Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Ochean:
O vindecare miraculoasă de Paul Miron




Dacă megiesii de pe Ulita Morilor nu s-ar pierde, seară de seară, în scene conjugale, ar fi putut observa, duminică, cel putin barba albă a lui Avraam fluturînd în întuneric ca să dispară apoi în crîng, după sandramaua lui David. Acolo s-a tinut un consiliu la care au participat mai multe vlăstare ale comunitătii. O săptămînă nu s-a întîmplat, după asfintitul soarelui, nimic. Abia sîmbătă, la poarta Învătătorului, se opri o calească vieneză. În grabă se aduse o căldare cu apă care fu legată sub oistea trăsurii. Rebi pleca la drum lung. Fiind sabăs, cînd credinciosilor le e oprit de a călători, exceptie făcînd doar aceia ce se află pe ape, un recipient din casă, un butoi, o ulcică, o cofită sau o cească poate înlocui o mare, un fluviu sau un ocean. Explicatia dată de Învătător, era să poti însela pe orice pămîntean, nu însă pe Dumnezeu care are mai multă întelegere si iubeste pe descurcăreti.
În Iasi, poposiră la hanul lui Bercovici, de unde bătrînul fu luat de o altă trăsură si dus la muzeul medicinei. Acolo îl astepta decanul Iordanov cu un snop de chei în mînă. N-au stat mult de vorbă; profesorul era pregătit să deschidă orice usă. Pe bătrîn îl interesa sala 15. Peste tot, un miros aspru antiseptic. Ajunsi la tel, o infirmieră obosită le legă cîte o pestelcă si le înmînă cutitele. În tăcere savantul si clericul începură să dumice morcovi, ceapă, gulii si telină. Amestecară totul într-o oală, adăugară seminte, frunze uscate, boabe si prafuri. De fiecare dată cînd presăra Avraam ingredientele aduse într-un sac de piele, dezvăluia numele lor profesorului care dădea din cap afirmativ si repeta: "picioarcă, da, săpunarită, da, bob de mare, da, bolăndărită, da, motul curcanului, da, păpădie, da, săricică, da, ghimber, da, da, da." Turnară produsul rău mirositor în trei borcane în care înotau niste hidosenii zoologice. Un grafician înzestrat le împodobise cu etichete: ^ornithorhynchus anatinus^, ^lepus timidus^ si, în scris mai citet, ^rana^. Apoi cei doi se despărtiseră. Soarele urcase bine pe cer, cînd Avraam ajunse acasă.
Trecură luni. Venise iarna. Rebi tăia lemne în curte, cînd auzi clopoteii saniei care se anunta de departe. Era profesorul Iordanov. Venise să multumească vindecarea miraculoasă a lui Talic: "Nu mai bea o gură de rachiu, nici măcar la sărbătorile nationale. Mi-a povestit că odată i s-a întors stomacul pe dos, cînd spirtul din borcane avea acelasi gust ca supele preparate de Ghizela, sotia sa." Avraam se bucură: "E foarte bine. De acum, trebuie tinut sub observatie." - "O să ne ocupăm noi. Cam cît timp?", întrebă profesorul pus pe fapte bune. Rebi Avraam goli paharul si răspunse îndurerat: "Cam 20 de ani".