să-mi citeşti scrisoarea? Vreau să-ţi răspund la scrisoare, la revista (pe care, în sfârşit, am primit-o după o lipsă de 4 numere) şi, în special, la întrebarea dacă am de gând să scriu şi eu la alte reviste.
Ştii bine că nu. Ce motiv aş avea? Revista ta îmi place mult, tu eşti singurul prieten al meu, şi cât priveşte reclama n-am nici un interes.
Nu trebuie să confunzi dorinţa de reclamă cu dorinţa de reuşită. Dacă scopul e acelaşi mijloacele sunt altele. Nu pot să sufăr reclama, deşi lauda nu-mi displace. Şi încă, depinde de la cine vine, din provincie.
E evident că nu ca să mă înalţ pe mine. Înţelegi? O trimisesem cu pseudonim crezând că interesul celor care mi-au cerut versuri era în scriere nu în nume.
Dar m-am înşelat şi m-am şi mirat mult de uşurinţa cu care au făcut ce le-a plăcut.
Odată cu n[umă]rul, ei mi-au scris şi o scrisoare în care se scuzau de asta sub pretext că era primul număr. N-am înţeles bine argumentul, dar ştiu că am rămas iscălită la o poezie fără nici o valoare.
Lasă, mai bine să vorbim de Viaţa. Corectorul o fi Brüderchen, e de o neglijenţă extraordinară. A lăsat să se strecoare, pentru fiecare articol câte 3-4 „scoici“.
Afară că s-a tipărit cuvântul de Appasionala de două ori în articolul bietului Barbu4 (lăutarul nu Constantinescu) şi o mulţime de alte prostii printre care şi întunericimea din poezia mea5, dar s-a atentat şi la ritmul versurilor.
Din poezia mea care din firea ei era cam trasă de păr i-aţi mai mâncat şi „pasul“ de la sfârşit. Şi, în cazu[l] ăsta, pentru un singur pas s-au pierdut două picioare.
Te rog fii mai atent, că doar e revista ta. Îţi place să fie asemenea greşeli în ea? Îmi dai voie să-ţi mai spun ceva? Nu se poate (sic!) româniza din când în când unele cuvinte ale lui Sterescu6, cum sunt: tuşant, hors ligne şi nu mai ştiu ce?
Înţeleg s-o facă unii poeţi, ca originalitate, de ex[emplu] Mironescu. Lor le stă bine. Dar în proză! Ţi-a plăcut poezia lui Cerna7? Văd că da. Citisem altădată lucruri mai frumoase de el.
Dacă mi-a plăcut ceva din nşumăţrul revistei de data asta a fost poezia lui Eftimiu8 (cu rezervă pentru „al înzorirei astre“). Ideea e foarte frumoasă şi felul cum e scrisă impresionează, dacă vezi dimineaţa după o noapte albă. Nu-i aşa?
Cine nu-mi place nici o dată e Vasile Pop9. E nuvelist, dar nimic mai mult. Îţi spun drept că preferam de o mie de ori caricaturile lui Iser. Ce rău îmi pare că nu mai le face în revista ta! Găseam mai mult spirit într-o linie, într-o mână sau o ureche făcută de el decât în multe bucăţi de proză.
Şi pe urmă, să-ţi mai spun un lucru. Nu mai schimba la fiecare minut felul de a întocmi revista. Lasă- o într-un singur fel, când schimbările pe care le faci nu sunt decât pentru variaţie, nu pentru perfecţionare.
Văd că istoria cu Minulescu te-a cam întristat. Lasă. „Nimic nu se pierde în natură“. Şi mie îmi pare rău de nestatornicia asta, aş fi vrut să fie numai al Vieţii literare fiindcă cu ea a început, dar ai făcut bine dacă ai preferat asta, decât să faci reclamă. Şi eu sunt de părerea ta.
Pentru cititori e lucrul cel mai antipatic, reclama revistelor pentru colaboratorii săi. O ştiu din experienţă, când citesc aici reviste destul de bune, dar care mă plictisesc cu laudele lor.
Ce să-ţi mai spun? Aci se joacă Salomeea şi se scrie mult despre ea.
Ai văzut vreodată portretul lui Oscar Wilde? Seamănă cu Zaharia Bârsan, ca un frate. O fi ştiut asta el când a tradus anul trecut piesa?
Nu-i aşa că e frumos scrisă? Toată lumea o găseşte frumoasă numai Catulle Mendès, care găseşte întotdeauna cusururi la cele mai bune scrieri, a scris că e un pastiche după Flaubert şi după mulţi alţii (bineînţeles că din francezi i-a ales). Ăsta întotdeauna are ceva de zis şi de multe ori n-are dreptate.
A! mi-am adus aminte, m-ai întrebat dacă am isprăvit vechea medicină de citit. Îmi vine să râd că îţi aduci aminte. Nu o am aici. În schimb citesc, de multe ori, cărţi vechi fiindcă îmi plac. Dar citesc cărţile cele mai noi fiindcă mă interesează curentele şi moda în literatură.
Se imită unul pe altul, îşi iau cuvintele noi cum şi-ar lua modelele de pălării. Şi aici sunt mulţi, mulţi, mulţi, mulţi scriitori ca în toate părţile.
Se înghesuie prin reviste ca la paradă. Dar se cunoaşte întotdeauna talentul adevărat şi originalitatea. Eu îi citesc acoperind iscălitura şi ghicesc întotdeauna autorul când e autor cu adevărat bun.
După cum vezi, astea sunt ocupaţiile mele aici. Pe voi nu vă uit niciodată, dar aş vrea să vă pot trimite poezii mai frumoase. Asta pe care ţi-o trimit acum nu ştiu dacă merită un loc în revista ta.
Aproape nici nu e de mine fiindcă am copiat-o10 după un tablou văzut acum 2 ani la München. Nu o iscălesc fiindcă nu ştiu cum mi se pare când iscălesc.
Aş vrea să public anonim câteodată. Vrei? Poate crezi că spun numai aşa, fără convingere, dar eu îţi spun drept că întotdeauna mi se pare o lipsă în felul meu de a scrie.
Tu îmi faci un bine dacă, văzând că îţi trimit ceva cu prea multe imperfecţii, nu publici sau nu mi le iscăleşti.
Mai scrie-mi Brüderchen! Dacă ai şti ce bucurie am când primesc scrisorile tale mi-ai scrie des. Şi trimite-mi revista regulat. Să ştii că te-ai angajat la asta.

