Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
Poezie de Eugen Suciu


Apă: ce cuvânt



Totul

a pornit de la o eroare

firma Rembrandt

are şase nuanţe de alb

le scriu:

dar domnul Paul ce face?



,şade



la dânsul în birou

dezghioacă hălci de poem

şase pe zi"



sigur

El s-a jucat cu şerpii

el cu securile

el până a sclipit ca ele

şi a izbit cu ţeasta

în mesteacănul din Carelia

să iasă ovreiul cel viu

şi să mestece coiful

El

şi-n vremea asta eu

trăgeam din răsputeri

de ţâţele mamei

mă răsteam la Ofelia

şi la chipul nebun al melancoliei

dam din picioruşele mele tălâmbe

(între noi fie vorba

semănau perfect - picioruşele -

cu vorbele fonfăite ale moralistului

vreau să zic

cele care bagă pisica la apă)

da

până i-a venit lui inima la loc

şi haţ!

a pupat-o pe Ofelia în bot

dar metodic

vai atât de metodic

încât am fost nevoit

să izbucnesc

într-un hohot de plâns



acu stau cu mama în casă

o ajut să scoată uşa din ţâţână

mama râde

,cu capul doldora de buze"

mama râde

mă-ntreabă într-una:



da dacă numele Osip nu mai vine

cartea

cine face cartea





Bernis - aprindere

de plămâni



Ziua e în creştere Zvetlana





la ora asta

un oraş

poate fi cucerit şi fără gramatică

şi lucrul ăsta

ar putea fi aproape înţeles

cu ajutorul unei pisici cumsecade



dacă ochii n-ar fi

decât un ropot de aplauze sinucigaşe

iar sufletul

un ghemotoc de litere

dintr-o carte dată la topit



calfă de mântuială

a unei pofte de plâns

creierul meu se prelinge ca fumul papal

deprins

cu această exigenţă imprevizibilă

mă mulţumesc să-i iau zodiacului vorba din gură

şi

să răsucesc încet cheia

sunt sigur

vei crede că ţi-am şoptit te iubesc

de fapt

n-am mai plâns din copilărie



am găsit un cuvânt

care nu există

şi mă strădui

să păstrez această identitate



sigur

toate astea

le veţi pune în vitrina

în care creierul meu dă mâna cu Einstein

căci ceea ce este fraged

învăluit de ceea ce este negru

de-a pururi negru va rămâne



dar Ofelia tu nu eşti şi nu eşti

veveriţa dezordinii

nu eşti nici măcar desfrâul

din răbdarea băştinaşilor

,mi-a scris cucuvaia:



fă-mi propuneri"



toamna - zic

la urma urmelor toamna

pe care cocorii

cu un singur ţipăt

o lasă borţoasă



,Noaptea

florida tangoul"



Orb

ca o ploaie de noiembrie

care a dormit o sută de ani

de unde să ştiu

că între emoţiile culturale

ale unui trup

şi libertatea autoritară a creierului

există - ce intimităţi?



vreau să zic

asta înseamnă să priveşti

până la înălţimea capetelor descoperite

împrumutat

unei săli înguste

partener pe măsură

plictiseli imense cu care dovezile

se felicită între ele



poţi astfel visa

la arborele genealogic

care anul acesta

a dat încă trei versuri



1. despre faima necruţătoare

care m-aşteaptă la uşă

de câte ori intru şi ies dintr-o librărie



2. despre cum acest vers

nu are altă noapte

decât aceea care vine

dintr-o copilărie nemiloasă



3. ,vă implor

nu pronunţaţi un cuvânt sincer

fiindcă sângele tatei

pe care mama îl ţine în braţe

ca pe o minge uriaşă

ar începe să schelălăie îngrozitor"





Temperament

ortografie

hazard - rugby la prinţesă

,Luna urmează soarele

ca o traducere franceză

dintr-un poet rus"



Eu nu fumez nu beau

nu sunt neruşinat

zice dracul

zice răţoiul flaşnetă



nu fumez şi beau

zice oraşul

zice pisica cerului

zice basmul negru



pe graniţa asta subţire

viaţa şi cinismul

mărşăluiesc de o vreme

umăr la umăr

neruşinate

ca şuşoteala peştişorilor japonezi

din bigudiurile doamnei



(de patru ierni la mine în cameră

lumina

scuipă cheaguri de sânge)



da zice îngerul da

dar uite nici poemul ăsta

nu se repede

să-ţi mănânce mâinile





Cooperativa artă

şi precizie

sau despre oboseala

de a continua

o anume fericire



Cunosc un calorifer posac.

Pe mine nu mă mai vizitează

decât poezia şi spaima.



la 30 de ani

încă mă fascinează marile teme:

iubire. ură. singurătate.

la 30 de ani

cineva în lacrimile mele

izbeşte cu ciocanul

păianjenul din colţul camerei

iar mă iubeşte cu voce tare



sunt oraşul

locuit de o pisică neagră

pe care nu mai am chef s-o răsfăţ



la 30 de ani

încă mai scot femeia din mânecă

fiindcă acum ştiu ce e viaţa mea:

70 la sută apă

şi 30 la sută

nevoia de a sufla în urechea Ofeliei

o vorbă de duh





Realitatea figurativă



La lumina acestor pulpe strălucitoare

voi coborî

să mă reîmpac

cu ceea ce am zăvorât

în casă şi în oraş



ştiu la casa de vizavi

câteva ferestre înmuiate în tăcere

pe care în noaptea asta

vântul

le va împături

ca pe nişte piei de animal



,vine o târfă

o curviştină de apă

o arhi-târfă navigatoare"



(strig

Ofelia! Ofelia!)



mi-s mâinile reci

picioarele reci

,şi alfabetele ard, ard".

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara