Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Poezie de Lucian Scurtu

Repetate umori

Am călcat mărul în picioare până ce vietatea din el şi-a cerut îndurare,
În numele lui şi al sâmburelui care l-a zămislit cu abilă îndemânare,
Forţat a se lăsa împăiat cu roua şi bruma unei toamne mai de acum
A scâncit tandru, rostogolit ca nebun prin livada răvăşită postum,
De omida cea născătoare de ou, lângă încrengătura din emoţii fireşti
Mult prea intense (travestite amnezic!), dar de tot omeneşti,
Îndulcite obscur cu dorinţe perverse, având ele gust acrişor,
Dezmiardă tuberculii plăcerii, germinând amăgirea foarte uşor,
Repetate umori joacă dantesc pe tavan la flacăra luminiţelor nenumărate,
Dansuri de eros alese cu degetul, şi pe deget viclean înmănuşate,
Energii primare amăgesc fantasme în măscări dintre cele groteşti,
Picătură cu picătură însămânţate în ascunzişul la care pofteşti,
Seminţii dolofane viermuiesc regnul pe noile crengi renăscute,
Împovărate sicofant de invidii bătrâne, refulate, stătute,
Tainic incest (mărul cu viermele!) de-a pur în suflet înmormântat
Precum în letopiseţ, costin şi neculce cu trudă au consemnat:
„Fost-au lucyan scurtu iazaciu peste cele lumeşti, în anii hainu şi puţini roditori,
Conăcit mereu pe la ceruri, spre a slovesnicii cu îngeri de tot felul, mărturisitori,
Iubitoriu de stihuri tismane, datate marghiol în zdrenţărosul ceaslov,
Ispitit de ciudate voroave, fiind pe atunci mai cilibiu şi mult mai liubov,
Sihăstrit zace azi, vel-leat două mii paisprezece (de la facerea lumii)
în gropniţa din tristu-i salon,
Uitat grămătic între dvd-uri, tablete şi iphone”.


Bunuri, corpuri, obiecte

Poemul putrezeşte în pielea neputinţei asemenea unui mort în coşciug,
Obosit de neantul scârbavnic tras cu trudă la galere, la jug,
Orbitele craniului le umplu cu pământ, dar ochiul are privirea sticloasă,
Mă ţintuieşte pe crucea trestioarei care prin odaie s-a înmulţit nemiloasă,
„Proclet îndărătnic, urmează-ţi logica şi vei fi de-a dreptul salvat!”
Mi-a zis în timp ce trupul mâniei de capul îndoielii pe loc l-a scurtat,
Cu secera nebuniei înfiptă adânc în mulţimea viziunilor avortate duios
Acolo unde bubuitul primei lopeţi cu ţărână despică ecoul până la os,
Anemic incest îngrăşat sub pielea zbârcită – în curând năpârleşte,
Îmbracă agale noua dorinţă ce de acum înfloreşte,
Precum perla ingrată sub giulgiul iluziei aţipită diafan,
Dacă voi rămâne va înflori salcâmul, dacă voi pleca se va usca secara în lan,
Apusă-i mireasma, tăcută-i plăcerea, învins e fiorul nevinovat,
De schimbarea la faţă a poemului îndoliat,
Copilandru era o mumie împăiată cu urzici, lobodă şi insecte
Ca la maturitate dejecţia să se umfle din cauza mulţimilor de obiecte,
Rac, solz, mortăciune, venin, şi atâtea gângănii de soi
Rumenite la focul scarabeilor împăiaţi cu paie, formol, smoală, noroi,
La bătrâneţe în puroi a fost îmbăiat precum iedul în lapte de ied
Candid avortat de facerea grea în care doar rătăciţii mai cred,
Descifrată chirilic de grămătici gârboviţi sub povara trecerii pe curat
A poemului ce în cripta postumităţii cu grijă a fost aşezat,
Alături de osemintele şi scrierile însemnate caligraf într-o carte
„Deşteaptă-te, poete, din somnul cel de moarte!”.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara