Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Poezie de Alexandru Cristian Miloş

Proiect pentru Statuia Paradoxului

Statuia Libertăţii tânără la cap şi bătrână la picioare.
Am gândit, imaginat şi realizat cel mai bizar şi paradoxal proiect-
Proiect pentru Statuia Paradoxului! Proiect şoc!
Statuia Libertăţii cu cap de tânăr şi picioare de bătrân
Dar timpul pavajului de pietre al drumului istoriei e mult mai încet
Decât timpul gândului, timpul ideii-căci în apropierea pământului,
A masei, crescând gravitaţia, timpul curge încetinit astfel că defapt
Picioarele noastre şi implicit ale Statuii Libertăţii sunt mult
Mai tinere decât capul nostru. Şi totuşi, poet fiind sfidez această
Deformare a timpului şi a spaţiului.
Aşez Statuia Libertăţii invers
O dau peste cap şi peste ochi şi peste inimă, spre a mă cunoaşte,
A mă avea. A mă da. A o avea. Între a fi şi a nu fi Steaua Paradoxului!
A fi un Om Matematic! Cu cap mereu tânăr şi picioare mereu bătrâne.
Ca şi lumea ce a înălţat-o. Ca şi omul ce şi-a făcut o casă, masă şi zbor în stele.
Istoria ascunsă a omului e veche ca şi picioarele ei, iar capul mereu tânăr
Ca şi linia schimbătoare a orizonturilor.
Toate drumurile, fie şi cele spre stele, pleacă din cap şi sfârşesc în picioare.
Înălţând capul, prelungind picioarele.
Schimb viteza timpului şi a luminii, opresc timpul şi lumina,
Fără a-i modifica viteza. Am prins lumina în capcana ei
Şi am numit-o Gaură Neagră. Einstein spunea că nu sunt găuri negre în Univers.
Există locuri, găuri albe în care timpul poate să meargă mai lent?
Poate chiar acum, scriind acest poem, pe această albastră filă!

 

Încercând să ajung de cealaltă parte a străzii cu Zenon Grecul

Cu toţii îl ştim pe Zenon Grecul... Şi imobilitatea sa absolută!
El ne aminteşte mereu înjumătăţirea veşniciei, jumătăţile universale.
Paradoxul săgeţii ce nu ajunge niciodată la ţintă.
Eiii, dar ce bine ar fi fost să fiu un condensator electric ori un dispozitiv de răcire
Ori un material radioactiv, mi-ar fi trebuit în acea stare, o veşnicie, tot înjumătăţindu-mă,
Încercând să traversez o stradă. Da, zic, bine, mă supun legii înjumătăţirii.
Dar dacă lumea va suferi de inflaţie de jumătăţi de oameni, de oameni
jumătate din androginul iniţial, adamic şi ei reduşi la jumătate?
Perspectiva unei noi înjumătăţiri reale nu poate decât sparge asfaltul şi aşa fragil
al străzii lumii noastre ori exploda cauciucuri... Intrăm în Mileniul 3, pe strada 3,
cu Zenon Grecul 3 sau fără?
Încă într-o relativă, sper, imobilitate morală a conştiinţei, a cunoaşterii!
Sau cu un alt Zenon Grecul ce recompune jumătăţile de oameni în oamenii
întregi cosmici, nemuritorii! Cu un Zenon Moral!
Iar pentru atare transformare a logicii umane
E nevoie de a uita dogmele şi limitele învăţate, de o spălare a creierului respirând din nou
Aerul stelar! Purtători de seminţele adunării, ale numerelor universale, ale transformării,
Ale recompunerii omului din jumătăţile de măsură ale vieţii sale!
Omul-Unul, Omul-Cosmic, Omul-Moral, Omul-Ştiinţific, Omul-Întreg, Omul-Stelar
Cetăţean nemuritor al Cosmosului!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara