Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

 
Octavian Goga - inedit de ---


Prin bunăvoinţa urmaşilor lui Octavian Goga, am intrat în posesia cîtorva inedite, a căror publicare o începem în numărul de faţă, profitînd şi de împlinirea a 120 de ani de la naşterea poetului (20 martie 1881-6 mai 1938), cu trei scrisori. Ele au fost adresate de către poet, aflat la studii la Budapesta (1900-1904), părinţilor săi, Iosif Goga şi Aurelia (n. Bratu). Toate par să fie din 1901, una chiar din prima zi a anului. Cea mai importantă, pentru istoria literară, este cea de-a treia (în ordinea în care le publicăm noi, nu neapărat în aceea a scrierii lor, pe care n-o cunoaştem). Ea se referă la un episod mai puţin ştiut din studenţia budapestană a poetului, pomenit de Ioan Lupaş şi de Sebastian Stanca şi adus la cunoştinţă publică mai largă de o carte a cercetătorului şi istoricului maghiar Domokos Samuel, Octavian Goga. Anii studenţiei. Traducerile, în româneşte de Dan Culcer, cu o prefaţă de I. D. Bălan, Editura Criterion, Bucureşti, 1978. Scrisoarea face lumină în întîmplarea cu pricina, relatînd pe larg veritabilul interogatoriu la care a fost supus tînărul de către secretarul cancelariei rectorului, acuzat fiind că a publicat în Tribuna ardeleană un articol referitor la organizarea studenţilor şi poezia Noi, că a condus o grevă contra profesorului Tompa Arpád de la gimnaziul maghiar din Sibiu şi că, în general, că-i urăşte pe maghiari. Cum se vedea, poetul, care făcea parte din Societatea "Petru Maior", neagă o parte din aceste învinuiri. Reproducem în chenarul din pag. 13 un fragment din cartea lui Domokos Samuel (p. 20-21) despre acest episod. Am respectat ortografia originală, cu cîteva excepţii nesemnificative, cînd am îndreptat tacit evidente erori. Ştersăturile şi sublinierile sînt conforme cu originalul. (R.l.)


Iubiţi ai noştri,
N'am scris de multă vreme, dar mă veţi erta ştiindu-mă atât de ocupat cu studiatul. Mai sunt încă şi cam bolnav.
Cele trimise le-am primit. Mâne îmi schimb locuinţa, la redacţie.
Vă rog, ca imediat, să-mi trimiteţi 25 florini. Pe luna asta n'am primit nimic şi e deja 15.
M-am strâns în toate cum am putut.
În timpul cel mai vine bătaia lui D-zeu şi cu didactul. În Februar fac examenul, prin 25.
Cu învăţătura stau destul de bine, numai de aş fi în putere.
Azi e ziua de anul nou. Vă doresc sănătate - fericirea ne cam încunjură.
Mâne - poimâne vă scriu o epistolă mai lungă.
Banii vă rog la universitate. Ertaţi-mă pentru atâta necaz ce vă fac.

Sărut-mâna

Tavi



* * *


Budapesta 3 nov. 901


Iubiţi părinţi,
Înainte de toate mulţămită pentru cele trimise. Mai am încă o rugare-: Nu ştiu dacă aţi fost la croitorul L. Ferenczi pentru palton sau ba. Dacă n'aţi fost - ceea ce n'ar fi tocmai bine căci s-a început un frig foarte pronunţat pe aici - atunci vă rog frumos luaţi dispoziţii ca în timpul cel mai scurt posibil să-mi facă un palton - cu cât mai bun - cu atât mai trainic - şi fiindcă ştiţi că-mi place frumosul - să fie şi paltonul mai mult frumos decât urât.
De altfel asta o las la bunul gust al D-voastră.
Şi ca să vă mai adresez încă o rugare, iute vă rog să-mi trimiteţi vr-o 6 fl. Pentru nişte papuci căci cei vechi s'au pus în toată forma pe terenul negaţiunei.
Încă o rugare - dar nu vă supăraţi nu abuzez de bunătatea D-voastră - asta sună Claudiei*: cartea amintită care am rugat-o s'o caute ea să mi-o trimiteţi căci am mare lipsă de ea este istoria literaturii maghiare de Baothy Zsolt titlul unguresc e: Amaghyar nemzety irodalam törtéte vata Baothy Zsolt. Este o carte cam voluminoasă cu table negre, e legată bine. Am lipsă de ea pe examenul fundamental de limba maghiară.
(Încă ceva ref. la palton: să-l trimită la locuinţa mea croitorul, se'nţelege pachetat, şi să bage bine de seamă să fie adresa corectă).
Eri am primit o epistolă de la Geni**. Între altele îmi scrie cu stilul lui laconic, că "apoi am auzit că tu faci minunăţii (!) la Pesta." Că ai fost D-ta la metropolitul şi că ţi-ar fi spus ceva despre mine....
Din vorbele lui Geni - am cam băgat de samă cam ce ţi-ar fi spus înalt-preasfinţitul. Să poate că va fi cam aprehendat.
Apoi pricina - omnium malorum - este că m'a descris înaintea lui nepotu-său - Găroiu - cu care nu prea suntem prieteni principiali. Deci fiţi pe pace. Dar vă rog să-mi scrieţi cât mai fidel cam ce-a zis bătrânul. Vă mai rog să-mi povestiţi ce mai sunt pe acasă?
Pe-aici muncă multă. Vedeţi că nici prin gazete nu mă mai slobod.
Am mult de lucru.
În toiul lucrului e natural că ca distracţie ne mai apucă cearta.
Scrieţi! Sărut mâna, Octavian

* Claudia - măritată Bucşan - sora lui Goga.
** Geni - Eugen Goga (1888-1935) - fratele lui Goga - publicist şi romancier.



* * *


Marţi


Iubiţi ai noştri,
Azi isprăvindu-mi-se totul - adecă până la un loc, vin să vă avizez despre cele întâmplate până acum, ţin să vă spun de la început, că nu-mi pot închipui o mai mizerabilă nedreptate, ca asta ce mi s'a făcut mie. Causa acestei campanii în contra noastră, şi îndeosebi în contra mea, nu e că eu am conchemat adunările studenţilor pentru "Causa Fratres" despre care lucruri idee nu am, ci suspiţionarea, respectiv afirmaţiunea lor hotărâtă că eu aş fi scris articolul din Tribuna referitor la organizarea studenţilor. Întreagă pricina acestei lămuriri (?) e articolul din Tribuna, despre care ei afirmă hotărât, că eu l'am scris. Când am ajuns eu la Pesta Lupaş şi Moisil fuseseră la rector. Lupaş spune că cu el aşa au început - de altfel i-am cetit şi eu procesul verbal - "În Tribuna din Sibiu, a apărut un articol, care după cum să ştie, şi după cum a fost întărit prin date autentice a fost scris de bibliotecarul societăţii P. Maior- Oct. G., cetitu-l-ai?" aşa l-a întrebat.
Eu eri m'am presentat la rector, care m'a trimis la secretarul cancelariei rectorale Dr. Margitai, un om de vr'o 35 de ani, destul de şiret şi afabil. Mă apostrofa tot: Domnule coleg! O să-ţi schiţez puţin această manoperă mizerabilă.
Am avut 34 de întrebări - a căror răspuns din partea mea a fost 13 feţe de coală. Ascultarea mea a durat 2 ore şi jumătate. De la 11 1/2 la 2. De-atâtea răspunsuri pe care tot eu le-am dictat - mă durea capul grozav.
După întrebările generale - când, unde m'am născut etc. - m'a întrebat: am stipendiu, de unde am? unde am studiat? ce limbi vorbesc? - Am răspuns: română, maghiară, germană. După aceea m'a întrebat: Cunoşti D-ta pe profesorul Tompa Arpàd şi de unde îl cunoşti? I-am răspuns: Îl cunosc din Sibiu, mi-a fost prof. - E drept că D-ta ai condus greva în contra acestui prof. patriot, în decurs de 3/4¾de an, aducând causă neîmpăcata D-tale în contra tot ce e maghiar. Am răspuns: Causa depărtării de la gimnasiul din Sibiu - a fost că în urma neatenţiunei mele de elev am fost tractat cu stricteţă poate justificată, de către Dl. Tompa. Greva nu eu am condus-o. Ce priveşte afirmarea că eu port o ură neîmpăcată împotriva naţiei e lipsită de basă şi cu cea mai mare indignare o resping.
Înaintea lui avea un hâlm de acte, de la ministeriu, etc. şi întrebările le avea formulate dejà. Avea instrucţii mai înalte.
Altă întrebare: Drept că D-ta eşti şiret şi linguşitor? I-am răspuns: Domnule Doctor, pentru ofensa asta eu pretind satisfacţie de la D-ta! Miserabilul. - Îmi răspunde: D-ta consideră relaţia dintre judecător şi acusat - care e între noi. Cum îţi poţi închipui, că eu ca om privat pot vorbi aşa cu D-ta, căci atunci mă pot aştepta să mă pălmuieşti, dar aşa am instrucţiuni! (desigur asta a fost întrebarea pentru ca să mă presinte că în urma acestor calităţi eu pot grupa oameni în jurul meu etc.). Răspunsul meu a fost: Purtarea calificabilă cu epitetele de: şiret şi linguşitor e în cea mai crasă colisiune cu întreagă concepţia mea despre cinste, prin urmare la astfel de întrebări nu mă simt îndemnat a răspunde.
Altă întrebare: După cum s-a dovedit D-ta ai scris articolul din Tribuna (îmi ceteşte articolul în traducere). Am răspuns: Articolul declar categoric, că nu eu l'am scris. Cer înfăţişarea mea cu acel individ care răspândeşte despre mine astfel de minciuni ordinare, pretind întrebarea la redacţie, ce mă priveşte pe mine, din partea mea îmi întăresc afirmaţiunea cu cuvântul de onoare şi dacă se cere chiar şi cu jurământ.
Alta: Drept e că D-ta în timpul mai nou ai publicat o poesie cu titlul: Noi. Ce e conţinutul ei? (Noi a fost publicată în Tribuna, o poesie de dragoste). Răspund: E drept. Conţinutul liric şi e una dintre cele mai slabe versuri ce am scris.
La cari jurnale scrii?
Cam la toate jurnalele române din patrie în partea literară - în contact mai intim nu sunt cu nici unul, afară de Familia din Oradea.
La ce jurnale din străinătate scrii?
La nici unul!
Ce legături ai cu străinătatea?
Nici o legătură!
Alta: Drept e că tatăl D-tale e cunoscut agitator şi colaborator permanent la Telegraful Român, unde mai nou a scris mai multe articole contra patriei şi naţiei maghiare şi drept e că D-ta eşti în activitatea lui razimul spiritual?
Eram grozav de necăjit şi am răspuns: În urma intimităţii naturale care esistă între tată şi fiu mă simt în posiţia de a-i cunoaşte principiile prin urmare afirmarea, că tata e agitator - o resping şi o declar de o presupunere mincinoasă şi o insinuare perfidă. Totodată mă simt îndemnat ca şi aici ca şi în orice loc, să declar pe cuvântul meu de onoare, că părintele meu este condus de cele mai adânci şi serioase sentimente patriotice. La Tel. Rom. nu e drept că ar fi col. permanent, e drept că în timpul mai nou a scris o serie de articole - conform chemărei sale de preot - în care se ocupă cu chestiuni dogmatice. Ce priveşte afirmarea că eu aş fi razimul prestaţiunilor spirituale ale părintelui meu - o clasific de fleac sau puberitate - şi seriositatea mea nu-mi permite să răspund.
Eram grozav de năcăjit. Am şi răspuns foarte energic. Din întrebarea asta poţi vedea ce basă au toate acusele lor!
Altă întrebare: Te simţi bun maghiar(!) ori ba? - Sunt şi voiu fi cetăţeanul patriei care îşi cunoaşte datorinţa şi care e gata de orice jertfă. (ce să fi răspuns?)
Alta: Drept că D-ta eşti conducătorul întregii mişcări a tinerimei române? Răspund: Mintea mea sănătoasă eschide vanitatea de a'mi pretinde în sânul tinerimei rol de conducător, - mai cu seamă, că fiind vorba de chestiuni politice din partea mea s-ar întâlni cu cea mai crasă necunoştinţă de causă, dar şi principiile mele eschid rolul politic al tinerimei, prin urmare afirmarea e nebasată.
Alta: Numără-ţi prietenii. Am răspuns: Afară de Lupaş în prietinie intimă nu sunt cu alţii, dar în relaţiune de colegialitate cu întreagă tinerimea din Budapesta.
Alta: Prietinul D-tale încă a scris de mai nou un articol politic, contra naţiei maghiare, cetitul'ai?
Eu nu ştiu să scrie, prin urmare nu l'am cetit. Dintre multele întrebări le-am amintit acestea, câte îmi vin în minte. Poţi vedea mârşăvenia. La urmă m'a întrebat, că mai am ceva de spus? Am răspuns da. Protestez în contra ţinutei malcontente a jurnalisticei din capitală, resping cu indignare acusele ridicate în contra mea şi privind rectificarea oficială contra tuturor neadevărurilor. Mai departe fiind cu totul nevinovat şi cunoscând obiectivitatea Ven. Senat Universitar aştept sfârşitul acestei cercetări şi sunt convins despre deplina mea reabilitare.
Cu acestea s'a isprăvit ascultarea mea. Eram asudat tot şi ostenit. Am răspuns bărbăteşte şi cuminte, încât astăzi când am cetit protocolul şi l-am subscris am rămas foarte mulţămit - şi pe ascultători i-am pus în respect. S'a purtat foarte afabil cu mine şi mi-a făcut complimentul, că am un concept foarte strălucit. - Ei cunosc întreagă viaţa mea, au informaţii grozave din Sibiu. Ce oameni perfizi. Toate poesiile mele mai noue le au în traducere şi despre poesia Noi au crezut, că înseamnă Noi (Românii adecă).
Acum Sâmbătă mi se pare că ajunge chestia la senatul universitar, care va decide, că este motiv să introducă cercetare disciplinară sau ba. După cât am auzit până acum ne vor lăsa în pace. Dar sigur nu ştiu. Conducătorul studenţilor unguri Dl. Ludvig s'a esprimat cătră un student din România Ioan Vişoi - preşedintele celor din ţară, care acum merge la congresul genţilor latini în Roma că a fost la Rectorul şi acesta a promis că nu mi se va întâmpla nimic. Eu astăzi scriu şi la Tribuna să deie o declaraţie, că nu eu am fost autorul acelui articol. D-ta mergi şi la directorul Cosma în Sibiu şi spune-i basat pe această epistolă întreg rostul afacerei, arată-i chiar dacă vrei unele pasage. La Metropolitul nu merge dacă nu te va chema ceea ce nu cred. Spune-i şi lui adevărul. De altfel el e un om fricos şi slab de duh. A zis cătră Lăpădat că ministrul Vlassics a zis cătră el de mine una şi alta, la ce Metropolitul: Escelenţă e băiat tiner, nu ştie ce face, la ce Vlassics a răspuns: Nu ştie? Află că ştie mai bine, ca D-ta - Doamne ce mai om şi bătrânul nost.
Acum mâne sau poimâne resoalvă chestiunea didactului, să-mi trimiteţi imediat 20 de floreni căci termenul e numai de 3 zile şi să nu rămân pe jos. Mi-e frică numai să nu-mi ieie şi cealaltă jumătate, care mi-a ertat-o deja.
Pentru stipendiu încă n-am dat nimic - dar mâne mă duc să-mi subscrie chitanţele. Roagă, respectiv spune-i lui Cosma, că nu mi-aş putea scoate şi rata din Maiu tot acuma, să nu mi se întâmple ceva şi apoi să rămân fără nimic. Banii îi trimiteţi la universitate. Epistola Netto (?**). Notarul m'a rugat să-i scriu şi lui decursul afacerii. Să mă scuze că nu pot deocamdată până mai târziu. Dar informează-l dacă vrei după scrisoarea asta. Cărţile nu le trimiteţi încă - până se isprăveşte totul. Eu sunt decis - acum. După aceste miserabilităţi infame aştept totul. Vă sărut pe toţi. Mângâiaţi-vă lucrul nu e aşa mare cum s'ar părea.


Tavi




În legătură cu aceste evenimente e ciudat că - aşa cum reiese din mărturiile amintitului proces-verbal - Goga n-a desfăşurat în cadrul Societăţii "Petru Maior" nici un fel de activitate politică şi că a luat cuvîntul, în cadrul secţiei literare a societăţii, în exclusivitate pe marginea problemelor literare. După mărturia lui Lupaş, Goga a fost denunţat de cineva autorităţilor universitare, ceea ce a provocat chestionarea în faţa rectorului.
Dealtfel, în scrierea sa intitulată De la Petru Maior de demult... în care evocă activitatea societăţii, Goga nu pomeneşte de acţiunea rectoratului. Dar descrierea interogatoriului, a audienţei la rectorat, făcută de Sebastian Stanca, şi faptul că şi Ioan Lupaş îşi aminteşte de această întîmplare sînt dovezi că este vorba de un fapt real. Probabil că Goga nu i-a dat prea mare importanţă şi se poate presupune că l-a uitat.
Procesele-verbale care s-au păstrat vorbesc despre activitatea dintre 1901 şi 1904 a Societăţii "Petru Maior". Am consultat acest material, în care însă nu sînt pomenite nici un fel de conferinţe cu caracter politic, ba nici măcar discuţii de acest fel, ci exclusiv chestiuni culturale.

Ediţii omagiale Octavian Goga


Cu prilejul împlinirii celor 120 de ani de la naşterea lui Octavian Goga au apărut două ediţii omagiale din opera marelui poet al Ardealului. Una este o reproducere prin procedee anastatice a volumului Poezii din 1905. Postfaţă: Ilinca Tomoroveanu, preşedinte de onoare al Fundaţiei Culturale "Zilele Octavian Goga". Cealaltă ediţie este o antologie din lirica lui Goga îngrijită de Ilie Guţan. Tot el este autorul prefeţei, al tabelului cronologic şi al selecţiei de referinţe critice. Amândouă ediţiile au fost tipărite de Editura "Coresi" C.N.I. din Bucureşti.