Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Poezie de Ovidiu Genaru

De aceea

Mai trec prin curcubeu bătrânii după ploaie? Mai sunt bătrâni?
Sate de grauri mai lunecă pe cer?
Dar florile divinităţii cum s-au ofilit?
Mai faceţi mătănii în fântâni şi fântâni în câmp?

Nu mai purtaţi pământul sub unghii pentru că e al vostru

pământul vostru nu se mai ia sub unghii
nu se mai ia pe călcâile crăpate
nu se mai duce acasă
De aceea nici potcoavele nu mai poartă cai.


Crepuscul

Crepuscul de amiază de septembrie când domni şi doamne
pe scaune de pai în ceşti fierbinţi
mânuiesc linguriţa
Clătinare de capete cu pălării de margarete
miresme de tutun de pipă de sertare vechi
Când brusc în vârful buzelor mătuşa Lenore observă
Vai mă dor bătăturile cred că se schimbă veacul

Deja pădurile digeră rugina Evului Mediu.


Proces verbal, 29 sept. 1979

Clivaj între a vrea şi a fi dintr-o mie de cauze
din nou voi fi prof de gumilastică
Să tipăresc Sperietoarea fără să fiu obosit
să intrăm undeva să ieşim de undeva
să joc tenis într-un amurg agonic
omul cu glugă poate să mai aştepte
Să nu vociferez mai tare de cinci decibeli
Într-o beznă ca asta generală câte un mic incendiu
de rochii agită pompieria marxistă
Convorbiri telefonice între pârâtorii oraşului
Văd oameni cărându-şi groapa în spate
Iar au pus lozincile în frigider să se menţină proaspete
Când vor pleca barbarii o să-mi zugrăvesc
peştera cu cărţi ca la Altamira
Vineri să mă-ntâlnesc în somn cu Dumnezeu
să-i cer o audienţă fără să afle băieţii
Să mi se demonteze microfoanele
Să mă grăbesc
să mă antologhez la Hyperion la patruzeci şi cinci de ani
să-mi cârpesc ciorapii asta da metafizică
Să şofez o pasăre
Să fug unde văd cu ochii dar să ajung cu bine la Florenţa.


Păcat

De n-ar avea poemul o rană incontestabilă ca ordinul
de vânătoare al Dianei în pădurile
Traciei
Splendoarea mea moartea mea te-aş părăsi în clipa asta de uimire Ce păcat ce păcat am iubit şi n-am pierdut.


Şi deodată

În vremuri de ciumă
scotea cariul din lemnul bibliotecii
şi-l băga într-un măr verde

Scotea viermele din mărul roşu
şi-l băga într-o floare
aşteptând fluturele

Şi deodată nu izbucnea fluturele.


Era vorba

Pentru a şti cât e ora trebuie doar să culegi cărăbuşii din vânt
iubeşte pentru a fi primit în peşteră
taci pentru a vorbi de unul singur
Nu trebuie decât să ierţi
ca să menţii proaspăt trandafirul cu ghimpi
crează un labirint pentru a jindui ieşirea
Ţine aproape ca să nu-ţi pierzi îngerul
Nu trebuie decât să spinteci pepenele roşu
ca să afli adevărul de pe buzele muribundului
Era vorba să cadă meteoritul şi-n orăşelul nostru gri
era vorba să nu mai dormim.


Amfiteatru roman la Siracuza

Pe unde s-au sfâşiat leii domneşte furnica
Cu aceleaşi fierăstraie lumina taie treptele de piatră
Împăraţii credeau că vor muri doar gladiatorii
În tomba lui Archimede doarme adevărul fizic
Cred că am mai fost pe aici cândva
în surghiun pentru nu ştiu ce vină

Ca şi noi
ei au construit pentru tragedie şi farsă

Sub portocalul înflorit
iarba face sociologie

Diseară va fi un concert de muzică rock.


Marea

Unda de şold a femeilor
creează geologice unde
În oglindiri simetrice cu pescăruşii
stoluri de peşti aleargă cu luna pe frunte
Stânci
aride alhambre
forme în pielea goală suferă o jupuire de ranguri
Nenumăraţi sunt stânjeneii mării.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara