Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cartea Românească:
Pas în doi de Daniel Cristea-Enache

Traian Ştef, Poemul de dragoste, cu ilustraţ ii de Viorel Simulov, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016, 114 pag.

În Poemul de dragoste, Traian Ştef recompune liric nu atît anatomia unui sentiment, cît vitalitatea pe care iubirea o oferă celor care nu o refuză. Aproape întreg volumul (excepţie face Poemul de familie, mai amplu, din final, demarcat în sumar) este scris din perspectiva unui îndrăgostit puţintel burghez şi comod, aflat la o vîrstă coaptă şi care ştie ce spune cînd face invocaţii lirice iubitei. Înflăcărarea adolescentină şi elanul maximalist al tinereţii sînt dintr-un alt scenariu poematic: ele presupun sau implică exagerarea şi intensificarea, metafora izbitoare, hiperbola. La Ştef, dimpotrivă, discursul e „călduţ” şi molcom, perfect controlat artistic, punctînd cu fineţe conturul unei experienţe de viaţă. Autorul îşi „conţine” protagonistul, iar acesta îşi asumă propriul rol. E drept că apare şi un daimon al dragostei, la un moment dat (este chiar titlul unui poem), care e un fel de dublu al bărbatului îndrăgostit şi îi face acestuia nefăcute: „Cînd mestec dumicatul/ Cu saliva ta se amestecă/ Cînd iubesc/ Sperma ta trece în corpul femeii (...)/ Ficatul tău îşi varsă fierea/ În stomacul meu”. Însă asemenea versuri, de o concreteţe mai puţin fericită, nu sînt reprezentative pentru lirismul subtil şi rafinat al lui Ştef. Autorul şi-a organizat volumul ca un ansamblu în care textele se completează şi îşi răspund. Poemele sînt în acord stilistic şi au o coeziune „tematică” de parcă ar dubla, la nivelul textului, armonia cuplului de îndrăgostiţi. Poveste asta şi face: îi aduce pe cei doi la a citi „mai departe”, la a fi „în aceeaşi poveste”. Dragostea duce la estomparea realului. Printr-un efect de trompe l’oeil, ninsoarea „de afară” va completa fericit interiorul cu „ceaiul cald şi plapuma uşoară” al celor doi îndrăgostiţi: „Pe drum o ninsoare neaşteptată/ M-a prins/ Numai bună/ De intrat într-o poveste de iarnă/ Ca într-o lume postumă/ Lasă-mă astăzi/ Să-mi aleg ceaiul/ Din altă cutie/ Mov mai aromat oriental/ În loc de lumînare/ Puţin lemn de santal/ Noi amîndoi/ Şi ceaiul cald şi plapuma uşoară/ Aşteptînd ninsoarea de afară/ Să intre răcoroasă/ Pe fereastră/ Şi noi să citim mai departe/ Din aceeaşi carte/ Să fim în aceeaşi poveste/ Care nu ne părăseşte/ Şi nici nu ne arată/ Urmarea toată/ Numai clipa clipita/ În care îngerul îşi înmoaie aripa”. E o stare de bine în aceste versuri, succedate fără descripţie realistă, printr-o esenţializare simbolică ea însăşi suportabilă. Nimic, din exteriorul cotidian sau din simbolistica „grea” a istoriilor de dragoste, nu apasă asupra acestei întîlniri care e atît de frumoasă, încît pare neverosimilă, ireală. Un ceai „mai aromat”, puţin lemn de santal, plapuma „uşoară” şi noi „amîndoi”: iată o poveste de o obscenă fericire a cuplului. Diferit este, cum spuneam, Poemul de familie din final, compus din unsprezece părţi şi ancorat în amintiri mai degrabă dureroase. Dar chiar şi aici, într-un scenariu, modificat, de experienţă acumulată a suferinţei, privirea poetului nu se încarcă de urîtul existenţial, nu-l reţine. Partea a treia face indirect un portret de „maică bună”, iar femeia şi starea de plenitudine creată de ea par că nu mai pot dispărea niciodată. Singurătatea celui încă viu este plină de această prezenţă binefăcătoare a maicii bune. Versurile sînt aparte de cele din restul volumului şi pregnante: „Nimeni n-a umblat aşa prin căldare/ Cu mîna goală/ Zdrobind cartofii fierţi în coajă/ Să treacă printre degete/ O chem să-mi umble puţin prin inimă/ Şi o strînge cît un fîlfîit/ Pe vatră rămîn urme/ Cu nodulul acela reumatic/ De la degetul mare/ Şi focul se aprinde cîteodată singur/ Mîncarea e potrivită de sare/ În preajmă numai calm şi singurătate/ Ea e aceea din vis care cîntă”.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara