Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

La microscop:
O nouă strategie a BOR? de Cristian Teodorescu


Să fi alcătuit părintele Bartolomeu Anania o nouă strategie pentru uzul Bisericii Ortodoxe? Aşa s-ar părea. Însă o va putea impune?

De curînd, a convins Sfîntul Sinod că preoţii au de ales între amvon şi politică. Mă aşteptam ca această hotărîre să rămînă literă de faţadă. Nu e aşa. Sfîntul Sinod nu-i slăbeşte pe cei care şi-au închipuit că s-ar putea strecura, făcînd în continuare şi una şi alta. Cineva era de părere că astfel preoţilor ortodocşi li se ia un drept garantat de Constituţie, acela de a alege şi de a fi aleşi. Aşa e! Dar Biserica Ortodoxă, ca orice alt cult, poate stabili un set de reguli destinate celor care vor să o slujească. Preoţii catolici nu au voie să se căsătorească, ceea ce – în termeni laici – e o imixtiune inadmisibilă în viaţa personală. Dacă preoţia ar fi obligatorie, fireşte că o asemenea interdicţie pentru catolici ar putea scandaliza. Dar nu e. De ce ar trebui ca Biserica Ortodoxă să fie considerată călcătoare a Constituţiei, dacă le impune slujitorilor săi să renunţe la dreptul de a fi aleşi? Dacă judecăm lucrurile prin prisma drepturilor omului, majoritatea cultelor sunt mai mult sau mai puţin abuzive. Ele au un regulament intern pe care îl accepţi sau nu. Vrei să mănînci carne de porc, nu te faci rabin! Simplu.

Gîndirea arhiepiscopului Anania, că biserica nu poate împestriţa cu membri de partid militanţi, fără a-şi pierde creditul, a convins Sfîntul Sinod. Iar asta într-un moment în care clubul popilor politicieni părea să aibă destulă influenţă în sînul Bisericii Ortodoxe.

Nu neg că reacţiile apărătorilor drepturilor omului nu şi-ar avea îndreptăţire, dar nu poate fi negat nici că Biserica Ortodoxă are dreptul să-şi apere credibilitatea. Călcînd Constituţia? M-ar putea întreba careva. Cred că recurgînd la prevederea constituţională despre libertatea cultelor.

Cu cîteva zile în urmă, acelaşi Bartolomeu Anania a ţinut o predică prin care a criticat necruţător corupţia. Asta nu e politică? S-ar putea întreba, dacă n-au şi făcut-o, reprezentanţii Puterii. Nu cumva, într-un an electoral, arhiepiscopul Vadului şi al Feleacului încearcă să îndrepte voturile enoriaşilor săi către Opoziţie? Mie, unuia nu mi se pare. Biserica Ortodoxă a hotărît că nu face politică militantă, de partid prin reprezentanţii săi, dar semnalează, printr-una dintre vocile sale cele mai convingătoare, că nu vrea să ignore problemele aflate în dezbatere publică. Altfel spus, mesajul către enoriaşi e cît se poate de limpede. Biserica Ortodoxă nu va predica „pe deasupra”, ci în directă legătură cu ceea ce vor să afle credincioşii săi, ceea ce ar putea fi incomod pentru Putere. Să fie asta o declaraţie de independenţă a Bisericii Ortodoxe faţă de Puterea laică şi de apropiere de enoriaşi? Dacă da, predica părintelui Anania ar putea fi semnul unei schimbări istorice a raporturilor dintre Biserica Ortodoxă şi Putere.

Un pas înainte în această direcţie ar trebui să fie un refuz fără echivoc din partea Bisericii Ortodoxe avansurilor pe care le face Puterea tuturor cultelor ca dosarele de Securitate ale slujitorilor acestora să nu poată fi examinate de CNSAS, fără încuviinţarea cultului de care aceştia aparţin.

Asta ar putea fi cea mai clară probă că Biserica Ortodoxă vrea să deschidă o nouă pagină în propria sa istorie.

Dacă Bartolomeu Anania şi Sfîntul Sinod chiar vor să aducă la zi şi să îmbunătăţească rostul şi imaginea Bisericii Ortodoxe, n-ar rima deloc cu această preocupare, dacă popii informatori – şantajabili şi azi – n-ar fi daţi la iveală. Trebuie să se termine o dată cu relaţiile secrete dintre popi şi securişti, care-i fac azi pe securişti să o dea pe limbajul bisericii, iar pe popi să se înscrie în partide umbrelă.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara