Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Octombrie de Gabriela Ursachi


Ficţionar" cu nume de trestie gînditoare (Rohr = trestie şi Ich = eu), Oscar Rohrlich se naşte la 29 octombrie 1930, în Bacău, pentru a deveni, prin Decizia nr. 528 din 2 august 1949, acel Radu Cosaşu jovial şi plin de vioiciune pe care DSR-ul îl aşază cuviincios - alfabetul impune respect! - între Paul Cornea şi Miron Costin. (De altfel, tot un Costin funcţionează sporadic şi pentru scurt timp ca ,pseudonim la pseudonim" pentru tînărul reporter UTC-ist.) Schimbarea de nume i se trage şi din nevoia de adaptare la realitate inclusiv gramatical, de vreme ce numele său autentic conţine o atît de rară aliteraţie (doi r şi doi h) şi solicită un aparat fonator performant care să-l ferească de supărătoarele schimonosiri de pronunţie: Rolling, Roli, Rolich, Horli, Rori, Roric, Rolic sau Rolrih. Considerat de Ov. S. Crohmălniceanu un ,Charlot supus vicisitudinilor istoriei", autorul Supravieţuirilor îşi scrie şi rescrie cu fervoare autobiografia, ameţit dar şi impulsionat mereu de ,drogul" sinelui şi de dragul adevărului istoric. Nu se dezice de greşelile sale, oricare ar fi fost ele, nici nu se iartă pentru a le fi comis, însă găseşte în limbajul alert, în fraza ,mătăsoasă, fluidă şi subtilă" (M. Iorgulescu) resursele izbăvirii prin confesiune. Este greu de precizat momentul în care ziaristul (comentator de sport şi de film totodată) se dedulceşte la ,adevărata literatură"; unii critici literari îi consideră cele cinci Supravieţuiri atestatul valorii stilistice convertite într-un Bildungsroman sui-generis. E cu atît mai dificil de spus cînd îşi dă seama aspirantul la poziţia de ,activist de bază" că rădăcinile (mic-burgheze) de acasă nu se potrivesc cu cele (de clasă) din tîrg. Dar istoria acestei dramatice metamorfoze, debitate cînd în stil ludic ,săltăreţ, facil, calamburos", cînd în ,limbajul epidermic" al unui T. Mazilu fac obiectul mai tuturor scrierilor de după 1970. ,Tînărul-reporter-harnic-şi-talentat" devine într-o bună zi scriitor şi atunci doreşte, nici mai mult, nici mai puţin, decît să inventeze o altă specie literară, un fel de ,ziar autobiografic" care să aibă pe frontispiciu deviza: ,Vinde-ţi zilnic sufletul!" cu acel înţeles atît de străveziu în slujba adevărului. Simte a fi el însuşi ,un Eden, unde / toate genurile sînt animale care se încrucişează, / puind" şi, pentru ,a se mărturisi cu fulgi cu tot", trece pe nesimţite de la drăgălăşenia cîte unui calambur la ,vesela ferocitate" a sarcasmului. S-a observat că, într-un mod oarecum paradoxal, ironistul nu ocoleşte sugestia de gravitate a istoriei, ci dimpotrivă: încearcă din răsputeri să-şi gîndească onest şi fără crispare epoca. Intransigent cu propriile naivităţi, are totuşi abilitatea epică de a le transforma în tot atîtea uşi întredeschise spre bunăvoinţă şi compasiune. Aşa se întîmplă de exemplu cînd, deşi mare admirator al lui Camil Petrescu, se vede nevoit ca în faţa ,tovarăşilor" să-şi reprime gusturile pentru literatura ,mic-burgheză" şi, pe cale de imediată consecinţă, reprobabilă. Episodul este expus sub forma şarjei, cu expresii lozincarde, cititorul de peste timp primind discret, dar convingător imboldul de a-l descifra într-o cheie deloc indigestă: ,La 20 de ani deveneam un proletar al culturii care sfărîmam lanţurile intelectualismului lui Camil Petrescu". Politicul se amestecă adeseori cu erosul în aliaje solide, făcînd parcă abstracţie de inavuabilul aparent al acestor febre ale sîngelui. După o partidă de amor pe un teanc de reviste Flacăra, conchide aiuritor: ,Cred că de aici, din combinezonul ei aselenizat pe colecţia Flăcării, s-a născut voluptatea cu care peste cîţiva ani am descoperit colajul de ştiri decupate din revistele străine". Ultimele cuvinte, cel puţin, spun purul adevăr: mania sa pentru diferite publicaţii e de notorietate. Dacă în tinereţe L'Humanité-ul contribuie, insidios, la eşafodajul unei păguboase mitologii revoluţionare, Le Monde-ul de prin anii '90 cumpărat de la Rodipet-ul de lîngă Piaţa Romană îi apare ca însuşi chipul libertăţii sau, mai puţin eluardian, ca o nemaisperată faţă a normalităţii. Caruselul asociativ pune în mişcare o nouă amintire, colorînd anecdotic un alt fapt de viaţă trăit cu nesaţ: adunînd cum şi cînd poate Le Monde-ul vital (,a citi înseamnă a trăi"), i-l duce lună de lună lui Paul Georgescu. Criticul îl citeşte proustian, de la numerele vechi spre cele ,la zi", inventîndu-şi propriul ,roman în foileton", Ŕ la recherche du Monde perdu". Memorabilă rămîne şi întîmplarea care îi pune pe tava ingeniozităţii un titlu de excepţie: Ficţionarii. Refugiat în toaleta unei redacţii, tînărul reporter este admonestat de o femeie de serviciu aprigă la mînie: ,Aici e numai pentru redactori, nu pentru toţi ficţionarii de pe stradă!". ,Vocativul divin" (ca acela al Crailor! aruncat de o Pena Corcoduşa la fel de încrîncenată) transformă ocara în renume.

Pentru cineva care ,gîlgîie de pofta scrisului", intrat de copil în ,paradisul cuvintelor româneşti" unde ,oriunde calci, pe orice pui ochiul sau creionul, totul sare, sfîrîie, zbîrnîie şi cîntă, ca într-un iarmaroc inventat de cel mai subtil şi vesel Dumnezeu", nu există prea multe bariere semantice. Cel care poate să îşi găsească un nume aşa, netam-nesam, într-o zi de vară, în timp ce mănîncă salată verde în bucătărie şi citeşte poezia Trei cosaşi de Radu Boureanu, poate şi să încrucişeze, în egală măsură, cuvinte, chipuri, animale, nume şi întîmplări. Tensiunea şi aşteptarea dezlegărilor din ,enigmistica" fiecărei zile este istoria sa, de la misterul adînc al monoverbului în 2 părţi şi 10 litere pînă la peste cele trei decenii obsedante, de neostoită ,insisificare".

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara