Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ochiul magic de Cronicar

Ştiinţa interviului DILEMATECA a reuşit să devină în doar cinci luni o revistă aşteptată. Şi de oamenii scrisului, şi de cei pentru care lectura e una din plăcerile vieţii, şi de snobii (buni şi aceştia!) în căutare de subiecte şic de conversaţie. Construită cu o alternanţă bine gîndită de uşor şi greu, de informaţie şi interpretare, de genuri publicistice vioaie (recenzie, anchetă, interviu, reportaj tematic, document comentat etc.), Dilemateca e atrăgătoare atît prin înfăţişare (paginaţie, ilustraţie, literă lizibilă, o plăcere de hîrtie), cît mai ales prin conţinut: alert fără stridenţe şi serios fără preţiozităţi. în nr. 5, centrul de greutate este convorbirea cu Angela Marinescu, Poeta care nu acceptă - şi bine face - să stea de vorbă cu oricine şi despre orice. Cea care recunoaşte că, în afara scrisului, cel mai mult îi place să se certe. Cu interlocutorul ei, Marius Chivu, nu numai că nu se ceartă, dar, provocată de inteligenţa întrebărilor avizate, face confesiuni excepţionale despre propria artă poetică, despre împrejurările biografice care i-au modelat personalitatea de scriitor. Interviul intitulat Sînt o Ťdoamnăť frustrată, agresivă şi melacolică nu poate avea soarta gazetăriei perisabile: el va folosi exegezei şi trebuie păstrat împreună cu volumele Angelei Marinescu, pe raftul întîi. Mimoza şi dragostea înşelată Dorind să vadă la ce cinematograf rulează Volver-ul lui Almodóvar, Cronicarul a răsfoit 24-FUN, "cel mai tare ghid din România", din săptămâna 27 oct.-2 nov. La pagina 4 a dat peste marele Andrei Gheorghe. La rubrica lui obişnuită, acesta îi scrie un fel de scrisoare de dezamăgire amoroasă lui Adrian Cioroianu, transformată rapid în ponegrire şi pamflet, după obiceiul autorului: "Eşti un personaj trist şi ridicol. La ziarele la care scrii se rîde pe rupte de faptul că îţi semnezi articolele cu toate titlurile, iar în televiziunile din România în care ai încercat să intri ai fost refuzat din două motive: obrăznicie şi lipsă de caracter. Toate aceste handicapuri te-au făcut să te orientezi către singura meserie în care mai poţi să-ţi etalezi virtuţile: politica. Şi toate aceste decizii de care doar tu eşti vinovat te-au transformat în nimic altceva decît în ceea ce eşti tu acuma: un gîscan împăiat, un curcan fudul cu freză, un rostitor de banalităţi interesante, un ratat social, un om rău, cu sufletul otrăvit de celulita care i se aşează şsic! corect aşază, că doar sîntem filologi, domnule Andrei Gheorgheţ pe fălci". Cronicarul citeşte rubrica lui Adrian Cioroianu din Dilema veche, l-a văzut adesea la televizor şi, cu toate că n-a fost întotdeauna de acord cu el, nu-l recunoaşte deloc în portretul de mai sus. Cu excepţia "frezei" (et pour cause!), obrăznicia şi lipsa de caractar i se potrivesc de minune autorului însuşi. Din ce i s-a tras domnului Gheorghe mînia? A fost criticat public de Adrian Cioroianu. Or, Andrei Gheorghe pe care Cronicarul l-a auzit îndemnînd tinerii la ură împotriva bătrînilor şi dînd la întîmplare în oricine are nenorocul să-i intre în vizor, e mimoză cînd vine vorba de el însuşi. Cine are curajul să-l atingă şi cu umbra unui gînd critic, îşi primeşte pedeapsa în rubrica lui de defulare, "12 noaptea cu Andrei", nu se ştie prin ce însuşiri potrivită pentru un ghid cultural. O sinucidere intelectuală În numărul din 26 octombrie-1 noiembrie 2006 al Observatorului cultural, Arina Petrovici, în articolul intitulat "Sorin Antohi - între sferturi de adevăr şi jumătăţi de minciună" se apleacă asupra temei atît de dureroase şi atît de delicate a imposturii pe care intelectualul român, trecînd atîta timp sub tăcere faptul că nu avea titlul de doctor, a întrupat-o clipă de clipă în mediile universitare europene şi româneşti. Cum sîntem de acord cu întregul articol al Arinei Petrovici, nu simţim decît nevoia unor nuanţări suplimentare. Sorin Antohi este în clipa de faţă exemplul unui intelectual care a reuşit performanţa de a se prăbuşi total în numai cîteva luni de zile. Iar ceea ce este uimitor este că toată căderea şi-a pregătit-o singur, parcă în virtutea unei dorinţe sinucigaşe de a-şi face ţăndări imaginea pe care colegii o aveau despre el. Omul acesta a putut într-un timp record să-şi terfelească numele într-un mod cum nici cei mai înverşunaţi adversari ai săi nu ar fi putut-o face. Un om a cărui ispravă este că, după ce a reuşit să-şi păcălească contemporanii, a mai izbutit foarte repede după aceea să preschimbe în praf şi pulbere tot ceea ce căpătase păcălindu-i pe alţii.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara