Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Cartea Straina:
Poetul/omul Paul Celan de Andreea Deciu


În eleganta şi de-acum bine încetăţenita sa tradiţie cosmopolită, editura ieşeană Polirom a publicat de curînd, împreună cu Hartung-Gorre şi Editions Suger, un volum îngrijit de profesorul Andrei Corbea-Hoişie şi dedicat lui Paul Celan. Cartea reuneşte textele conferinţelor prezentate de specialişti din întreaga lume în opera celaniană, cu prilejul colocviului "Paul Celan. Biographie und Interpretation/Biographie et interprétation", care a avut loc la Paris, între 11 şi 12 octombrie 1999. De obicei sînt mai degrabă mefientă faţă de volumele tip "proceedings" sau "acte", pentru că o conferinţă sau un simpozion sînt inevitabil situate, legate de un context comunicaţional, de contingent, ceea ce le face să pară prea orale şi informale (sau dimpotrivă prea formale) cînd apar în formă scrisă. Volumul îngrijit de Andrei Corbea-Hoişie nu face însă parte dintr-o asemenea categorie. Fiecare text este un studiu valoros, care circulă fără pierderi de la elocinţa orală la persuasiunea scrisă. În întregimea sa această carte dă naştere unei adevărate efervescenţe de idei, fiind un strălucitor colage de analize aplicate la poemele lui Celan, reflecţii de teorie literară, evocare a personajului Celan, investigaţii de istorie şi critică literară nutrite la cele mai noi şi interesante idei din gîndirea contemporană. Cititorii care vor avea posibilitatea lingvistică (textele sînt în franceză şi germană) de a citi această carte îi datorează recunoştinţă profesorului Hoişie, pentru ideea sa de a publica aceste texte şi la o editură românească. Iar pentru viitor, şi de dragul deschiderii conversaţiei, nu ştiu dacă nu ar merita ca acelaşi volum să fie tradus integral în româneşte.
Se ştie că peste ocean Paul Celan reprezintă, în materie de poezie, "revelaţia" ultimilor ani, poate nu doar pentru poezia sa, ci şi pentru misteriosul lor autor. În Europa fascinaţia faţă de opera şi viaţa sa e mai veche, dar cu toate acestea avem încă mai multe întrebări despre Celan, decît răspunsuri. Iudaismul lui Celan, tulburările sale psihice, legătura cu limba şi cultura româna, "slavismul" său - acestea sînt reperele generice ale grelei misiuni cu care se confruntă biografii scriitorului. Dar nu numai biografii, ci şi criticii literari. Tema care stă la temelia tuturor contribuţiilor la colocviul Celan este următoarea: accesul la poezia lui Celan depinde de o cunoaştere şi înţelegere a vieţii sale. Fiecare dintre cercetătorii prezenţi în volum se străduieşte să pledeze convingător în favoarea acestei idei: cum era şi normal, unii reuşesc în mai mare măsură decît alţii. Să notăm însă, cum o face şi Andrei Corbea-Hoişie în prefaţa sa, că ideea în sine - stabilirea unei legături cauzale viaţă-operă - e o blasfemie sau aberaţie din perspectiva anumitor şcoli teoretice. Structuralismul, de pildă, abhoră asimilarea actului creator şi a creaţiei în accidentalul existenţei, reducerea artei la istorie. Pornind de la premisa unei legături între biografie şi interpretare, volumul de faţă nu mizează totuşi pe cartea simplă (şi simplistă) a corespondenţei autor-individ. Impresia mea, după lectura eseurilor, este că principalul lor merit constă tocmai în faptul că problematizează însuşi conceptul de autor, cu aplicaţie la Paul Celan. Problema e în ce măsură o asemenea problematizare e general valabilă, sau dimpotrivă, legitimă numai în cazul poetului german.
În prefaţă, profesorul Hoişie observă că tabuul biografist e ridicat (cel puţin în cazul lui Celan) odată cu lansarea unor abordări ale operei sale orientate hermeneutic, şi prin urmare cu ambiţii "holiste", care în mod inevitabil aliniază textul la context. A găsi însă potrivirea exactă, corectă şi eficientă, între biografie şi interpretare literară, rămîne o chestiune dificilă, pentru care nu există soluţii sau norme uşor de urmat. De atfel, e interesant de observat cum autorii textelor incluse în volum simt o obligaţie implicită de a-şi justifica demersul, de a demonstra că într-adevăr există o punte de acces către opera lui Celan dinspre istoria vieţii sale. Din păcate, pe lîngă faptul că zăbovim încă îndelung în faţa unora dintre versurile sale, căutîndu-le sensul, ştim prea puţine şi despre individul Paul Celan. Dar indiferent cît de sărace sau bogate ar fi biografiile celaniene, întrebarea "inteligentă şi acut actuală" (cum o numeşte Andrei Corbea-Hoişie) este: Ce trebuie să ştim ca să înţelegem? Pînă la urmă, însăşi alianţa biografie-interpretare se reduce la o chestiune de metodologie hermeneutică.
Cartea oferă diverse răspunsuri la această întrebare. Rezum, din lipsă de spaţiu, doar două, care mi s-au părut mai interesante, nu doar ca propunere teoretică, ci şi prin pathosul lor, dacă pot apela la un termen retoric. Regretatul Ovid Crohmălniceanu evocă un episod straniu şi tulburător, al revederii sale cu Paul Celan, la Paris, în 1966. Către finalul unei seri agreabile, petrecute în compania Georgetei Horodincă şi a poetului André du Bouchet, Celan l-a întrebat, din senin, dacă ştie ceva despre soarta unui oarecare "tovarăş Buican". Spun "oarecare", deşi e limpede că la vremea lui acest Buican fusese un personaj notoriu, comunist entuziast, redactor la Scînteia şi apoi la Contemporanul, de altminteri om muncitor şi cu principii morale, nu clasica jigodie stalinist-leninistă. Buican, însă, îl detestase pe Celan, fiind unul dintre cei mai aprigi persecutori ai săi în perioada românească a biografiei poetului. Natural, prin urmare, ca Ovid Crohmălniceanu să-i comunice lui Celan vestea internării "tovarăşului Buican" într-un azil de nebuni în ultima parte a vieţii, cu oarece răceală, dacă nu chiar cinism. Se pare, însă, că pe Celan l-a deranjat tonul lui Crohmălniceanu, într-o asemenea măsură încît agreabila serată s-a încheiat brusc şi glacial de partea gazdei. Cum se explică faptul că Paul Celan a fost supărat de lipsa de simpatie sau compasiune dovedită de relatarea lui Crohmălniceanu, acolo unde personajul în cauză fusese cel mai răuvoitor persecutor al său? Explicaţia lui Crohmălniceanu trimite la tulburările nervoase ale lui Celan însuşi, încă prea puţin cunoscute biografilor săi. Simţea Celan o alianţă stranie între sine şi persecutorul său, şi acesta din urmă devenit pînă la urmă victimă, a propriilor sale umbre? Dosarul medical al lui Celan trebuie scos la iveală, el trebuie studiat şi cunoscut, insistă Crohmălniceanu, căci numai aşa vom înţelege misterele acestui om, şi apoi şi enigmele poeziei sale.
E impresionantă, în evocarea regretatului profesor, stupefacţia pe care o simte văzîndu-l pe Celan ofensat, efoturile lui de a înţelege ce se va fi petrecut în mintea unui om chinuit de propriii săi demoni într-atît încît să se simtă, tocmai el cel chinuit de mania persecuţiei, fratele unui om care îi vrusese pe faţă răul. Oare un dosar medical, cîţiva termeni ştiinţifici şi o nosologie anume ar putea explica straniile conexiuni şi/sau disocieri din mintea lui Celan? Îndrăznesc să formulez o ipoteză oarecum diferită: poate că mai curînd tocmai poemele lui Celan, precum şi evocarea unor episoade bizare din viaţa sa, să contribuie la înţelegerea mecanismelor unei maladii nervoase.
Americanul John Felstiner, autorul unei biografii celaniene apărute în 1995, reflectează la un alt aspect important din viaţa poetului: identitatea sa evreiască. Felstiner a avut uriaşul privilegiu de a lucra în biblioteca lui Celan (cu permisiunea văduvei, cînd ea era încă în viaţă), unde a descoperit, pe filele albe de la finalul unui volum Kafka, cîteva însemnări tulburătoare făcute de Celan, în ebraică. Ele constituie punctul de plecare al unei remarcabile analize a felului în care iudaismul a reprezentat pentru Celan un efort de auto-înţelegere şi auto-transformare, un fel de spaţiu de tensiune în care se întîlneau în încercarea de fuzionare, mai multele sale euri. Nu poate fi întîmplător faptul că evreitatea lui Celan pare să se fi manifestat mai cu seamă în perioadele sale de deprimare. Ceea ce nu înseamnă că ea a fost circumstanţială. Dimpotrivă, iudaismul, ca şi o adîncă, metafizică stare de melancolie definesc poezia şi personalitatea lui Celan.
Paul Celan -Biographie und Intepretation/ Biographie et interprétation, herausgegeben von/ sous la diréction de Andrei Corbea-Hoişie, Editura Polirom, Hartung-Gorre, Editions Suger 2000, 235 pagini, preţ nemenţionat.