Îţi mulţumesc şi te salut prieteneşte,
Alice

[Domnului Ilarie Chendi, Strada Enei, nr. 7, Bucarest, Roumanie].


Note
Originalul acestei epistole, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureşti.
1 Alice Călugăru, Viorele. Versuri. Bucureşti, Stabilimentul de Arte Grafice Albert Baer, 1905, 56 pagini. 
2 Const. Ciopraga, Alice Călugăru – G. Topîrceanu. Moment epistolar în „Manuscriptum”, 17, nr. 2 (63), 1986, p. 40–58. [Se publică douăzeci de scrisori ale poetei Alice Călugăru].
3 Vasile Netea, Alice Călugăru. O enigmă biografică în „Manuscriptum”, 4, nr. 4(13), 1973, p. 112–118. [Se publică şapte scrisori către Ilarie Chendi].
4 B. Lăutarul, Concertul „Carmen“ în „Viaţa literară şi artistică”, 1, nr. 15, duminică, 22 aprilie 1907, p. 123–124 (Cronică muzicală).
5 Alice Călugăru, Munca în „Viaţa literară şi artistică”, 1, nr. 15, duminică, 22 aprilie 1907, p. 116, col. 1. [Versul patru din strofa a doua: Ce din întunericime o să iasă].
6 Ştefan Sterescu, Expoziţiunea Soc[ietăţii] „Tinerimea artistică” în „Viaţa literară şi artistică”, 1, nr. 15, duminică, 22 aprilie 1907, p. 122–123 (Cronica artistică).
7 P. Cerna, Închinare în „Viaţa literară şi artistică”, 1, nr. 15, duminică, 22 aprilie 1907, p. 114, col. 2, mijloc.
8 Victor Eftimiu, În zori în „Viaţa literară şi artistică”, 1, nr. 15, 22 duminică, aprilie 1907, p. 118, col. 2, jos. [A răsărit al înzorirei astru...].
9 Vasile Pop, „Cavalerul“ în „Viaţa literară şi artistică”, 1, nr. 15, duminică 22 aprilie, 1907, p. 114–116.
10 [Alice Călugăru], Oarba. După un tablou din München în „Viaţa literară şi artistică”, 1, nr. 17, duminică, 7 mai 1907, p. 137 [Nu este semnată].

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara