Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Critica ediţiilor:
Opere de A. I. Odobescu (II) de G. Pienescu


Temele concrete propuse de Tudor Vianu reflecţiei şi discuţiilor în după-amiezile următoare ale toamnei odobesciene din 1961 au fost proiectul ediţiei şi prefaţa textologică. El dorea ca şi proiectul şi prefaţa să fie redactate până la finele anului, pentru că aşa se angajase faţă de Al. Graur, directorul Editurii Academiei. Eu l-am contrariat - pentru prima oară în colaborarea noastră la primul volum al ediţiei -, demonstrându-i, în câteva întâlniri de după-amiază, că respectarea angajamentului pe care şi-l luase nu era posibilă pentru că nu ne puteam întemeia, în alcătuirea proiectului (structura, cuprinsul ediţiei, cuprinsul volumelor şi gruparea ori succesiunea textelor), aşa cum făcusem în anii 1953-1954, când pregătisem ediţia de "opere" apărută la E.S.P.L.A. în 1955, pe Bibliografia scrierilor lui Odobescu (publicată de Al. Iordan în Convorbiri literare, nr. 7-9, iulie-septembrie 1934), pe care şi atunci o corectasem şi o împlinisem, în măsura posibilităţilor şi a exigenţelor. în cele din urmă, am reuşit să-l conving pe profesor că este absolut necesar să-mi fac propria-mi bibliografie odobesciană, incluzând şi textele inedite publicate postum şi, de bună seamă, toate textele din arhiva de manuscrise ale lui Odobescu de la Biblioteca Academiei Române (inclusiv scrisorile), că numai după parcurgerea, fie şi în diagonală, a tuturor textelor odobesciene, unele din ele niciodată citite până atunci, vom putea stabili proiectul, structura, cuprinsul ediţiei şi cuprinsul volumelor ediţiei, ultimele două putând fi modificate în raport de găsirea unor mai bune asocieri textuale decât cele iniţiale. După trei luni de scotociri, am pus pe biroul profesorului o cutie cu fişe conţinând scrisele lui Odobescu antume (autografe şi tipărituri) şi cele publicate postum. Pritocindu-le timp de câteva după-amieze, am ajuns la un proiect de ediţie în cincisprezece volume, ce urmau să cuprindă toate textele odobesciene grupate după structura ediţiei de autor Scrieri literare şi istorice (Bucureşti, Editura Librăriei Socec & Comp., 1887)1. Capitolele din ediţia menţionată rămâneau cu aceleaşi structuri, ordinea textelor rămânea aceeaşi, cronologică, doar cuprinsul fiecărui capitol se modifica, întrucât în fiecare urmau să fie introduse textele cu aceeaşi temă sau apropiate tematic, care nu fuseseră incluse în ediţia de autor citată. Aşa, de exemplu, capitolul V - Arheologie preistorică din Scrieri literare şi istorice - urma să fie dezvoltat cu toate articolele, comunicările, studiile etc. pe teme de arheologie, publicate antum sau postum şi, bineînţeles, cu Tezaurul de la Pietroasa, iar în capitolul IX - Istorie contimporană - urmau să fie incluse toate articolele politice, cvasi-necunoscute, ale lui Alexandru Odobescu, scrise cu multă cumpătare clasică şi cu deosebită eleganţă, publicate mai cu seamă în Românul şi în Epoca. Fireşte, ediţia urma să se încheie cu un tom de addenda et corrigenda, după apariţia unui volum conţinând cuveniţii indici de materii şi de nume proprii.

Am crezut atunci, la finele anului 1962, când am predat editurii proiectul, propunând să fie inclus între cuvântul introductiv al lui Tudor Vianu şi nota asupra ediţiei, şi cred şi acum că proiectul pe care îl elaborasem era cel mai potrivit structurii operei odobesciene. De ce fac această precizare şi de ce am făcut scurtul istoric al ediţiei, de fapt al primului volum al ediţiei? Nu din plăcerea de a "tinde poveştile pre larg", ci - repet - pentru că toate aceste preliminarii se vor împleti cu câteva circumstanţe şi întâmplări ciudate (le numesc deocamdată aşa), dar de fapt banale, întrucât, din păcate, sunt obişnuite şi specifice unui anumit tip de mentalitate intelectuală românească. Sau, mai bine zis, unui anumit tip de mentalitate pseudo-intelectuală, promovată de activiştii obraznici ai impostorlâcului. Acestor activişti li se datoreşte neincluderea proiectului la locul cuvenit din volumul întîi, dispariţia lui fără urmă şi tot ei sunt cei ce au refuzat, la insistenţele mele, ale mele îndeosebi, să-mi ofere vreo justificare alta în afară de refuzul de a-mi oferi vreo justificare. Lui Al. Graur - fie-i ţărâna uşoară ori grea, după cum şi-a pregătit-o el să-i fie -, pe care l-am vizitat de două ori, rugându-l să intervină pentru a întrerupe acel refuz mut, mi s-a părut că nici nu-i pasă de soarta ediţiei supravegheate de Tudor Vianu şi că lasă totul pe seama redacţiei. Iar redacţia - o "tovarăşă" cu spate lat la Scânteia -, după cum se manifesta şi părea că ar discuta, nu cred să fi ştiut şi să fi gândit cât de cât dificultăţile elaborării unor norme de stabilire corectă a textelor şi variantelor din opera unui scriitor vieţuind între anii 1848 şi 1900. Impresia cu care m-am ales din această "colaborare" a fost una de ură (de clasă?) mocnită şi comprimată a redactricei, pe care, din păcate, viitorul mi-a confirmat-o.

(va urma)




_________
1) Al cărei titlu, cu substantivul nearticulat, poate că indica o intenţie antologică sau, pur şi simplu, o renunţare bruscă la intenţia de a-şi publica scrierile, deci toate scrierile literare şi istorice.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara