Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

 
Ochiul magic de Cronicar

Ora de română

Lansat în luna ianuarie, proiectul propune un parteneriat cu liceele bucureştene interesate un nou concept: lecţii de română despre scriitori contemporani, desfăşurate în prezenţa acestora. Elevii au astfel ocazia de a dialoga cu autorul „studiat”. În contextul în care majoritatea manifestărilor culturale se prevalează de fonduri publice, proiectul USR vizează ideea de buget zero. Fără costuri inutile, fără premii şi diplome controversate, fără autori de mâna a doua şi fără mobilizări de cadre.
Scriitorii aleşi sunt de regulă dintre aceia ale căror nume nu se regăsesc încă în programele şcolare. Se ştie, manualul dăunează.
Au fost invitaţi, până acum, Gabriela Adameşteanu (Colegiul Naţional „Iulia Hasdeu”), T.O. Bobe (Liceul „George Călinescu”), Nora Iuga (experiment, oră predată chiar de autoare), Ileana Mălăncioiu, Dumitru Radu Popescu, Liviu Ioan Stoiciu (Colegiul Naţional „Ion Creangă”), Mircea Dinescu (Colegiul Naţional „Eugen Lovinescu”). Pe 26 martie se va desfăşura un nou episod al proiectului, o oră cu şi despre Ioan Es. Pop propusă de profesorii Colegiului Naţional „Gheorghe Lazăr”. Lecţiile se derulează la Sala Oglinzilor (a Uniunii Scriitorilor din România) sau în liceele partenere.


Elogii apăsătoare

Dacă e să judecăm ultimul roman al prolificului Octavian Soviany, Viaţa lui Kostas Venetis, după entuziasta cronică a lui Adrian G. Romila („Complicata poveste a unui aventurier”) din ultimul număr al Luceafărului de dimineaţă (19 martie), atunci neapărat că ne aflăm în faţa unei creaţii de excepţie. Cel puţin aceasta e sentinţa recenzentului de la „Luceafărul”, care nu se zgîrceşte defel în epitete, supunînd romanul unei avalanşe de elogii apăsătoare: „Nicăieri în proza actuală limba română nu a fost mai spectaculoasă ca în romanul lui Octavian Soviany, nimeni nu a reuşit să mai producă această eflorescenţă barocă de idiom arhaic, care combină, ca-ntr-un creuzet alchimic, descripţia liric-argotică şi meditaţia filozofică, autoreferenţialitatea declamatoare şi naraţiunea clasică.” Şi categorisirile măgulitoare nu se opresc aici: roman picaresc extraordinar, savoare lingvistică, descripţie argotică şocantă, şi lista de verdicte luminoase e lungă. Cum nu a citit încă romanul cu pricina, Cronicarului nu-i rămîne decît să spere că flerul lui Adrian G. Romila nu a dat greş. Oricum, cronica pe care o semnează e de o calitate care îi dă virtutea lecturii făcute cu plăcere, Romila dovedinduse un înzestrat literat. Şi totuşi, sunt două căi de a compromite o carte: fie criticînd-o pînă la desfiinţare, fie lăudînd-o în exces. Ne e teamă că cea de-a doua variantă se potriveşte complicatei poveşti a aventurierului Kostas Venetis.


„One World Romania“ la a patra ediţie

Festivalul de film dedicat drepturilor omului „One World Romania” a avut, la cea de-a patra ediţie, desfăşurată între 16 şi 21 martie la Bucureşti, tema „O lume minunată?!”, parcă în deplin acord cu ştirile internaţionale din ultima (câtă?) vreme. Secţiunile festivalului – „Ce-ai face pentru bani?”, „Oraşe în criză”, „Violenţa ca acasă”, „Intoleranţa noastră cea de toate zilele”, „Cum se (re)scrie istoria” şi „Eroi fără glorie” – au reuşit să atingă unele dintre problemele cele mai mari ale lumii de azi în materie de umanitarianism. Filmul-vedetă a fost, fără îndoială, Schimbare pentru Bogotá, care a refăcut istoria transformării capitalei columbiene din ceea ce la începutul anilor ’90 era considerat cel mai periculos oraş de pe planetă întrun centru urbanistic şi civic înfloritor, prin voinţa a doi politicieni atipici; unul dintre aceştia, Antanas Mockus, a fost prezent, de altfel, vineri, la SNSPA, la o conferinţă cu tema „Buna guvernare în oraşe disperate”, iar o voce din public i-a adresat întrebarea, care probabil că le stătea pe buze multora dintre cei care au văzut filmul, dacă n-ar vrea să candideze şi pentru primăria Bucureştiului. Un alt film puternic al festivalului a fost Holy Wars, despre fundamentalismul religios creştin şi cel musulman, urmărind îndeaproape resorturile psihologice ale câte unui reprezentant al fiecăruia. Un alt film-vedetă a fost, fie şi judecând după numărul de spectatori, Valea Corlatului, despre un sat căruia autorităţile îi refuză existenţa din cauză că se află la graniţa dintre două judeţe (şi că este locuit de romi). Deşi a figurat sub tema intoleranţei, filmul putea sta şi sub eticheta prostiei instituţionalizate, fiindcă soluţia găsită de administraţie pentru ca satul să existe pe hartă a fost devierea cursului unui râu. Dar nu e prima dată când politicienii români rezolvă probleme sociale apelând la elementul acvatic, dacă e să ne gândim, de pildă, la Canalul Dunăre-Marea Neagră.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara