Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
Poemul si Scrisoarea de Constanţa Buzea

Nu sunteţi o începătoare, stilul vă divulgă o activitate literară ce pare să fi sporit în timp" - cu aceste cuvinte, nu demult, încheiam răspunsul meu, aici, rugându-vă să ne trimiteţi veşti şi date despre dvs. Aţi făcut-o cu încredere şi detaşare, într-o scrisoare convingătoare lângă care aţi pus, câteva poeme şi o proză scurtă, pe care le apreciez la fel de mult ca şi pe cele dintâi şi voi încerca, pe rând, în funcţie de spaţiu, să vi le public, pentru ca debutul în revista noastră să se facă vizibil cu adevărat. Iată întâi scrisoarea: "Sunt bucureşteancă, dar trăiesc mai mult la ţară. Am patru copii: doi băieţi (19 şi 21 ani) studenţi la arte plastice şi două fete (11 şi 13 ani). Soţul meu este artist plastic profesionist. C.V.-ul meu literar se rezumă la două-trei evenimente: în 2004 am luat marele premiu la concursul naţional V. Voiculescu, iar în 2005 am avut bucuria de a mă număra printre câştigătorii unui concurs desfăşurat la Londra, alături de scriitori consacraţi, cu volume publicate, din toată lumea. Lucrarea mea, Viaţă Heracleică, proză cu tente filozofice pe care am tradus-o în engleză, a fost foarte apreciată. Domnul Simon Marlow, preşedintele juriului, mi-a trimis o scrisoare prin care mă anunţa că juriul a fost impresionat de forţa textului şi că le-a trebuit destul de mult timp ca s-o analizeze. Această lucrare a fost publicată în Anglia alături de fragmente ale celorlalte cărţi laureate. M-am prezentat cu un volum de proză la Buzău, pentru publicare, am obţinut locul I, sunt şi acum pe listă cu vreo 800 lei alocaţi, dar e o pistă relativ moartă. Acelaşi volum, Presiunea vidului, l-am depus anul trecut la Humanitas, unde a trecut de toate comisiile dumnealor, şi am ajuns să discut despre publicarea lui cu domnişoara care se ocupa de aşa ceva, dar, în final, mi-am retras manuscrisul, fără să aibă loc nici o neînţelegere. Excluzând anumite traduceri sporadice din engleză, franceză, spaniolă, italiană, în reviste obscure tip Logos, şi alte apariţii întâmplătoare, consider că poemele publicate de dumneavoastră constituie de fapt debutul meu literar. Am avut marea şansă de a nu publica de la 20 de ani şi a nu rămâne astfel cu ideea că tot ce zboară... e literatură (ca şi pe aceea de a primi confirmări impresionante ori de câte ori am scos nasul în lumea literară. Am putut să scriu pe îndelete, toată maculatura de care era nevoie ca să mă eliberez de angoasa figurilor de stil, să-mi purific forma şi să-mi exploatez fondul. Sună un pic didactic, nu? Mai precis: autodidactic. Vă mai trimit câteva poezii, zic eu destul de substanţiale, şi o proză scurtă (de probă). Fac parte dintre cei care au înţeles de ce Samuel Beckett, irlandezul ghem-de-riduri, a cheltuit atât de repede Nobelul: prietenul fără palton, cel fără adăpost, sunt beneficiarii legitimi ai celor care, în acest domeniu, din motive bizare, sparg gheaţa. în loc de C. V. a ieşit un Auto da Fe: mea culpa." Mulţumesc pentru fotografie, care rămâne pentru data viitoare. Proza mi s-a părut excelentă, dură, cu numai mici amendări de limbaj pe alocuri. Iar la poeme, mi se pare important să vă spun că rarele rime pe care le-am detectat nu sunt de apreciat, aşa că mai bine le-aţi evita.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara