Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

versuri:
Poezie de Florin Costinescu

Absenţa ta

Absenţa ta...
Absenţa ta, iubito, eşti tot tu,
chiar dacă mai îngândurată,
privirea mea nicicând nu te pierdu,
exişti în orice clipă întrupată.
Vârtej incandescent, aprinzi
rugul regesc al sfintelor ispite
stârnind în urmă-ţi vifor în oglinzi
sub stele cu sclipiri uimite,
Un foşnet de pădure, depărtat,
o adiere traversând pustiul
eşti în absenţă; cerul luminat
de tine doar îmi povesteşte, ştiu-l...
Cu cât mă-ntorc şi nu te regăsesc
pe tronul încrustat cu clipe rare
sunt bântuit de chipul tău regesc
redesenat de-o creangă-n legănare...
2014, mai


Oricine a fost...

Oricine a fost cel ce-mi bătu în uşă la
miezul nopţii
eu voi spune doar atât: vântul, poştaşul
întârziat,
doar el mă mai caută să-mi aducă
scrisorile neprimite,
împrăştiate prin ani; el le-a adunat din
cotloane roase de carii,
mirosind a frunze putrede şi a fum de
stea căzătoare;
e timpul –îşi spune-să le primească
măcar acum,
când numele celor ce i le-au trimis
au fost şterse
de generaţii întregi de furnici alergând
în căutarea luminii,
iar datele de expediere au fost înghiţite
de şopârle înfometate, trăind tragedia
noii civilizaţii...
Măcar acum, după ce le-am împrăştiat
după cum mi-a fost voia, jucându-mă
cu setea,
cu aşteptările lui, râzând privindu-l cum
iese şovăitor în prag
să întâmpine vestea ca pe o pasăre
rotindu-se înlăuntrul curcubeului...
Unele par a fi scrise de neliniştea
anotimpului după literele lor alungite,
după zborul haotic al pufului de
păpădie,
după ciripitul precipitat al mierlei; altele,
de urmaşii neidentificaţi ai lui
Nostradamus, răspândiţi
prin destinele oamenilor, ascultându-le
clandestin
mersul sângelui; altfel nu-mi explic
urmele
de sigilii vechi peste câteva preziceri
privindu-mă;
De-ar fi doar acestea, ducă-se, mare-i
pustiul, şi încă
noi zări va cuprinde; teamă îmi e că
Dumnezeu însuşi mi-a scris:
Unde-s scrisorile Lui, vântule? Pe toate
adu-mi-le, pe toate le vreau.
Caută-le cu iscoadele tale oriunde
ar putea fi.
Le voi aşeza una peste alta şi le voi pune
coperte de aur.
Cu mâinile goale voi scoate aurul din
pământ, Doamne!
Şi apoi voi fi fericit, de Tine iertat...
2011


Schimbul

Departele, mereu departele,
şi tu, mereu căutându-l ,
cu ochii, cu mâinile, cu gândul,
cu şoaptele,
El te aşteaptă acolo, taciturn, suveran,
călător niciodată atingându-i hotarele,
şi totuşi atât de uman;
tu îi trimiţi întunericul lumii,
el, luna, destinul şi soarele...
2014


Meşterul

Sculptează în Umbră mai ceva ca în lut
statuile regilor dintr-un timp dispărut,
meşter sau diavol aplecat peste spaţii
modelează în taină, n-aşteaptă ovaţii,
Iată, îl văd, suferind, cu o daltă în mână,
făcându-şi din artă suprema-i stăpână,
în juru-i, scântei, ca la facerea lumii,
în jerbe căzând, sfinţind altarele humii,
Ochii lui desluşesc lumini în sumbri
coclauri
şi face din ele diafane zeiţe, puternici
centauri,
despletirea materiei continuă-n geamăt,
cu cât el, îndârjit, va ajunge la capăt,
Dar capătul unde-i? Unde-i sfârşitul?
Aproapele-i limpede, orbitor, infinitul,
magma,în clocot, zvâcneşte sub frunte,
oameni, priviţi cum se naşte un munte...
2012

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara