Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Lecturi:
Parfumuri vechi de carte de Iulia Iarca

"Ce se citea la noi cu secole în urmă? Reconstituirea unei vechi biblioteci aruncă, implicit, un fascicul de lumină asupra civilizaţiei medievale româneşti, depozitară a unor resurse nefructificate încă integral. O bibliotecă poate reflecta fidel mentalitatea unei întregi epoci, dar şi personalitatea unui colecţionar, după cum filele îngălbenite de vreme au supravieţuit pe rafturi într-un memorial sui-generis. Un jurnal de lectură insolit, a cărui devoalare induce cititorului de azi veritabile delicii bibliofile". Iată promisiunea pe care Eugen Pavel o face în introducerea cărţii-studiu Între filologie şi bibliofilie, apărută de curând la Editura Biblioteca Apostrof din Cluj. Un asemenea demaraj îşi seduce imediat cititorul. Dar îşi onorează, oare, Eugen Pavel promisiunea? Răspunsul este şi da, şi - în acelaşi timp - nu. Pe de-o parte suntem cuceriţi pentru că, dincolo de precizia ştiinţifică şi riguroasă cu care îşi expune datele, de o importanţă considerabilă în domeniul lor, vocea eseistică este fermecătoare şi personală în argumentarea istorico-literară. Iar aceasta fiindcă reuşeşte să evite ariditatea unei obişnuite lucrări de cercetare în domeniul limbii şi literaturii vechi româneşti. Pe de altă parte, însă, avem de-a face mai puţin cu un jurnal de lectură, cât cu o adevărată operă de cercetare. Un studiu minuţios şi pasionat al ceasloavelor prăfuite, al literaturii vechi, al primelor forme de limbă literară.
Astfel, volumul conţine trei eseuri fără o legătură tematică directă între ele, ceea ce le conferă o prospeţime individuală. Eseuri care aduc informaţii importante pentru bibliografia veche românească cum este - în primul rând - descoperirea unei cărţi neştiute din vasta bibliotecă a lui Constantin Cantacuzino (colecţie considerată cea mai vastă din Europa Orientală a secolului al XVII-lea) : o elegantă ediţie în limba latină din Toma d'Aquino apărută în 1645 purtând un titlu amplu, după moda vremii - "Sancti / Thomae / Aquinatis / doctoris angelici / ordinis praedicatorum. / Commentarii / in octo libros politicorum / Aristotelis. [...]. Într-un al doilea rând, Eugen Pavel completează cu şapte titluri noi şi cu adnotări precise ale altor lucrări vechi româneşti, cu acelaşi entuziasm al recuperatorului. Pe parcursul cărţii, atât filologul (în special), cât şi bibliofilul (în general) vor descoperi odată cu însemnările manuscrise făcute de micii cronicari de demult pe marginea paginilor îngălbenite de carte veche "tot ceea ce este legat într-un fel de impactul cărţii, de păstrarea şi trasmiterea ei intactă peste ani, dar şi întâmplările la care au asistat, deseori neputincioşi, evenimente sau cataclisme naturale, fapte ieşite din comun sau, dimpotrivă, insignifiante, care nu pot fi însă date uitării."(pag. 49-50). Şi în ultimul rând - din punctul de vedere al organizării structurale a lucrării -, însă cu o mai mare autoritate sentenţioasă a vocii, Eugen Pavel clarifică multe dintre disputele care privesc Biblia lui Samuil Micu de la 1795, cum ar fi chestiunile legate de eventualul plagiat şi de întâietatea valorică a versiunii anterioare. Cercetătorul demonstrează pe text, cu izvoare variate bine puse în lumină, că versiunea Bibliei de la Blaj este independentă de cea din 1688 de la Bucureşti, şi chiar mai precisă decât aceasta. Facsimilele câtorva pagini ale cărţilor vechi sunt plasate la finalul cărţii, pentru evidenţierea suplimentară a celor deja expuse şi, mai ales, pentru deliciul vizual - de neocolit, totuşi - al cititorului.
Altfel spus, volumul Între filologie şi bibliofilie este în mod esenţial o lucrare ştiinţifică. Cu un discurs argumentat, cu siguranţa dată de legitimitatea informaţiilor, cu judicioasele exemple textuale şi lingvistice şi cu o bogată bibliografie de specialitate pe care o induce sistematic în numeroasele note de subsol, Eugen Pavel îşi convinge fără vreo dificultate cititorul. Desigur, am în vedere cititorul avizat. Adică pe acela care a fost deja iniţiat în rafinamentul parfumurilor grele, de "carte bătrână" şi pentru care fiecare detaliu de prezentare, fiecare descoperire şi recuperare din îndepărtate vremuri îi apropie o bucată vie de cultură.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara