Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Însemnări cu morala la urmă:
O fabulă de Interim

Am tradus pentru dv., în proză, fabula lui La Fontaine Pisica şi Vulpea din Cartea a IX-a:

Pisica şi Vulpea au plecat în pelerinaj. Doi sfinţi micuţi, doi tartufi arhimieroşi, unşi cu toate unsorile. Drept cheltuieli de călătorie s-au înfruptat dintr-o sută de păsări de curte şi au furat o sută de bucăţi de brânză. Cum s-au priceput şi ei mai bine. Drumul fiind lung şi, din pricina asta, plictisitor, ca să-l scurteze, au prins a se ciorovăi. Ciorovăiala este de mare ajutor, fără ea am dormi tot timpul. Aşa că pelerinii noştri ţipară unul la altul cât îi ţinea gura. După ce se certară bine, Vulpea îi spuse Pisicii: „Te pretinzi foarte abilă. Îţi închipui că ştii mai multe decât mine? Eu am o sută de vicleşuguri în traistă.” „Nu, spuse Pisica: eu am unul singur, dar care face cât o mie.” Şi se certară din nou după pofta inimii. Unul, da, altul, ba, deşi erau amândoi de-o teapă, până când o haită de câini de vânătoare le potoli ciorovăiala. Pisica îi spuse Vulpii: „Scotoceşte în traista ta, dragă prietenă. Pune-ţi mintea ta şireată la contribuţie şi găseşte o cale sigură de scăpare.” Şi, acestea zicând, Pisica se căţără într-un copac. Zadarnic Vulpea dădu copacului o sută de ocoale, degeaba căută de o sută de ori să se ascundă, chiar dacă-i păcăli de o sută de ori pe confraţii lui Brifaut. N-avu noroc să găsească un ascunziş. Doi câini cu picioare agile o sugrumară dintr-un singur salt. Prea multe expediente pot strica treaba. Te fac să pierzi vremea, să tot încerci, să vrei să faci prea multe. Mai bine, una şi bună.

Orice asemănare cu situaţii reale nu este întâmplătoare.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara