Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica Pesimistei:
Paraskevidekatriaphobia de Ioana Pârvulescu

Le propun, iată, public, colegilor mei de la România literară, o temă pentru viitoarea noastră dezbatere de la Clubul Prometheus: Rubrica săptămânală, cu toate implicaţiile ei. Cred că toţi "rubricarzii" de la revistele culturale ar avea ceva de povestit. În ce mă priveşte, după ce m-am delectat, timp de un an-doi, cu o rubrică fără periodicitate strictă, Neconvenţionale, tentantă prin marea ei libertate, am trecut la disciplina şi stresul pe care le implică scrisul la 7 zile, indiferent de anotimp, stare de spirit sau de sănătate, evenimente personale, oboseală, lene, presiune atmosferică sau poftă de scris. Prima rubrică săptămânală pe care am ţinut-o a fost Cronica literară. Pentru că am început-o imediat după domnul Nicolae Manolescu, campionul absolut al titularilor de rubrici, m-am mirat cât de repede şi-au cârmit o mulţime de autori dedicaţiile şi cărţile către mine (îi admiram mai mult pe cei care continuau să i le dea criticului en titre), astfel încât primeam vreo duzină de volume pe săptămână, din care numai un titlu era ales. Problema principală era aşadar de afinitate electivă, dar uneori interveneau situaţii perturbatoare: când n-aveam timp să citesc un roman sau o carte "grea", alegeam un volum subţire (eventual subţire la figurat) de poezie. Literatura se răzbună însă când nu-i acorzi toată energia: mi-am format convingerea că timpul petrecut cu cititul unei cărţi este invers proporţional cu timpul şi efortul scrierii cronicii. Ca la toate lucrurile importante ale vieţii, cred, calea uşoară devine, cumva, cea mai grea şi mai frustrantă şi calea grea se dovedeşte câştigătoare. Am trecut apoi la rubrici tematice care aveau avantajul că-ţi puneau la dispoziţie un breviar de teme posibile, nu trebuia decât să întinzi mâna ca să dai peste subiect. Iar acum am ajuns la tabletele acestea optimiste sau pesimiste, după caz, fără nici un fel de restricţii. Pare simplu, dar există şi aici o problemă spinoasă, şi anume "ideea". În genere, ziua de duminică este dedicată stabilirii subiectului sau, mai bine zis, este stricată de căutarea subiectului, iar dimineaţa de luni este, cu ochii pe ceas, acaparată de scrierea textului. I-am invidiat întotdeauna pe cei care au articolul gata înainte de a le ajunge cuţitul la os şi cred că în toţi aceşti ani pot număra pe degetele de la o mână de câte ori mi-am scris textul, confortabil, cu câteva zile mai devreme. (Numai domnul Z. Ornea era mereu asigurat pe câteva numere înainte şi îl admiram cu toţii pentru asta). Am încercat la un moment dat să-mi fac "o bancă de date", cu subiectele care mi se par bune de dezvoltat în rubrică şi cu câteva idei principale, dar n-a funcţionat, fiindcă atunci când le revedeam după un interval de timp nu mă mai îndemnau la scris sau, pentru că n-am putut lucra niciodată cu fişe, nu mai înţelegeam nimic din notele mele telegrafice. Constat că mi-au rămas, până la urmă, două posibilităţi: descoperirea că un subiect pe care îl ştiu de mult e demn de atenţie sau, mai rar, varianta coup de foudre. Astăzi - o dimineaţă de luni, fireşte - , mi se întâmplă pentru prima dată să mă aflu în ambele situaţii deodată. Scriu cronica la un subiect care e o veche cunoştinţă de-a mea, l-am mai abordat, superstiţiile, dar sub efectul unui coup de foudre pe care l-am simţit pentru cuvântul paraskevidekatriaphobia, pe care l-am întâlnit de curând pentru prima dată. Zilele trecute, cineva mi-a adus, intrigat, un fluturaş primit în cutia poştală. Era de la o biserică şi conţinea sfaturi şi interdicţii pentru păcătoşii de noi, sub forma unor întrebări culpabilizatoare, dintre care unele aveau o certă valoare educativă, dar altele erau atât de anacronice încât nu puteai să-ţi crezi ochilor. Citez, pe sărite: "Ai practicat sau încă mai practici yoga, meditaţie trnscendentală sau sporturi orientale (karate...)? Ai folosit mijloace de contracepţie? Nu faci semnul crucii când treci pe lângă biserici sau când eşti invitat la masă? Poate ai ascultat muzică incitantă (rock, satanistă şsunt puse pe acelaşi plan, n.m.ţ) sau ai fost la petreceri în zilele de post? Sau poate ai citit cărţi imorale sau ai vizionat imagini indecente, obscene? Sau poate te-ai îmbrăcat luxos, extravagant, te-ai fardat şi ai cheltuit mult pentru cosmetice?" Bănuiesc că orice om care trăieşte în secolul 21 nu poate să răspundă, la aproape toate aceste întrebări, decât da. M-am gândit că, cine ştie, sfaturile subiacente or fi destinate vieţii monahale, deşi fluturaşul nu preciza asta, dar e greu de imaginat o mănăstire în care călugării fac karate sau ascultă rock, iar măicuţele sunt îmbrăcate extravagant şi cheltuiesc bani pe cosmetice. Şi, în fine, chestiunea la care voiam să ajung: "Crezi în superstiţii?" Iată o întrebare prost formulată, pentru că toată lumea va tinde să spună nu. Dacă ar fi fost pusă altfel: "Eşti superstiţios?" sau "Ai superstiţii?" onestitatea ar fi împiedicat un răspuns negativ. Religia şi ştiinţa, fiecare cu mijloacele ei, s-au străduit dintotdeauna să alunge eresurile din mintea şi comportamentul omului, fără să reuşească. Nici iluminiştii şi nici pozitivii oameni de secol 19, care au privilegiat spiritul ştiinţific ca nimeni alţii (dar, pe de altă parte, acceptau spiritismul!) nu au atins această performanţă. Doza de iraţional din fiecare dintre noi îşi spune cuvântul şi, câtă vreme nu ne sunt lămurite toate rosturile existenţei, câtă vreme mai există mistere esenţiale, o lume fără superstiţii e greu de închipuit. Paraskevidekatriaphobia, adică teama de vineri 13, este numai una dintre cele mai vechi şi mai persistente. Tot ce aduce ghinion: întorsul din drum, plecatul din casă cu piciorul stâng (sau la actori, categorie dintre cele mai superstiţioase, din cauza presiunii psihologice dintr-un spectacol, intratul în scenă cu stângul), întâlnirea cu un popă, sarea vărsată, spartul unei oglinzi, pisica neagră care-ţi taie calea, totul este evitat sau luat în seamă măcar în momentele cele mai riscante ale vieţii, examene, călătorii, căsătorii, procese etc. Iar ce aduce noroc, vorba lui Bohr, se zice că te ajută chiar dacă nu crezi în aşa ceva: potcoava, ieşitul înainte "cu plin", trifoiul cu patru foi, hornarul şi câte altele. Uneori oamenii au răsturnat superstiţia, fără s-o abandoneze însă. Cei mai mulţi dintre cei născuţi pe 13, spun că cifra le aduce noroc, deşi nu se ştie dacă ghinionul nostru fundamental, al tuturor, nu e tocmai că ne-am născut. Se pare că între 17 şi 21 de milioane de americani îşi schimbă şi astăzi planurile în ziua de vineri 13: nu se urcă în avion, anulează întâlniri de afaceri sau alte proiecte importante, preferă să stea acasă (apud Atul Gawande, Complications, Metropolitan Books, Henry Holt and Company, New York, 2002, p.112). Am arătat în altă parte că fiecare din aceste semnale bune sau rele are o explicaţie antropologică-sociologică-psihologică şi că oameni dintre cei mai raţionali au acceptat până la urmă convieţuirea paşnică alături de una sau alta dintre superstiţii. Experienţa, teama şi imaginaţia colaborează la menţinerea lor. Sunt câteva funcţii ale superstiţiei, care îi explică rezistenţa în timp. Una este cea apotropaică, adică de apărare împotriva răului, care dă seama şi de etimologia cuvântului: latinescul superstitio vine, după cât se pare din superstes, "supravieţuitor", cuvânt care îi desemna pe cei care împlineau ritualuri pentru ca urmaşii lor să supravieţuiască. Alta este funcţia de divinaţie (horoscopul, astrologia), fiindcă mai toată lumea vrea să ştie la ce să se aştepte în viitor, ca să se pregătească. Alta este semiotică, un efort de interpretare a semnelor, aşa cum fac, la urma urmei, şi o serie de personaje literare dintre cele mai respectabile, de la franciscanul Guglielmo din Numele trandafirului până la Vitoria Lipan sau Kesarion Breb. Şi, în fine, cea care îmi place cel mai mult, şi de dragul căreia m-am oprit la paraskevidekatriaphobia: funcţia poetică. O lume lipsită total de superstiţii şi de toate acele înfiorări care gravitează în jurul lor ar fi din cale afară de prozaică.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara