Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
Obsesiile cacofoniei de Rodica Zafiu


În toleranţa faţă de abaterile de la norme, întemeiată pe ideea - în esenţă corectă - că erorile de azi ar putea deveni normele de mîine, fiecare comentator are probabil limite personale şi idiosincrazii inevitabile. Trebuie sa mărturisesc că între abuzurile vechi şi răspîndite e unul cu care nu mă pot obişnui şi pe care îl găsesc în continuare insuportabil: folosirea lui şi după adverbul de comparaţie ca, în structuri non-comparative - de obicei în elemente predicative suplimentare indicând o calitate ("lucrează ca şi medic"). Criticată de multe ori, construcţia nu se extinde - dar nici nu dispare. Nu mi se pare, oricum, că în acest caz repetarea ar duce la obişnuinţă, făcînd abaterea suportabilă. Deşi în principiu îmbinările fixe nu trebuie să fie logice (uzul prepoziţiilor, de pildă, e specific fiecărei limbi; faptul că prepoziţia compusă de către s-a specializat pentru complementul de agent se dispensează de justificări semantice), în acest caz lipsa de adecvare e prea evidentă. Poate că iritantă este chiar mania actuală a evitării cu orice preţ a cacofoniei. Pînă să devină o problemă stilistică vitală, cacofonia apărea la mai toţi autorii importanţi. Evitarea ei nu e de altfel o normă retorică atemporală şi internaţională; la noi, durează doar de cîteva generaţii, şi-a inventat între timp reguli şi excepţii ferme, dar ar putea să şi dispară la un moment dat. E de altfel abuzivă (şi bazată pe o etimologie populară) reducerea cacofoniei la un singur tip de asociere sonoră, evocatoare a cîtorva cuvinte tabuizate. Supărătoare e desigur lipsa de motivaţie semantică a "soluţiei": adverbul şi "de asemenea" nu e un simplu cuvînt de umplutură, ci modifică întotdeauna sensul enunţului în care apare. Chiar în structurile comparative, unde ca poate fi substituit de secvenţa ca şi, echivalenţa nu e perfectă: ca şi presupune sau subliniază ideea de suplimentare, de repetiţie, de reapariţie a unei trăsături: "a lucrat şaziţ ca ieri" / "ca şi ieri"; "el e ca mine" / "el e ca şi mine"), valoarea de insistenţă a lui şi fiind derivată din semnificaţia "de asemenea". Se ştie că de la asemenea echivalenţe aparente ca şi s-a extins - din dorinţa de evitare a cacofoniei - şi asupra construcţiilor în care valoarea lui ca ("în calitate de...", "drept...") e cu totul diferită. Substituţia lui ca prin ca şi e soluţia comodă şi antipatică, pe care vorbitorii ar putea să o evite recurgînd pur şi simplu la reformulări ale frazei.

Citatele care ilustrează abuzul se găsesc cu uşurinţă, în diverse registre stilistice ale limbii actuale. Numeroase exemple recente pot fi culese din Internet: în multe cazuri e vorba de texte traduse, în care presiunea automatismului a fost mai mare decît modelul textului sursă. Nu se observă diferenţe considerabile de frecvenţă între textele care ar avea justificarea "cacofoniei" (ca precedînd cuvinte care încep cu c- /ca-, co-) şi celelalte. Iată cîteva exemple din prima categorie: "directorul unui liceu din Ocna Sibiului a considerat că este mai bine să lucreze ca şi culegător de căpşuni în Spania" (Cotidianul, arhiva 15-21.04.2002); "am o prietenă care lucrează ca şi chelneriţă în SUA" (restaurante.online.ro); "l-aş vrea pe Rubens ca şi coleg de echipă pentru sezonul viitor" (f1galaxy.com). Fraze banal comerciale devin nefireşti: "puteţi obţine cel mai convenabil preţ atât ca şi cumpărător cât şi ca ofertant" (e-market.e-licitatie.ro). Destule exemple, cum spuneam, nu mai au nici măcar scuza evitării cacofoniei: "Aveţi nu numai 45 de ani de la prima expoziţie, ci şi aproape tot atâţia ca şi profesor la Facultatea de Arte" (ziuadevest.ro, arhiva); "a lucra în Canada ca şi student străin" (alocanada.com); "numai medicul acreditat de casa de asigurari ca şi medic de familie" (medfam.ro); "aceste măsuri ar avea ca şi efect... " (lga.ro). Sînt autori sau traducători care au interiorizat structura şi o aplică cu maximă consecvenţă. într-un site web cu texte evident traduse, exemplele se succed: "Scriptura este fără erori ca şi întreg sau în parte"; "Cuvântul sigur al lui Dumnezeu ca şi obiect unic al credinţei"; "cât de profund anti-catolic era ca şi student"; "ar fi folosit Scripturile ca şi etalon al adevărului"; "Luther a ajuns să absolve ca şi doctor în teologie"; "priceperea lui Hubbard ca şi scriitor (autor) de literatură ştiinţifico-fantastică" etc. (rcrwebsite.com) .

Pentru a contrabalansa mania actuală, am putea întocmi o listă la fel de lungă cu citate în care să se observe cum scriitorii trecutului utilizau fără ezitări nu numai combinaţiile întîmplătoare dintre ca şi orice fel de iniţială de cuvînt, dar chiar construcţia stabilă - abandonată azi - ca cum. E foarte probabil ca îmbinări de tipul ca cum să fi ieşit din uz tocmai din cauza obsesiei cacofonice, cedînd definitiv locul celor în care intervenea salvatorul şi (ca şi cum). în orice caz, la scriitorii din secolele trecute găsim din plin primele forme. Citez cîteva exemple din Cantemir ("ce numai ca cum preste puterea simţirilor ar fi", Istoria ieroglifică), Neculce ("trimiţiindu-i cartea acie..., ca cum vrè hi de la singur Dumitraşco-vodă", Letopiseţul ţărîi Moldovei); construcţia are numeroase atestări la Bălcescu ("se făţărnici ca cum n-ar şti nimic din cele urmate", Românii sub Mihai-voievod Viteazul) şi e încă prezentă la Titu Maiorescu ("rămîne ca cum n-ar fi fost", Critice). Evident, o verificare a uzului actual al îmbinării dă rezultatele previzibile: în Internet, ca cum apare doar în cîteva texte dialectale ("Să îmflă capu la ei ca cum să sloboage splina în bou!" - grai bănăţean, infotim.ro/patrimcb), în unele fragmente arhaice sau parodice.