Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Poezie de Gheorghe Grigurcu

Autumnală

Trecutul aşezat lîngă un petic de soare pe gazon
neglijent cum o unealtă
coala albă-a privirii inerte
dedicaţia pe ea a unei muşte
lipăitul pe cer ca de picioare desculţe al norilor
vinul rubiniu înăcrit scurgîndu-se printre frunzele castanului
limpezimile apei din bazin afumîndu-ne pomeţii tîmplele
ridurile vîntului de Nord-Vest se destind treptat
un bărbat uscăţiv (precum Beckett) exact în mijlocul
lunii septembrie ca-n centrul unui cerc.


Dilemă

Cunoşti două femei într-o singură fiinţă

una e transparentă cum aerul
cealaltă nemaipomenit de carnală
suav opacă aidoma unei crizanteme

dacă premeditat renunţi la prima
a doua se veştejeşte
dacă premeditat renunţi la a doua
prima se-nnegurează

dacă dai cu banul dispar amîndouă.


De lacrimă

Am auzit lacrima ascuţindu-se furişîndu-se
tăind sforile cerului
lacrima: armă albă.


Şi poate se scurge

Şi poate se scurge moartea se scurge
cum vlaga dintr-un fermoar ce se desface
poate cum strigătul dintr-un cuvînt
ce rămîne tăcut nedumerit de sine

poate se scurge obosind oboseala
moartea cum un scalp luminos
al celui mai întunecat cap

moartea care te strigă şi se jură şi-njură
ca o precupeaţă ce-adoarme în cele din urmă
una devenind cu morcovul palid cu varza congestionată.


Semn de carte

Gîndurile se usucă pe cîmp precum iarba
trece alene pe bicicletă senzuala Libertate
cu glezne de fildeş
cimitirul e plin de morminte precum
un ciorchine îndesat de boabe
norii în asfinţit îşi trag fermoarul
şi-atît.


Exces

Prea mult s-au rugat vrăjitorii-clerici
prea mult s-au rugat
istoviţi de vipia secetei

ce e mult strică

în loc de ploaie a căzut zăpadă.


O fată

O fată cu şolduri late cum o pînză de corabie
se-apropie de-o mare ce nu-i a ei
de-o strălucire liliachie ce nu-i aparţine
de-o dîră de lună nespus de comună
cu care vrea să-şi ungă buzele.


Hivernală

Ninge: aripa Îngerului miroase a săpun
sîngele închegat bacovian e totuşi o formă de inteligenţă
copacul desfrunzit cască din toată inima
un copil umblă cum un vierme prin carnea vinului

plouă: soarele palid înfrigurat vîrît ca o mînă-n mînecă
feroviarii poartă-n sacoşele lor slinoase un zgomot somptuos
genunchii femeilor tinere se clatină
aidoma ginului ieftin din pahare
în gură ţi se topeşte aidoma unei prăjituri
cenotaful din piaţa centrală a Tîrgului.


În memoria pisicuţei Clopoţel

Clopoţel – o mică fiinţă reală
în filmul de animaţie-al cerului

ai sunat atît de-argintiu să te trezeşti
din visul care erai tu însuţi.


Sfîrşit de veac

Stearpă e sănătatea cum dragostea
o furtună dichisită
o bijuterie adîncă precum o fîntînă
un ochi întors pe dos
plictiseala unui revolver care cască.


Şi din nou scrisorile

Şi din nou scrisorile spre nicăieri
un lănţişor de-argint atîrnînd din inima ta
ronţăi alune şi scrii de zor cum timpul e imobil
în timp ce luna acestei dimineţi s-a prefăcut în cenuşă
iar cenuşa s-a prefăcut în lună
deasupra unei antedeluviene păduri
(din cofetărie i se vede un colţ)
scrii şi-nghiţi virgule cum lacrimi
scrii şi-ţi laşi iluziile
să-ţi încîlcească sintaxa cum vîntul iarba
scrii şi triumfi scriind nimic despre nimic.


Consiliu

Profită de-al stelelor bun mers
cum mersul trenurilor

şi de cuminţenia trandafirilor
care înteţesc furtuna cu-atîta socoteală
aidoma unei gospodine ce face focul
în sobă

profită de viaţa Lumii
ca şi cum ar fi viaţa ta.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara