Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

 
Poezie de Valentin Iacob


Arcuşul şi spada

Numai cu un singur lat de palmă
închisă acolo, în masa
Şi la birtul tăcerii,
încă mai cauţi arcuşul ăla
C-o spadă-ncuscrit...

Arcuşul cu fire din păr de ţărână,
Hăind pe corzi, pe viori de ţărână
Cerbii îmblăniţi în lieduri de plasmă
Hăindu-i...

Arcuşul demult spintecat
Doi gâzi deodată,
Doi gâzi c-o singură Spadă:
Unu-i Călăul de ţărână,
Celălalt - al zgurii Gealat!

Un arcuş deşelat lângă sabia-i scursă,
Arcuşul, Spada: căutate şi azi,
azi, de murit!...


Marea în atele

Mare râncedă, -n atele,
Valurile - foi de coasă, foi de miere
Cu-arnăuţi, trăsuri de apă cărând sfinţii
Şi Mesia
Sub un coviltir de apă...

Soare rânced,
Soare - apă
Ce se scurge, ce s-adapă
Din cătuşe,
Ungând plaja înhămată la galere,
înhămată... scufundată... ridicată-n
Stoluri de catapetezme -
Plaja-n flăcări
Şi-n atele...


Clownul lui Hrist

Ieri noapte Te-am văzut.
Trupul încastrat într-o pânză, o mătase de Ev sulfuroasă -
coconul ăla de Lumi, cald, lăptos...
Trupul Tău în mătasea din roiuri de curbe
trăgând după ele un mir oţelit...

Pâlpâiai. Atârnai de-o reclamă.
De-acum plecaseşi iar.
Ei îţi puneau ca de-obicei în cârcă tot felul de...
Plecai, pâlpâiai... Iarba Ta de clowni
lăsând-o iarăşi în urmă - clowni obosiţi, surescitaţi iar...
Clownii, jongleurii, acrobaţii Tăi toţi,
înghiţindu-Ţi Sabia, Mântuirea, Potopul...
înghiţindu-le, scuipându-le - flăcări pe gură,
pe cimitire, flăcări pe insomnii...

Eu mai încerc... încercăm: cu fardul, cu masca, lasoul -
Raiul acesta al nostru solvabil,
ars pe de rost...



Sânii - insule zombie, sfârcuri - tămâie

A explodat, garoafa aia de vodkă şi de melasă!
îngerul cu vestiri şi briceag, scăpătat,
mi l-a insinuat pe sub pat,
pe sub aorta computerizată
de care mă leg bine, mă înnod din încăpăţânare mijit...
A crăpat, mi s-a ploconit
sulemenită în sinucideri cu gheaţă, sifon şi lămâie -
mie, veşnicului farseur şi mandant al Băncii locale
de orizontale cu stricnină -
Doamna aia cu rochia, sânii zombie şi sfârcuri - tămâie,
m-a tras pe-ndelete, m-a tăiat fără vină
pe-o roată cu colţii de pian,
pe roata cu corzi de catran!

Şi ce-i dacă azi pe un cub voi dormi
şi zilnic pe-un stol de piane la cub, naufragiind -
Robinson Crusoe în ochi cub încastrat,
(ochiul mâncat la izolaţii) -
eu, mozaicul de stafii la trena-i de insule zombie cu gheaţă?!
Sau doar scrib am să-i fiu:
Scrib, vulpe uşor de cojit cu umoarea, talanţii,
Ce-i?!...



Moartea lui Midas şi-o nuntă în venă...

Şi-a fost prins, prins şi de viu jupuit Midas,
demult - ca să scape, să rămână Pământul
şi ceaţa şi Luna şi Calea Lactee,
Că tot ce-atingea - se făcea poezie...

Ca un organist ciobea Lumea în aşchii,
Aşchii - pojghiţe de vers!...
Ca un organist, Midas, călărind o orgă nelimitată:
o atingere a clapei - trei văi, munţii făcute distih,
nici o întoarcere - distih!

Iar ăilalţi se nărăviseră că-l chemau pe la nunţi
Arvunit să le facă vinul baladă, gazel,
Să bea şi ei rime şi sensuri, cu el.

Până când s-au speriat! Din Pământ
rămăsese de-acum jumătate. Şi-n rest
doar oceanul ăla uriaş, aburos,
Oceanul Midas: metafore croncănitoare, lyroshima
care creştea, înghiţea lumile, fără de leac.

Şi-atunci l-au momit la o nuntă capcană...
A fost nunta ciudată într-o venă, ţinută
Şi unde naşii, mesenii, mireasa
toţi au plutit pe supt oase, prin piele...

Acolo, la nunta din propria-i venă,
Vena lui Midas, hulpavă în care-notau
de el devorate ceaţa şi-un sfert din ocean,
Acolo, în sânge legat, l-au prins ei pe Midas.
L-au prins şi i-au ras de pe carne
Urmele pielii detonatoare!

Iar pielea-i uscată iradiind încă poeme,
elegii dislocante toate încă în stare
să mai ciuntească munţii şi mările,
Pielea i-au închis-o-n sloi ştirb şi şerpesc -
un sloi de sonet temnicer, trădător!

Şi doar toba chifteşte azi din lada de zestre,
din scrinul rămas de la nunta ucigaşă
dintr-o catedrală-nspinată
cu sfinţii intruşi mormăind din pereţi...
Doar toba din piele de Midas, cu gheare de tigru
mai bubuie încă supt ploaia de cactuşi...
Sloi ştirb...
Burţi şerpeşti...
Mira
crăpată!...


Înger cu botniţă

Ca şi cum puterea de a-ţi zări sufletul
Ţi-ar năvăli brusc în degete
Şi cânţi pe un pian ce-l simţi de sânge,
Un pian ca o blană de iepure,
Un pian - un Svejk lângă tine...