Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
Poezie de Ovidiu Genaru


Poetul



La umbra unui ou

eu şi iscoadele mele plătite

pândim

când se aprinde iarăşi lumina

în bănuţul azi întunecat.

Şi de-ncordare lungă

mi-au crescut unghiile

ca la bătrânii evrei.



Blestem



Au venit unii şi au pretins că ei sunt Mesia,

au venit alţii şi i-au răstignit pe cei dintâi,

Au venit unii şi au propus să mergem înainte,

au venit alţii să ne spună că înainte e în urmă,

Au venit unii şi ne-au corectat că în urmă e la

dreapta,

au venit alţii şi ne-au convins că dreapta

e la stânga,

Au venit unii şi a recunoscut că au uzurpat,

au venit alţii să se tânguie că au fost uzurpaţi

şi că greşelile vinovaţilor

sunt mai oneste decât bunăvestirea mincinoşilor,

apoi s-au înhăitat şi ne-au explicat că solia lor

e asemenea trâmbiţelor Ierihonului

şi că turma îşi urmează oarbă profeţii

când iese la păscut din deşertul roşu

şi aşa mai departe până la capătul lumii...



Creier spălat



Creierul spălat, regulamentar şi inert

se obţine cu săpunul cazon,

Fluierăm cu trufie arcada spartă

a marelui nostru pluton,



Târâm şi târâm gamela prin glod,

foamea pândeşte-n deşert.

Soldat! Ascultă comanda la mine,

astăzi avem marmelăzi la desert.



Ieri ai scris o carte poştală acasă,

mâine învăţăm idealul de nap.

V-am dotat în raniţa voastră

cu înlocuitorul de cap.



Carnea dumitale



Primăvara asta carnea

dumitale anunţă că vine caisa,

ca şi cum domnişoară ai fi

ca şi coaptă, propriu-zisa,



Ca şi cum s-ar fi aprins cămaşa

pe-un Ierusalim de sâni,

dulce spinare de femeie,

zaţul meu de săptămâni,



Prin himen trece libelula

ca o lila, ca un tutun;

e semn! La cuibul dumitale

vin în genunchi să mă depun!



înălţare



Oraşul privit prin plasma sangvină

pare coborât dintr-un suflet slav,

Toţi împachetează şi pleacă hei,

nici urmă de lâncezeală lirică;

prin biserici

varul crăpat

desparte fecioara de prunc.

Convorbiri telefonice între pârâtorii oraşului;

parcă trezit din anestezie pe un pat de spital

începe purificarea prin vomă,

curând ne vor ţine de urât mucenicii.



Va să zică posteritatea ţi-a rezemat bicicleta de gard,

va să zică viermii-s mai graşi decât hoitul.



Cu trufie şi moliciune dom sergent

admite să traversăm

firul de praf.



Donatorii de sânge



Voci rupte de voci zdrenţuite dau buzna spre

luminişul momentului,

Statul e pretutindeni precum CO2

în respiraţia spălătoresei de morţi, Statul ocroteşte

dezvoltă şi valorifică

donatorii de sânge cald,

în pauze individul poate fuma

iar cine doreşte poate să scuipe.



Zăvoarele



Iartă-mă, fiindcă păcătosul de mine am tras zăvoarele

şi nu m-am gândit,

şi-acum zăvoarele aşteaptă justificarea

tragerii zăvoarelor,

ce mă fac, Doamne? Să rămân sau să intru afară?



Uneori



Noi nu mai suntem demult decât un ţurţur fix de spirit

înfipt în propriul nostru piept bătrân,



Cel care scapă şi el se îndreaptă uşuratec

spre ţinta care-i ia sufletul,



Uneori nici nu ştim c-am murit ieri,

aflăm din ziare...



Nimeni



Nimeni nu te mai cântă patrie,

privighetorile tale înjură şi beau basamc la bodegă,

la fereastră iarăşi pâcle siberiene şi iarăşi

căpitanii tăi profanează mormintele,



Vântul din grajduri pizmuieşte vântul din crângurile

de stânjenei,

norii urăsc ploaia,

croitorii cei mari din Valahia cos straie noi

din mantale vechi,

cei ce rabdă şi tac încurajează întotdeauna,

cei ce urlă n-au nici o părere,

suntem lefteri şi de crăpelniţă.



Ieşiţi din tunel, prea repede am intrat în biserici,

unii cu alţii ne iubim sub formă de gheară,

fiii tăi sunt încă mahmuri de libertate.



Ştiu, simulăm mântuirea,

încă vâslim în puroaie,

patrie, încă nu ne primi.



După Revoluţie



în oraşul nostru a apărut o trăsură cu doi cai,

e neagră, are clacson, portiere, stopuri

care impun respect,

Numărl ei de înmatriculare e UNU,

are şi radio are şi fân,

nu cunoaştem consecinţele,

Plimbarea cu ciudata maşinărie de lux

ţine loc de iubire la şosea,

face şi gara,

Trăzniţi o privim: pare o motocicletă Honda

căzută din cer la Florenţa

pe timpul lui Lorenzo Magnificul.



Frig



Un copil desenează pe asfalt un copil,

dar copilului desenat îi este frig

şi atunci desenează împrejurul lui un înger.

Dar şi îngerului desenat îi ese frig

şi atunci îl cuprinde în conturul unui copil mai mare

pe care-l îmbracă, să-i ţină de cald,

cu alt înger

închis la rându-i de un copil nemărginit...



în tot acest timp o femeie desenează

un şarpe împrejurul povestitorului.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara