Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Poezii:
Poezie de Elena Ştefoi



Periplu duminical

Am fost şi azi să dau bineţe protectorilor mei
întrupaţi în diverse făpturi, obiecte, culori
sau forme de vegetaţie
de-a lungul canalului şi-a celor trei râuri
pe care de mai bine de-un veac le uneşte

la plecare doi gemeni trăgeau de-un picior
păianjenul uriaş din faţa Galeriei de Artă
invitându-l să se-adăpostească de arşiţă
până la toamnă, vizavi, la Nôtre Dame
într-o carte de rugăciuni

am pedalat de parc-aş fi hălăduit
pentru vecie înhorbotată
pe-o pânză proaspăt ieşită din mâna lui Boticelli
de pe Major Hill, pe podul Alexandra,
pe lângă Lacul Poveştilor, pe Champlain,
pe insula Reginei Victoria, la Cascadă, la digul
din Parcul Stanley, prin Vanier, spre Strathcona,
la fântâna salutată din pantă, pe Range
de steagurile unor naţii străvechi

la asfinţit îmi venea să îngenunchez
pe treptele dinspre Laurier
ca în altarul de cununie
recunoscătoare şi fără de spaimă
gata să-mi asum întreaga istorie
până la moarte


Furtunăla Ottawa

Sub tunet şi fulgere
de pe socluri de piatră
cele cinci faimoase manitobane
care s-au luptat să convingă lumea
că şi femeile sunt persoane
îndrumă lumea la adăpost
doi paşi mai încolo
sub streaşina Parlamentului
pe uşa căruia ele n-avuseseră voie să intre

pe cealaltă colină deasupra ecluzei
lângă Chateau Laurier printre nori
ies deja stelele din coiful colonelului By
iar acesta îşi mută privirea
direct în decolteul unei trupeşe mexicance
în timp ce tovarăşul ei de excursie
mânuieşte o cameră video

în spatele Curţii Supreme
n-a căzut picătură de ploaie
şi pe malul multicolor
în acelaşi roi de albine
anii din urmă şi cei pe care-i mai am de trăit
zumzăie în jurul unei minuscule corăbii de lemn
scăpată ca prin minune din maxilarul tornadei
în stratul cu lalele în plin Festival


La vremea eclipsei

Furtuni de tot felul, gripă porcină,
incendiară nesăbuinţă dintr-o parte în alta a hărţii,
Ucigă-l Toaca pare apucat de-a dreptul de streche
peste Ocean, în textele foştilor tovarăşi de drum

în vecini, la petreceri de nuntă,
într-o curte îngustă
dănţuie toţi aceşti autori
ca-n ziua când îi chemasem la nuntă

peste gard, în curtea cealaltă,
în miezul nopţii latră coruri de vietăţi îngrozite

cea mai lungă eclipsă de soare
a adus zăpadă cât casa
într-o ţară în care n-a nins niciodată
plus, printre altele, vestea că la Kingston,
spre 1000 de insule,
un tată cu origini afgane
ajuns afacerist de succes
într-o multiculturală metropolă
şi-a ucis trei fete minore
şi una din cele două neveste,
împingând în canal maşina în care acestea dormeau
fericite după ce chiar el le dusese să vadă
cascada din Niagara, mândria patriei lor de adopţie

nu ştiu dacă mi-e dat să mă-nalţ fără grijă
şi fără să am nevoie de ajutor
spre o altă istorie
sau să alunec pe neştiute
în golul pe care-a pus stăpânire
oale şi ulcele îmbrăţişarea noastră fatală

am văzut-o cu ochii mei în preziua eclipsei
m-am mirat singură cât de fericită se odihneşte
clavicula mea fosforescentă sub bălării şi moloz
în scobitura ocrotitoare a omoplaţilor tăi năpădiţi de furnici


Pe alt fus, în altî poveste
De-a lungul râului, pe Cărarea Drumeţilor,
de la Podul Lady Aberden până la Podul Champlain,
am răscolit într-o zi de vară, centimetru cu centimetru,
înainte şi după furtună, această frumuseţe
meşteşugit ordonată şi cu totul lipsită de ifose,
câutând verighetele părinţilor mei
pe care aflasem trăgând cu urechea
la sfatul unor guralive vecine
că mama mamei le-ar fi aruncat
legate strâns c-un fir aspru de cânepă
(smuls de pe fusul pe care-l torcea)
în groapa cu bălegar din spatele grajdului
chiar în seara în care tata venise s-o cheme la nuntă

mintea mea a umblat după ele noapte de noapte
în toţi anii adolescenţei
fără să-i pese de vârcolaci şi mirosuri
de blesteme şi viermi
închipuindu-şi neodihnit şi neînfrânată
că ele o să-mi iasă odată şi-odată în cale
atunci când voi fi ajuns să mă bucur de drumul
pe care alesesem să mă îndepărtez cât mai mult
de această poveste rurală

la asfinţit, la doi paşi de casă, pe uliţa strâmtă
care uneşte strada Laurier cu Augusta
- asemănătoare până-n ultimul amănunt
cu scurtătura care tăia drumul între şcoală şi magazin
şi pe care-o luau bătrânele la înmormântări
ieşind înaintea cortegiului
chiar la colţul final dinspre cimitir -
pe gardul din cercevele de-o parte şi alta
cineva întinsese snopul de cânepă,
sub tufa de liliac degetele unui heruvim se pregăteau
să tragă din caier pe fusul viitorului meu
firul întreg şi nicicând rănit de nodul atât de dureros
la care-l condamnase mânia bunicii materne

Primîvarî târzie

Îmi aud numele
strigat pe celălalt mal
în cor
de întreaga familie
unită ca la vreme de doliu
dar sufletul meu
ţopăie nerăbdător
spre lumina zilei
în placenta canadiană
şi mintea mea chefuieşte încă
în amintirea ultimului amurg
în culorile lui deşănţate
care-i cântă la harpă
sub aşternuturi

Martie 2009


Aniversare la Ottawa

Încă din zori
bubuie o fanfară
în fiecare oglindă
din casă
sunt singură cu gândul
c-am câştigat un război
în care n-aş fi vrut să fiu parte
nu ştiu de ce pentru cine

nimeni din familia noastră
n-a trecut acest prag
trei dintre cei mai buni prieteni
cu care plecasem la drum
au evitat să-l înfrunte
un poet care-a vrut să m-adopte
şi un altul care s-a oferit să-mi fie frate de cruce
s-au ascuns cu un pas mai devreme
chiar şi singurul bărbat de pe lume
convins că-l voi iubi toată viaţa
a plecat tiptil într-o noapte
înainte de-a împlini 55

drapată în hlamida unui pomelnic
strălucesc într-un oraş în care nu m-a chemat
încă nimeni nicicând la prohod
parcă m-aş vedea perorând la televizor
pe-o planetă străină pentru ochii furnicilor
vie pentru tot şirul celor prea dragi
demult pe-o altă planetă conduşi
la locul din urmă

pe luciul oglinzii mă înconjoară ocrotitor
chipurile lor unite în horă cum n-au fost niciodată
încununate de gloria acestei victorii
la care şi-au adus toţi la un loc
şi fiecare în parte obolul.

Iulie 2009