Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Prepeleac:
Peştele siberian, Hotel Rossia de Constantin Ţoiu

(Prima însemnare, brută, după care au fost prelucrate notele apărute mai demult în R.l. şi în Memorii).

...Perechi de tineri căsătoriţi vin la mormântul eroului necunoscut de sub Kremlin şi se fotografiază. Ideea lor de a veni în pragul unei existenţe în comun - pe care şi-o doresc fericită - de a veni, anume, în acest loc funebru, la urma urmei, şi de a-şi încredinţa viitorul unui trecut eroic, dar nu numai...

Ei pleacă apoi în Volgile lor de tip nou, care pe radiator, poartă păpuşi de celuloid mari legate, ca o emblemă a naşterii, un copil de plastic pe care iubirea rusă îl va face viu; ...ceva păgân, primitiv, - Madona cu pruncul, dar aici doar pruncul răstignit pe radiatorul unei Volgi de tip nou - taxiuri pe care şoferii ruşi le gonesc nebuneşte ca pe front sub bombardament în linia a întâia, - războiul în anii şaptezeci fiind pretutindeni prezent; nu s-au şters de tot imaginile războiului, contactul cu nemţii, adversari atât de tehnici, de la care au învăţat ceva şi pe care acum ei îi imită, în virtutea legii ce vrea ca doi adversari să împrumute unul de la altul ce are mai bun celălalt; ori ce-i lipsi până atunci...

Aşadar, păpuşi blonde ca rusoaicele, agăţate cu braţele întinse pe radiatorul maşinii, în spaţiul setos de viteză...

*

Femeia, "dijurnaia", camerista de la Hotelul Rossia primind peştii siberieni aduşi de Gabi Dimisianu şi de mine împreună din îndelungata noastră călătorie prin Siberia,... peştii îngheţaţi cu care nu avem ce face,... şi îi dăruim,... i-i dăm acestei rusoaice bătrâne cumsecade care îi primeşte, primeşte de la noi ştiucile mari, buştenii aceia afumaţi pe care abia i-am cărat din Siberia; ...dar, la început, rusoaica nu le ia, ştiucile mari crezând că nu i se cuvin, ci ia aşa doi-trei peştişori numai, mici-mici, plutind în nişte borcane; ...apoi când Gabi strigă în ruseşte vsio!... vsio!, adică, totul este al ei, - ca şi ştiucile enorme, unsuroase, femeii nu-i vine să creadă că doi prinţi preschimbaţi în pescari le aduc peştii ăia din poveşti...

Eu şi Gabi, suntem doi prinţi mascaţi, în pescari. Făcusem minunea aceasta, - când îşi dă seama că asta era realitatea - nu viaţa sovietică, care e doar amăgire; ...când înţelege acest lucru, înhaţă la iuţeală cei patru monştri de ştiuci, nu cumva, să ne răzgândim, să fie numai un vis al rusoaicei ce a trăit revoluţia lor şi războiul lor,... şi dispare cu pachetele grele de realitate.

Psihologie de asediu. Foame de asediu. Miracol... de asediaţi norocoşi...

Cazaţi în aceeaşi cameră, peste nici un ceas, rusoaica vine la noi cu două sifoane mari în plase de metal, o noutate pe atunci, şi ni le oferă în schimb, - toată lumea se dă în vânt după ele...

Primim cu recunoştinţă sifoanele... Pe urmă, această femeie uzată, care a trăit câteva perioade de foamete istorică, ne aduce blânâi proaspete de la cofetăria hotelului, unde este angajată o nepoată, şi vrea să ne şi înveţe ruseşte.

Dimisianu ştie ceva: nu el a strigat vsio - adică totul! când i-a spus rusoaicei să ia tot peştele împachetat?...

Mai rămân eu, care trebuie să spun cum se zice în ruseşte la cheie, - pentru cheia camerei, la nevoie.

Ea întinde spre mine cheia şi silabiseşte ca la şcoală, răsfăţându-se... şăgalnică:

- Iată clucik... uite cheia!...

Eu zic ce zice, dar nu corect.

Ea repetă râzând şi mai tare.

Eu îi arăt numărul cheii de care am nevoie.

Ea spune Niet, niet - pa ruski!... - şi nu-mi dă cheia până ce nu repet clar cuvântul rusesc, - este modul ei de a mă răsplăti, dar care are, - ca totul aici, - aerul unei teribile constrângeri afectuoase.

(Textul princeps)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara