Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Poezii de Mihail Gălăţanu

Istoria geniului

La patruzeci de ani,
am început
să scriu
istoria geniului.

Dar cartea mea
despre geniu
era
deja
scrisă.

Prin naşterea mea.
Era scrisă,
prin moartea mea,
deasemeni.

Şi era scrisă
prin naşterea
şi moartea
a mii de oameni.

Geniile,
sfinţii,
proorocii,
oamenii pustiei,
savanţii,
oamenii de ştiinţă de renume mondial,
muzicieni,
poeţi,
artişti,
romancieri,
balerini,
oameni ai condeiului - cum zice clişeul,
compozitori,
eseişti, ba mai rar
chiar critici literari.

Şi viaţa mea,
şi moartea mea
erau scrise.

De visu, vise cu vise.

Vise de vise. Vise
cusute
cu vise.
Împletite
cu alte vise. Boţite.
Cu ochii curaţi.

Vise. Mai mult
ordonate,
şi tot
mai puţine
abscise.

Vise însăilate,
cu greu,
lângă vise.

Abia întremate.

Vis lîngă vis,
stătea
viaţa mea visă.
Lisă. Scrisă.
Nescrisă.
Pe jumătate. Întîmplată.
Promisă.
Lui Dumnezeu.

Viaţa mea, dulce,
răpitoare,
monalisă.

Viaţa mea pătimaşă.
Viaţa mea potaisă.

Viaţa mea
cu gust
de clisă.

*

La patruzeci şi unu de ani,
cartea geniului
s-a deschis
pentru mine.

Geniul
mi-a spart
găoacea frunţii
şi-a ieşit
înafară.

O fi crezut-o muză.
O fi geniul o barză?

Dar viaţa mea, o ecloziune?
Mister.

A trăit
şi el
mai departe
ca un sans-abrit.

Sunt un om terminat.

Un om al gunoaielor,
lindin
ieşinddin tomberoane.

Geniul este,
întotdeauna,
misterios.
Neserios.

Geniul îşi deschide
ochiul
contorsionat
şi plin de urdori.

Plin de umorile vieţii.

Către toate
aceste
voluptăţi
ale lumii
care abia aşteaptă
să fie cunoscută.

*

Istoria geniului este,
întotdeauna,
o aventură.

Uneori,
o aventură
anodină.

Consumată
într-o bucătărie strîmtă,

pierdută
între vălătuce

de zăpadă
ale cărţilor
urcînd
pînă la dulci
uluce.

Istoria geniului
este,
întotdeauna,
o carte.

*

(Istoria geniului este,
întotdeauna, o viaţă)

Istoria geniului este,
întotdeauna,
o viaţă.

În care
te trezeşti
că mori

atunci
cînd
abia
te-ai întins
doar să te culci.

Istoria geniului fericit
nu este
altceva
decât
apoteoza
unei morţi
surîzătoare
şi dulci.

(Despre cum miroase
geniulI

El nu transpiră,
aşa miroase el,
direct a parfum scump,
a CHANNEL 5
sau ARMANI,
a GIVENCHY.

Direct a bărbat neîngrijit,
nebărbierit,
care iese,
la zece seara,
să cumpere salam.

Şi el nu miroase,
de fapt,
a moarte,
aşa transpiră
el.

Ăsta e felul meu
de a fi,
zice geniul.
Reavăn.
Ca pământul.

Pantofii mei
miros
a mine însumi,
aşa cum
urma păsării
în văzduh
duhneşte a pasăre,
zice geniul.

Şi, mai mult,
are iz
de aripi
şi, mai mult,
are damf
de pene,

aşa cum somnul
pute a gene

(Geniul nu este
răzvrătire împotriva lui
Dumnezeu)

Geniul nu este
răzvrătire
împotriva
lui Dumnezeu.

Cum vor unii
să spună.

El este
cu Dumnezeu.

El este
Dumnezeu.

Lucrează împreună.

De aceea,
puterea lui
este nemăsurată.

Pentru că
este
putere
din puterea
lui Dumnezeu.

Este voinţă
curată.

Cuvântul de ordine
este luciul

limpede,
transparentă.

Geniul
are forţa
schimbării.

Verbul virulent.

El înşiră
epocii
pe aţă.

Este incandescent.
Ca orice
arhanghel,
ca orice
heruv,
este
flacără pură.

Foc pur.
care coboară,
la oameni,
pe gură.

Flacără. Foc
pur.
Combustie.
Pură.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara