Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Muzică:
O mică îndrăzneală de Liviu Dănceanu

Trebuie să treacă o vreme pentru a asista la triumful seminţei. Tot aşa şi talentul are nevoie de timp ca să germineze, să producă. Mai este însă necesar şi un spaţiu transparent, permeabil care să livreze semnele talentului, recolta lui. Este raţiunea pentru care tolerez competiţiile artistice (altminteri seamănă a loterii în care majoritatea biletelor sunt destinate pierderii). Nu orice concurs reprezintă o sită igienică, ecologică de cernere a valorilor şi nici o rampă de lansare a acestora. (Unde mai pui că o victorie asupra celui slab este în definitiv o înfrângere.) S-a încetăţenit în ultimii ani paradigma întrecerilor oarbe, în care vanităţi acerbe (cu precădere ale profesorilor şi organizatorilor) trezesc vrăjmăşii factice şi întreţin noroiul de astăzi ori praful de mâine. De prea multe ori competiţiile muzicale au născut victime, uitându-se că înainte de toate există un spirit al olimpismului conform căruia important şi onorant este să participi, nu neapărat să învingi. Condiţia învăţământului nostru artistic, de junglă asistată tenace cu incompetenţă, a agreat modelul, deopotrivă antic, al concursurilor în care perdanţii erau aspru pedepsiţi. (Legenda spune că în urma unei dispute muzicale dintre Apollo şi Marsias, cel din urmă, pierzând, a fost aruncat în groapa cu lei.) Ce poate fi mai nedrept pentru un tânăr muzician decât să suporte oprobriul anturajului atunci când nu se regăseşte printre laureaţi ori să se înfrupte cu ignoranţa factorilor de decizie atunci când câştigă? Concurenţii sunt astfel frustraţi indiferent de performanţele lor, iar rezultatele sunt viciate de către orgoliile dascălilor, părinţilor, instituţiilor de învăţământ. Am fost, din păcate, martorul multor atare "concursuri". Văzând puştimea ce îşi devorează copilăria, trudind la dresarea unui instrument, am avut, nu de puţine ori, imaginea cămilei care duce stafide şi mănâncă scaieţi. În acest peisaj, oarecum deşertic, întâlnirea cu o competiţie muzicală decentă, generoasă, curată şi calmă a fost mai mult decât reconfortantă. Ea s-a săvârşit odată cu derularea primei ediţii a festivalului-concurs Prometheus, iniţiat şi înfăptuit de fundaţia Anonimul. Decentă, deoarece întreaga organizare (Ioana Varsta) şi logistica (Sorin Marin) a stat sub semnul oportunităţii şi bunei cuviinţe; generoasă, pentru că, dincolo de substanţialele recompense materiale puse în joc, a existat o necesară miză a proiectării concurenţilor pe orbita vieţii muzicale; curată şi calmă, întrucât totul s-a petrecut la vedere, anihilându-se astfel încă din faşă suspiciunile ori frisoanele alimentate de ambiţii şi trufii păguboase. Răsfăţate în acest an au fost instrumentele cu coarde (parte dintre ele, căci dacă harpa şi chitara s-au văzut admise, de ce nu ar fi avut acces, la urma urmei, şi pianul). Mai mult, ipostaza restitutivă individuală, solistică a coexistat (paşnic, fără distorsiuni) cu cea colectivă, camerală, sugerându-se arbitrajului să opereze exclusiv în baza unor criterii generale de competenţă interpretativă. Laureaţii, în majoritatea lor muzicieni deja formaţi, ne-au asigurat că nu toate talentele noastre ard înainte de a împărtăşi căldura, că nu toţi copiii noştri minune se epuizează mult prea devreme. Violonistul Eugen Tichindeleanu - premiul I - s-a impus prin disciplina stilului şi acurateţea tehnică: cvartetul Renaissance - premiul II - are toate şansele să acopere în perspectivă un mare gol în muzica de cameră românească; Mariana Tudor - premiul III - probat munificenţa dificil de relevat a harpei; violoncelista Mădălina Irina Tudose (menţiune) a dovedit că are stofă de solistă, bine croită, pe care o va surfila neîndoios vârsta şi experienţa; Dragoş Mihai Dobre (menţiune) ne-a amintit că arta chitaristică nu se deprinde doar citind instrucţiunile de folosire ale instrumentului, ci şi intrând în contact cu marile şcoli chitaristice. A fost un concurs binevenit şi binemeritat. Vorba cronicarului: "o mică îndrăzneală, la vreme şi după cuviinţă, mare izbândă aduce".

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara