Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
Omul-maşinărie şi "bateriile sufletului" de Rodica Zafiu

A-şi încărca bateriile este o expresie la modă, tot mai răspîndită în ultimii ani. Formula, folosită pentru a descrie recăpătarea energiei psihice şi/sau fizice, ca scop al momentelor de relaxare, se bazează pe o analogie presupunînd tratarea individului ca simplă maşinărie, aparatură electrică, robot. A folosi această expresie - cu sens clar pozitiv -, înseamnă într-o anumită măsură a-ţi asuma statutul de aparat a cărui principală preocupare este de a se menţine în stare de funcţionare. Exemplele recente din internet (mai ales de pe forumuri şi bloguri, dar şi din pagini de publicitate) sînt numeroase: "e o zonă foarte frumoasă, unde îmi încarc bateriile în fiecare vară"; "Hamilton şi-a încărcat bateriile în sânul familiei"; "nu rataţi relaxarea în mijlocul naturii! încărcaţi-vă bateriile înainte să vă întoarceţi la oraş!" etc. Surprinzător de des, metafora modernă se asociază cu un limbaj sentimental, metaforizant, încărcat de lirism clişeizat: "sublimă muzică... mă linişteşte, îmi încarcă bateriile şi-mi înteţeşte focul speranţei"; "mă retrag, uneori, să visez şi să-mi încarc bateriile, pe acest tărâm magic...!". S-a ajuns chiar la clişeizarea unei asocieri de gust dubios - "bateriile sufletului": "merg să îmi încarc bateriile sufletului lângă cei dragi" (italiaromania.com); "am nevoie să încarc bateriile sufletului cu încrederea în oameni" (observatorul.com); "melodiile interpretate de profesorul Daniel Avram, pe versurile scriitorului Pavel Coruţ, au încîntat bateriile sufletului fiecărui român aflat în sală" ("Scriitorul Pavel Coruţ a avut o întîlnire de suflet la Cluj-Napoca", în Tricolorul, 11.05.2006). Succesul expresiei e confirmat de pătrunderea sa, destul de neaşteptată, în limbajul religios - "când bateriile sufletului îţi sunt încărcate cu asemenea asigurări din partea cerului, mai contează ce zic oamenii?" (cercetatiscripturile.org) -, chiar în cel ortodox, prin excelenţă tradiţionalist: "în biserică oamenii trebuie să găsească un mediu prielnic spre a-şi reîncărca bateriile sufletului cu Har Sfinţitor, pentru a putea rezista tentaţiilor" (crestinortodox.ro). Încîntarea bateriilor (dintr-unul din citatele de mai sus) sau reîncărcarea lor cu har mi se par formulări destul de nefericite; de altfel, metaforele tehnice riscă adesea să producă asocieri ciudate, mai ales cînd se combină între ele: "teatrul este supapa prin care îmi încarc bateriile" (evenimentul.ro). Metafora bateriilor nu e specifică limbii române, ci de circulaţie internaţională, deci aproape sigur preluată/calchiată (cf. engl. recharge my batteries; în Merriam-Webster on-line, la substantivul battery, se înregistrează, pentru plural, sensul figurat: "level of energy or enthusiasm"; în internet se găsesc şi exemple de calchiere în alte limbi: fr. recharger mes batteries, it. ricaricare le batterie etc.).
Întrucît încărcarea bateriilor vizează funcţionarea, nu e de mirare că şi verbul a funcţiona este folosit cel puţin la fel de frecvent, cu referire la existenţa cotidiană. Banalitatea dezumanizantă e uneori autoironică, alteori pur şi simplu clişeizată: "funcţionez în parametrii normali numai dacă mă trezesc după 9" (blog.mostly-harmless.ro); "am păpat şi funcţionez iar la întreaga capacitate" (club.neogen.ro).
Desigur, metaforele tehnice, analogiile mecanice sînt mai vechi în limbă: deşurubat ("frînt, obosit") apare la Mateiu Caragiale - "Nici în pat nu mă puteam mişca. Deşurubat de la încheieturi, cu şalele frânte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie" - şi se mai foloseşte încă, în limbajul familiar: "Am ieşit din maşină şi am început ascensiunea. Eram deşurubat..." (cafeneaua.com). În registrul familiar-argotic, a-i cădea alimentarea înseamnă "a rămîne descumpănit": "Ce-i, băieţi, v-a căzut alimentarea? Haideţi înăuntru, că noaptea e lungă şi proşti sînt mulţi" (Cuşnarencu, 1983).
De la maşinărie ajungem uşor la maşină. Dintre mijloacele de transport moderne, cel mai mult au alimentat imaginarul popular trenul, tramvaiul şi automobilul, de la care provin mai multe metafore familiar-argotice ale corpului şi ale acţiunilor umane. Despre unele am mai vorbit şi altădată, dar lista e deschisă şi în curs de îmbogăţire: cuprinde imagini ale devierii de la normalitate şi de la sănătatea mentală (a deraia, a sări de pe şine), ale acţiunilor cotidiene (a băga în marşarier "a se retrage", a călca acceleraţia "a se grăbi", a trage pe dreapta "a se culca", a-şi face plinul "a mînca, a bea") sau ale situaţiilor de criză (a fi în pană, a rămîne pe jantă). În noile inventare de argou contemporan (123urban.ro, dictionarurban.ro) sînt înregistrate şi verbul a parca, cu mai multe sensuri figurate, precum şi expresia a sta parcat "a sta liniştit, a rămâne calm": "Stai parcat mă, e de-al nostru!". Corpul uman poate fi transpus în metafore tehnice (în special automobilistice): întregul e o caroserie, căreia i se adaugă un motor "inimă", faruri "ochi" etc.; băutura e motorină, benzină, carburant. În fine, de la maşină ajungem la şofer, unul dintre prototipurile umanităţii, în gîndirea populară: cel mai tare din parcare.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara