Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Poezii:
Poezie de Claudiu Komartin


„Îngrozeşte cu altceva inima mea" (Hölderlin)

frumuseţea e o avere distrugătoare de-a lungul ţărmului când vinovăţia se resoarbe în sânge iar zâmbetul adăposteşte o boală de mult uitată un diagnostic răsunător

cu timpul, şi gunoaiele pot fi răscumpărate mamă

cândva mă vei privi şi vei înţelege ce am pierdut prin naştere cândva ne vom regăsi la picioarele gigantului neputincioşi şi fără scăpare

mai fă un efort mână sălbăticită şi atinge stâncile arse de soare

tu şi cu mine am crezut că extincţia-i doar un joc

înainte de a pierde totul gravează-ţi numele în craniul acestui miel rătăcit

şi arzi în tăcere
Avea ochii roşii, ieşiţi din orbite. Ochii unui halucinat. Era în pragul divorţului.

Serpuirea ilizibilă a şoselei prin întunericul zdrenţuit. Si vorbele lui, rătăcind sub o lumină rece, fără stăpân.

Fugisem de ceva fără nume şi voiam să uit că undeva în sud se rafina suferinţa - acolo soţia profesorului plângea părinţii lui Virgil plângeau şi nu prea mai era nimic de făcut în legătură cu lumea.

La ultima curbă, pe strada Lermontov, o hăinuţă agăţată în crengile unui platan legănându-se în bătaia vântului şi spaima aceea

că e-un copil spânzurat - o viziune

pe care noaptea a

dat să

o şteargă

cu scrâşnet de os

cu fierul pe fier.
Poem civil

nu mă-ntrebaţi

ce legătură are istoria cu poezia cine a înţeles totul pe dos cine a plâns

de ce era nevoie de megafoane

când vocile noastre se aud atât de departe?

Str. Lermontov, 26

Pe drumul spre casa de pe deal, şoferul Volgăi mi-a vorbit despre limba dragostei

şi despre limba urii. Mi-a vorbit cu tot

trupul

cu muşchii-ncordaţi şi cu venele îndârjite, iar volanul din mâinile lui părea un tufiş în flăcări.

- Am fost abandonaţi, a spus, surâzător şi pierdut

şi m-am gândit că portbagajul e plin

cu nitroglicerină.

- Am fost abandonaţi, şi nici luna nu o să se mai arate

pentru multă vreme.
Poem

lui Gabriel Daliş

se va vedea cu timpul -

nasul, bărbia, pomeţii, umflate nesănătos,

aceeaşi paloare

tot mai vizibilă cu fiecare iarnă,

mâna osoasă bâjbâind

în căutarea unui perete

seara, mirat că peretele nu se dă la o parte

că nu îţi cere şi el ceva

că nu te izbeşte în faţă rânjind

până să rămână doar tremurul

te vor soma: alege!

se va vedea cu timpul:

câteva reuşite şi-apoi

reproşurile şi resemnarea

prea multă vreme absent

prea multe coduri nerespectate

„când alţii mor după statui şi nume"

la 4 dimineaţa o nouă criză

în camera de hotel în care ai fi vrut să te sinucizi

inoperabil şi alb ca varul

cu picioarele cangrenate

părăsit te vei gândi la moarte

ca la un fruct înfăşurat în sârmă ghimpată

înţelege că frumuseţea există

îţi va şopti un copil fără mâini

aplecat peste o conservă de carne

vei încerca să-nţelegi

vei fi mai aproape

ca niciodată